În stilul său frust, hăhăit,
de şmecheraş şpriţar de cartier, băiat de băiat, preşedintele
Băsescu ne-a adus aminte, într-un moment de iluminare, de
bancul cu raţa: „Raţ-ai dracu’ de ’telectuali!“. Mai
precis, excelenţa sa a opinat că şcoala românească
pregăteşte prea mulţi „filozofi“ (sau o fi folosit forma cu
„s“?) şi prea puţini meseriaşi cinstiţi, frizeri, tinichigii
şi, of course, ospătari. Mulţi s-au grăbit să-l critice nemilos,
punîndu-i ieşirea pe seama năravului de activist de care,
spre deosebire de păr, nu pare, iată, să scape. Acum, eu n-am
toate datele ca să ştiu dacă, într-adevăr, de la sechelele
din vremea comunismului i se trage, aşa că nu mă pronunţ –
manii de intelectual, scuzaţi, excelenţă: nu fac afirmaţii şi nu
cred în ale altora în lipsa argumentelor. Dar că e lipsă
de meseriaşi, asta cred, pentru că o simt de cîte ori am
nevoie de ceva reparaţii prin casă. Iar de ospătari buni, ce să
mai vorbim – plîng crîşmele după cîte unul care
să deosebească un vin sec de unul dulce. Ce nu ştiu e dacă
şcoala, liceul sau vreo altă formă de studii e în măsură
să-i formeze.
Pînă una alta, se pare că
tinerii nu vor să fie meseriaşi. Degeaba le spune preşedintele,
precum profesorul meu de fizică din liceu cînd ne prindea
nepregătiţi, că e nevoie şi de frizeri pe lume, ei tot la
mate-info trag. Numărul de elevi a scăzut dramatic la grupurile
industriale – sigur, şi cu binecuvîntarea profesorilor care
nu ca să predea la şcoala de ucenici s-au spetit în
Universitate –, multe dintre ele trag din greu la intrarea în
categoria selectă a liceelor teoretice. De ce oare? Cînd e
clar că e nevoie de meseriaşi şi nu e nevoie de atîţia
intelectuali. Sau e? Nu ştiu. Văd doar că şi la facultăţi se
întîmplă lucruri ciudate. Buluceală mare la Psihologie,
Sociologie, Administraţie şi afaceri, studii europene, deşi e
limpede că ar cam fi nevoie de ingineri, de medici – de oameni cu
o meserie cinstită, cum ar veni.
O fi avînd domnul preşedinte
nostalgia vremurilor dinainte? Locuri limitate la licee şi
facultăţi, cifre de şcolarizare planificate judicios, după nevoi,
repartiţie obligatorie. Pe undeva, îl înţeleg. Am
sperat că, odată eliminate restricţiile acelea stupide şi
umilitoare, se va trece la un sistem cu autoreglare, am sperat că
nevoile pieţei vor orienta elevii, apoi studenţii, înspre
disciplinele căutate. Nu s-a întîmplat aşa. Pare că
mulţi studenţi se orientează nu după interes, avînd în
faţă finalitatea studiilor, slujba de după, ci după principiul
plăcerii, insensibili la perspectiva şomajului sau a cîştigării
pîinii din cu totul altceva decît studiile făcute. Unii
chiar plătesc o a doua facultate pentru că le place. Şi le place,
ai naibii fraieri, să fie „filozofi“.
Poate ar trebui să-mi schimb strategia
de atragere a studenţilor la Matematică. Platon îndemna la
studiul geometriei – al matematicii, de fapt –, pentru frumuseţea
ei, nu pentru aplicaţiile pe care, de altfel, le cunoştea foarte
bine. Or eu, cînd merg prin licee să prezint facultatea,
aproape mă jenez să le spun copiilor despre frumuseţea
matematicii, încerc să le spun doar cîţi bani se pot
cîştiga după facultate şi ce slujbe minunate îi
aşteaptă. Greşit! Dacă am reuşi să le transmitem şi frumuseţea
unui domeniu, poate am avea mai mulţi clienţi decît acum,
cînd sîntem doar misiţi care-şi laudă marfa. Poate că
şi meseriile acelea, după practicanţii cărora tînjeşte în
van domnul preşedinte, au partea lor de frumos despre care nimeni nu
vorbeşte cum se cuvine.
Habar n-am cîtă nevoie e de mine
şi de atîţia alţii ca mine. Mie-mi place ce fac, altceva
oricum nu ştiu, şi am nesimţirea să cer să fiu plătit pentru ce
fac. Sînt eu îndreptăţit să cer societăţii să mă
rabde şi, mai mult, să-mi finanţeze plăcerea – amestecată cu
sudoare, ca orice plăcere autentică? Nu ştiu. Are nevoie
societatea de matematica pe care am învăţat-o, pe care o
practic şi o transmit altora? De teoremele pe care le demonstrez? Nu
ştiu. Mă tem că nu. Domnul preşedinte sigur n-are nevoie.
Excelenţei sale îi ajunge Google. Poate are dreptate şi sînt,
ca mulţi asemenea mie, inutil. Dar dac-avea dreptate Platon?