OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cuvintarile sau conferintele de presa sint adesea presarate cu glume mai mult sau mai putin reusite, pentru amuzamentul asistentei. Dar nimeni nu-si aminteste ca un comunicat oficial sa fi utilizat vreodata umorul ca o modalitate de a retine atentia sau pentru orice alt scop. Probabila premiera, daca asta a fost, s-a produs cu noua zile in urma, intr-un comunicat al Ministerului Apararii Nationale menit sa respinga un articol foarte remarcat din editia europeana a influentului cotidian american Wall Street Journal despre prezenta unor ofiteri ai fostei Securitati in structurile militare. Comunicatul, semnat „Biroul de Presa al M.Ap.N.“, dar asumat de ministrul Ioan Mircea Pascu, nu dezmintea propriu-zis afirmatiile acelui articol, recurgind mai curind la o ironie criptica referitoare la „metoda tropaitului informativ prin balariile presei suverane“ si o fraza de o rara imprudenta ce le amintea ziaristilor ca „viata lor este totusi scurta, iar sanatatea este si pentru ei un bun prea de pret care nu trebuie pus in pericol“. Ministrul Pascu si-a catalogat acest paragraf de incheiere a comunicatului a fi fost o simpla gluma, in timp ce aproape toata presa romaneasca l-a interpretat, nu fara motiv, a fi fost o tentativa de intimidare nici macar voalata. Joi, o saptamina mai tirziu, Biroul de Presa dadea un nou comunicat atribuit de asta data direct ministrului insusi, in care acesta exprima nu o data, ci de doua ori „regretul sincer“ ca „umorul“ sau a generat ingrijorare. Neimpresionat de aparenta penitenta a ministrului, Clubul Roman de Presa cerea, in aceeasi zi, demisia sau demiterea lui Ioan Mircea Pascu.

Politician cu o retorica ascutita, dl Pascu are de multa vreme o relatie accidentata cu presa. El nu pare interesat sau dispus sa inteleaga natura relatiei dintre presa si putere intr-o democratie, reactioneaza nu de putine ori intempestiv la criticile ce ii sint adresate, se irita repede, lansindu-se in ironii si atacuri care pot fi lesne privite ca incercari de limitare a libertatii de expresie. A avut si el, fara indoiala si regretabil, parte de invinuiri nedrepte sau eronate, o experienta neplacuta si un risc pe care o persoana publica si-l asuma in orice tara democratica si pe care americanii l-au sintetizat in butada prea bine cunoscuta If you don’t like the heat don’t go in the kitchen (Daca nu-ti place fierbinteala nu te du in bucatarie). Aceasta lectie dl Pascu si multi colegi de-ai sai nu par sa o fi invatat inca. In consecinta, el este si autorul unui proiect de lege care ar obliga presa sa acorde drept de replica, intarit si cu posibile sanctiuni penale, pentru ca, spunea ministrul recent, „exista un segment, e vorba de presa scrisa, de unele gazete, care vor sa nu fie controlate deloc.“ Controlate de cine?, am intreba. Caci ideea unei prese libere este exact de a refuza statului orice drept sau posibilitate de a o controla. Responsabilitatea presei este in fata publicului caruia i se adreseaza. In unele tari, bunaoara in Statele Unite, se merge pina la a exclude orice legislatie care sa reglementeze presa, in afara prevederii constitutionale ca presa este libera.

In Romania, dezbaterea in aceasta privinta nu s-a incheiat inca, iar unele prevederi legale din trecut, incompatibile cu rolul presei intr-o societate democratica, sint inca in vigoare, desi delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) a si raportat ca ele ar fi fost deja abrogate. Este vorba de prevederi din Codul Penal care se refera la pedepse pentru insulta, calomnie, ofensa adusa autoritatii si ultraj. Acest fals inexplicabil a stirnit zilele acestea critici severe in presa si este probabil sa afecteze credibilitatea tarii in institutiile internationale. Iar asta nu e inca tot. Sint si alte tentative de supunere a presei, in special a mediilor audio-vizuale, unor controale fatise sau disimulate ale politicului, recte ale puterii.

Ramine suparatoare si inexplicabila aceasta acumulare de tensiuni intr-un domeniu atit de sensibil ca libertatea presei tocmai cind Romania se angajeaza in sprintul final pentru NATO. Sa nu uitam ca una din polemicile cele mai acerbe s-a iscat chiar in dezbaterea privind indeplinirea conditiilor de aderare la Alianta Atlantica, si anume referitor la prezenta securistilor in structurile armatei. Remarcile nefericite ale ministrului Apararii erau menite sa pareze criticile presei, inclusiv ale presei straine, in acest domeniu. Sa le pareze in loc de a limpezi problema. Ea se cere limpezita nu de dragul presei, ci pentru a elimina dubiile si un posibil obstacol in calea indeplinirii acestei aspiratii nationale a romanilor.

Praga
(Text transmis la radio Europa libera)