Ray Johnson – un artist post-suprarealist şi prepop - Numarul 492 - Septembrie - 2009 - Arhiva

Ray Johnson – un artist post-suprarealist şi prepop

Autor: Valery OIŞTEANU | Categoria: Internaţional | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Ray Johnson – un artist post-suprarealist şi prepop

Galeria „Richard L. Feigen&Co.“ a scos la lumină o colecţie, necunoscută pînă acum, de colaje realizate de Ray Johnson, cu lucrări de Salvador Dalí şi Andy Warhol. Sînt incluse aici o serie de colaje pe care Johnson le-a supus unui continuu proces de refacere şi suprapunere repetată, toate semnate, minuţios datate (multe dintre ele cu datări succesive, ce stau mărturie repetatelor modificări) şi atent aranjate în casa lui, la data la care, pe 13 ianuarie 1995, s-a sinucis.

În pofida puternicului său impuls de a lăsa un mesaj posterităţii, Ray Johnson a rămas pînă astăzi, în mod curios, necunoscut şi de necunoscut. Intenţiile, precum şi sensul ultim al celor mai multe dintre lucrările sale sînt greu de pătruns, pînă şi în cazul unora dintre colajele „formale“, în care punctele de referinţă sînt fluctuante. Johnson pare să preia sugestii din teoria lui Jacques Derrida referitoare la multitudinea interpretărilor, dar şi din apetenţa dadaistă a lui Marcel Duchamp şi a altora pentru jocuri (de tip pun). Într-adevăr, „avant-zeul“ Duchamp, el însuşi un maestru al jocurilor de cuvinte, a fost adeseori ţinta calambururilor şi a transliterărilor greşite în „construcţiile gen glued-landscaped“ ale celui din urmă (de tipul „Marchamp du sel“, combinaţie între Marcel Duchamp şi „marchand du sel“ – comerciant de sare, profesiunea declarată la imigrarea în SUA).

Johnson şi-a deconstruit lucrările, iar şi iar, tăindu-le pe unele, abandonîndu-le în stradă sau expediindu-le prin poştă pe altele. Şi-a denumit colajele „moticos“ – anagramă a cuvîntului „osmotic“, aluzie la „lichidul ce penetrează chiar şi cea mai subţire membrană“. Distrugerea unora dintre lucrările sale prefigurează, parcă, propria sa autodistrugere. De altfel, Johnson a încorporat în colajele lui imagini cu sinucigaşi celebri, ca Marilyn Monroe, şi a inserat, în corespondenţa sa artistică, tăieturi din ziare referitoare la înecaţi.

Unii dintre admiratorii lui Ray Johnson pretind că deţin puteri secrete pentru a descifra compoziţiile halucinante ale artistului, maestrul însuşi fiind cel care a pus în circulaţie informaţii de acest gen. În ceea ce priveşte istoria artei, e evident că Johnson scapă oricărei etichete şi oricărei categorii. A fost un artist post-suprarealist şi prepop. Compoziţiile sale, asemănătoare unui jurnal, dureros de personalizate, sînt, în egală măsură, colective.

Lucrările pe care le prefer sînt Mască cu Mona Lisa verde (1991-1992), în care apare propria sa imagine, total desfigurată, flancată de cele două jumătăţi ale Mona Lisei şi incluzînd o secţiune de mail-art, a cărei legendă este „Hi Cowgirl Haiku Girl“.

Fără titlu (Dragă Marilyn Monroe) (1972-92-92-94) este o naraţiune de istoria artei, ce trimite în mod direct la „pieptenii“ lui Duchamp şi la arta pop, sub forma unei scrisori fictive către Marilyn, alter ego-ul său, cu doi piepteni faţă în faţă, marca Duchamp, ce dau imaginea unui fermoar sau a unei sîngeroase vagina dentata.

Referinţele sexuale apar pretutindeni la Ray Johnson; Cutie-69 (1977) pune în scenă mai multe copii ale lucrării lui Man Ray, Le Violon d’Ingres, cu un fund supradimensionat, şerpi falici, o fîntînă cu un penis în loc de nas-ajutaj de presiune şi un pseudoprezervativ între Dalí şi soţia lui, Gala. A reluat obsedant simboluri pop, ca Mr. Peanut, Betty Boop şi Mickey Mouse, care fac din arta lui un soi de capsulă a timpului, doldora de o mulţime de simboluri ale generaţiei sale.

Ray Johnson a resuscitat şi a inventat, în egală măsură, diverse tehnici ale colajului: neteziri ale marginilor cu hîrtia de şmirghel; suprapuneri multiple; Rubbage (ştampile-colaje); Scrattage-Ingravare (zgîriind întreaga suprafaţă a colajului); Acumulaje (acumulări prin lipiri repetate); utilizarea unor fotocopii multiple şi „mail-art“ – colaborări la arta poştală.

„Ray a fost artistul referinţelor încrucişate şi al interrelaţiilor“, mărturiseşte Bill Wilson, fiul lui May Wilson (ea însăşi un guru artistic underground pentru Johnson, John Evans, pentru mine însămi şi mulţi alţii), dar cred că asta e valabil numai în aparenţă. Înlăuntrul său, Ray căuta fericirea şi liniştea. Unele dintre subiectele sale religioase, precum Buddha, Hristos sau Sfîntul Sebastian, sînt mărturii ale căutării spirituale a artistului. De altfel, Johnson a mixat adeseori aceste imagini, ca în Ray/Jesus (1994), Fără titlu (1975-76-77-79), unde este înfăţişat un Buddha în ipostază de om de zăpadă negru, ieşind din pieptul lui Christ, cu doi cleşti într-o cutie aflată la picioare. Colajele din perioada sa de început – Universitatea Buddha şi Şcoala taoistă de artă pop – l-ar fi calificat pentru un loc meritoriu în expoziţia de la Guggenheim, A treia minte, în care erau analizate influenţele religiilor asiatice asupra artiştilor americani, expoziţie în care, din păcate, Johnson nu a fost inclus.

Lucrările lui Ray au o tristeţe dulce-amăruie, specifică celor ce au cunoscut extazul, ca Emily Dickinson sau Tennessee Williams. Johnson a intrat în rolul „faimosului necunoscut“, cu toate contradicţiile aferente, şi l-a jucat pînă la sfîrşitul vieţii lui; pînă şi prin moarte a devenit faimos, dar nu uşor de cunoscut. Iar astăzi, arta sa pare să fie foarte aproape de recunoaşterea pe care nu şi-a dorit-o. Asocierea lui Johnson cu Andy Warhol şi cu Dalí e un indiciu al creşterii cotaţiei artei sale şi, probabil, al ascensiunii lui în ierarhia artistică.

Pentru cunoscătorii împătimiţi ai artei şi, deopotrivă, pentru nou-veniţi, această expoziţie e, în mod cert, o mină de aur în ceea ce priveşte inspiraţia. Pentru mai vechii prieteni şi corespondenţi ai lui Ray, e o nesecată sursă de rememorări.

Ray Johnson... Dalí, Warhol… şi alţii... „Main Ray, Ducham, Openheim, Pikabia...“

Galeria „Richard L. Feigen&Co.“

(expoziţie prelungită pînă pe 2 octombrie 2009)

Recomanda articolul prin: