OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cînd stai bine-mersi la televizor sau citeşti o carte sau te joci cu copiii şi te trezeşti că o rachetă Qassam îţi distruge casa – asta dacă te mai trezeşti... –, parcă nu îţi vine să reacţionezi precum ciobanul din oricare dintre bancurile autohtone celebre. Deşi am putea spune că o (prea) lungă perioadă de timp israelienii din sudul statului evreu au reacţionat astfel. Chiar şi după ce mişcarea palestiniană radicală Hamas a preluat controlul asupra Fîşiei Gaza, în iunie 2007, israelienii şi majoritatea Occidentului civilizat au tot încercat să ajungă la negocieri de pace cu Mahmoud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene şi şeful mişcării moderate Fatah, însă fără nici un rezultat. Aşa că, într-o bună zi, şi anume la 27 decembrie, israelienii, sătui să mai primească rachete în cap, au început bombardarea obiectivelor teroriştilor din Hamasstan, au anunţat mobilizarea a mii de rezervişti, pentru a culmina cu intense operaţiuni terestre, maritime şi aeriene, soldate cu sute de morţi şi mii de răniţi. Prin urmare, faptul că premierul israelian, Ehud Olmert, a respins luni, în cadrul unei întîlniri cu preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, orice armistiţiu în Fîşia Gaza în lipsa garanţiilor privind oprirea definitivă a tirurilor palestiniene cu rachetă împotriva statului evreu nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Nici următoarea declaraţie a unui oficial israelian de rang înalt, citat de France Presse, potrivit căruia Olmert ar fi făcut, în acelaşi context, următoarele precizări: „nu numai că Hamas trebuie să oprească tirurile, trebuie să nici nu mai poată lansa aceste tiruri“ şi „scopul operaţiunii nu este de a pune capăt dominaţiei Hamas, chiar dacă putem face acest lucru“.

 

 

În cadrul unui turneu regional, preşedintele francez a pledat luni, în faţa liderilor palestinieni şi israelieni, pentru „un armistiţiu umanitar de cîteva zile“ în Fîşia Gaza. „Urgenţa actuală este de a opri violenţele, iar Europa doreşte un armistiţiu cît mai rapid posibil şi ca fiecare să înţeleagă că timpul se scurge împotriva păcii“ – a declarat Sarkozy la Ramallah, în urma unei discuţii cu liderul palestinian Mahmoud Abbas. „Avem nevoie de un armistiţiu umanitar de cîteva zile, este în interesul tuturor. Israelul este puternic, Israelul trebuie să îşi asume riscul păcii“ – a insistat ulterior şi în faţa preşedintelui statului evreu, Shimon Peres. Iar Peres a tăcut, n-a zis nimica... Marţi, Sarkozy, aflat în vizită la Damasc, a cerut Siriei să exercite presiuni asupra aliaţilor săi din Hamas să contribuie la reinstaurarea păcii în Fîşia Gaza: „sînt convins că Siria poate avea o contribuţie importantă pentru identificarea unei soluţii paşnice. Preşedintele Assad poate avea un rol însemnat. El trebuie să convingă Hamas să aleagă raţiunea, pacea şi reconcilierea“ între palestinienii împărţiţi în două tabere. Iar Assad a zis ceva: a denunţat ofensiva israeliană. Păi da’ cum?

 

În schimb, Tony Blair, reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu (format din Statele Unite, Rusia, UE şi ONU), a declarat în aceeaşi zi că încetarea ostilităţilor în Fîşia Gaza depinde de o acţiune clară, care să permită distrugerea tunelurilor prin care Hamas se aprovizionează cu arme: „S-ar putea obţine o încetare imediată a focului în anumite condiţii şi asta dorim să obţinem. Circumstanţele converg spre o acţiune clară de întrerupere a aprovizionării cu arme şi bani prin tunelurile dintre Egipt şi Fîşia Gaza. [...] Aceasta este baza care poate facilita un armistiţiu rapid. În caz contrar, cred că vom asista la o campanie durabilă“. Se ştie, de altfel, că la frontiera dintre Egipt şi Fîşia Gaza există aproximativ 200 de tuneluri care au permis aprovizionarea Hamas în pofida blocadei impuse de Israel. Şi se mai ştie că Hamas este sprijinit inclusiv (sau mai ales) cu arme de către Siria, Iran şi islamiştii din gruparea Hezbollah din Liban, aceştia din urmă fiind la originea războiului cu Israelul din 2006.

 

Mai mulţi oficiali europeni se află în Orientul Mijlociu în vederea încheierii unui armistiţiu, deşi acţiunile lor sînt limitate de lista UE a organizaţiilor teroriste, care nu permite discuţii cu Hamas. Publicaţia electronică EUObserver precizează că mişcarea islamistă palestiniană se află pe această listă din 2003, iar aripa militară a Hamas, Brigăzile Ezzedin al-Qassam, specializată în lansarea de rachete... Qassam (cum altfel?) împotriva Israelului, a fost introdusă pe această listă încă din 2002. Aşadar, o delegaţie pentru pace a UE, condusă de Karel Schwarzenberg, ministrul ceh de Externe, împreună cu şeful diplomaţiei Uniunii, Javier Solana, comisarul european pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner, ministrul suedez de Externe, Carl Bildt, şi omologul său francez, Bernard Kouchner, a ajuns luni la Cairo. În aceeaşi zi, aceştia s-au deplasat în Israel, la Ramallah, capitala neoficială a Autorităţii Palestiniene din Cisiordania, precum şi în Iordania. Purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, Amadeu Tardio, a precizat că misiunea UE s-a întîlnit la Ramallah cu liderul Autorităţii Palestiniene, „care este interlocutorul nostru“, în timp ce purtătoarea de cuvînt a misiunii israeliene în cadrul UE, Avivit Bar-Ilan, a declarat că există modalităţi de comunicare indirectă cu cei care deţin controlul în Fîşia Gaza: „Există şi alte părţi implicate, în special egiptenii. Aceştia pot vorbi în numele Hamas“.

 

 

Trupele israeliene au divizat Fîşia Gaza şi au izolat oraşul Gaza – a anunţat marţi ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, citat de Radio Israel, subliniind că „nici o ţară nu poate permite ca o organizaţie teroristă să le facă viaţa amară cetăţenilor ei“. Tot marţi, tancurile israeliene au pătruns în Khan Younes, cel mai mare oraş din sudul Fîşiei Gaza. Sprijinite de elicoptere de luptă, tancurile au lansat obuze, vizînd tirurile combatanţilor mişcării palestiniene Hamas şi ai altor grupări. Incursiunea în cartierul Abassan, din estul oraşului, a fost prima a forţelor israeliene în acest bastion al Hamas, de la începutul ofensivei terestre, sîmbătă seara.

 

Pe de altă parte, şeful Agenţiei ONU pentru ajutorarea refugiaţilor palestinieni, John Ging, a deplîns „tragedia îngrozitoare care domneşte încontinuu“ în Fîşia Gaza. În Gaza, peste tot sînt răniţi: „Nu mai există nici un loc pentru refugiu. Toată lumea este terorizată şi traumatizată, pentru că nu se mai poate feri de violenţe. [...] Sînt şocat de ceea ce văd şi aud. Am ajuns într-un stadiu în care este vizibilă, frapantă şi şocantă lipsa de umanitate faţă de natura rănilor, faţă de brutalitatea şi de amploarea violenţelor“ – a insistat oficialul internaţional, citat de France Presse. La rîndul său, organizaţia umanitară britanică „Salvaţi Copiii“ a avertizat că hipotermia ameninţă copiii din Fîşia Gaza, din cauza lipsei de căldură provocată de conflictul din teritoriu cu Israelul. Majoritatea locuinţelor şi a spitalelor situate în Fîşia Gaza nu au energie electrică şi nici căldură, în condiţiile în care temperatura este de circa zero grade în cursul nopţii, precizează organizaţia într-un comunicat. Populaţia deschide ferestrele pentru ca acestea să nu fie distruse de bombardamente. „Trebuie trimise mai multe alimente şi pături astfel încît copiii să nu moară de frig şi de foame“ – a subliniat purtătorul de cuvînt al organizaţiei „Salvaţi Copiii“ din Ierusalim, Dominic Nutt. Acesta a adăugat că organizaţia doreşte ca premierul britanic Gordon Brown, împreună cu liderii UE, „să facă presiuni în vederea încheierii unui armistiţiu şi pentru ca noi să avem acces securizat la populaţia din Fîşia Gaza“. Organizaţia precizează, de asemenea, că a venit în sprijinul a circa 6.000 de familii din regiune. Şi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) avertizează că răniţii mor în aşteptarea ambulanţelor, care nu pot să ajungă la ei din cauza luptelor din Fîşia Gaza.

 

„Situaţia este extrem de periculoasă şi coordonarea trimiterii de ambulanţe este foarte complexă din cauza atacurilor şi a operaţiunilor militare neîntrerupte. Unii răniţi au murit, aşteptînd ambulanţele Semilunii Roşii palestiniene“ – spunea luni Dorothea Krimitsas, purtător de cuvînt al CICR. Comitetul este, în egală măsură, preocupat de problemele legate de aprovizionarea cu apă în Fîşia Gaza: „o jumătate de milion de persoane, adică o treime din populaţia teritoriului, sînt ameninţate să fie private total de apă“. Potrivit purtătorului de cuvînt al organizaţiei umanitare, „zece puţuri din cele 45 din Fîşia Gaza sînt nefuncţionale. Două, pentru că au fost afectate direct în timpul atacurilor aeriene, celelalte, pentru că pompele nu mai funcţionează, în lipsa alimentării electrice“. Dorothea Krimitsas a cerut, totodată, ca tehnicienii să poată avea acces la instalaţiile electrice afectate de bombardamente. O echipă medicală a CICR, blocată de vineri la graniţă, reuşise să intre abia luni după-amiază în Fîşia Gaza, prin punctul de trecere de la Erez (în nordul teritoriului). Cei patru specialişti ai CICR, între care un chirurg, trebuie să ajute personalul Spitalului Shifa, principala instituţie medicală locală, să opereze răniţii cu complicaţii. Echipa a transportat şi sînge, şi vaccinuri antitetanos pentru copii.