OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Toată lumea este în fierbere. Că ne aflăm la Bucureşti, Toronto, Atena sau Bagdad. La Kabul sau Moscova. În România, poporul bombăne şi mîrîie, în timp ce guvernanţii încearcă să-şi rînduiască socotelile în conformitate cu acordurile internaţionale. Cineva nu se gîndeşte şi la soarta gloatei. Nu doar cu cifre şi procente se conduce destinul unei naţiuni. Nu avem sentimentul că îi pasă cuiva cu adevărat de poporul român. Nici preşedinţiei, nici Serviciilor Secrete – baubaul cu siguranţa naţională nu se mai dă înghiţit –, PD-L-ului care trage sfori şi otgoane sau Guvernului Boc care, depăşit de situaţie, nu ştie realmente ce are de făcut. Şi se refugiază în braţele FMI-ului. Sau o ţine dintr-o improvizaţie în alta, dintr-o boacănă în mai multe. Sebastian Vlădescu se crede un mic Colbert, dar e cu totul lipsit de o viziune coerentă asupra stării naţiunii. Nu contabilii au scos Statele Unite din criză, ci viziunea preşedintelui Roosevelt, care a venit cu măsuri concrete şi eficiente. Nu doar despre bani şi economii a fost vorba. Se poate ieşi şi depăşi orice nenorocire dacă chiar se doreşte, şi „masele“ cred în liderii lor.

 

La Toronto au fost incidente violente, prilejuite de întîlnirea G 20 – şase sute de arestaţi nu-s de ici, de colo –, parte din tinerimea occidentală nu mai vrea capitalism. Globalizarea îşi arată efectele, bune şi rele. Asta e lumea în care trăim. Dar ea nu este atît de unitară pe cît ne place s-o clamăm. Sînt popoare întregi care trăiesc şi fără  sateliţi, şi fără programe de armament nuclear. Sînt fel de fel de popoare. Doar Coca-Cola şi McDonald’s sînt identice. Şi la Berlin, şi la Beijing. Dar, ce vor tineretul şi bătrînetul acestei lumi? Nu se ştie bine. Unii vor să trăiască bine, alţii să moară bine. Grecii vor intra în aceste zile în grevă generală, după ce statutul de insolvenţi îi obligă să vîndă cîteva din multele lor insule din Egee şi Mediterana. Informaţia a trecut neobservată pe la noi, dar, oricum, noi nu ne vindem ţara. Eventual o dăm pe gratis. La Bagdad iar se lasă cu morţi şi răniţi, generalul Chrystall, Chief Commander, se ia în dinţi cu preşedintele Obama că treaba nu merge. Nu merge bine deloc. Sînt cheltuite fonduri enorme şi nimic. Nu prea mişcă mare lucru. Poate că lupta împotiva terorismului ar trebui să aibă alte ţinte decît vînarea unor mudjahedini la graniţa dintre Pakistan şi Afganistan. Bani, echipamente, soldaţi. Şi? Şi mai nimic. Război de uzură. Bush nu mai e, Barack Obama vrea să împace pe toată lumea cu toată lumea. Întrebare: Ce şanse sînt ca să se instaureze democraţia în Irak şi Afganistan? Răspuns: Nici una. Bani aruncaţi în vînt. Ştim bine cum s-au terminat campaniile americane din Coreea şi Vietnam. Miliarde de dolari cheltuiţi, mii de morţi, sute de mii de răniţi, sute de mii de maniaco-depresivi şi alte mizerii, multe trecute sub tăcere.

 

Temele dramelor dintr-o hiperrealitate trăită de milioane de oameni au fost preluate de literatură şi filmele au devenit succese culturale. E suficient să ne bucurăm doar de aceste succese? În Orientul Mijlociu, isteria turcă antiisraeliană poate produce mutaţii în raportul de forţe. Turcia era un aliat de nădejde al Israelului. Chiar dacă liderii diplomatici şi militari confirmă continuarea bunelor relaţii şi respectarea vechilor angajamente, islamizarea în pas rapid a Turciei ridică noi semne de întrebare. Fanatismului iranian, deja obosit după decenii de propagandă şi după o viaţă de zi cu zi nu tocmai roză, i se poate asocia acum cel turcesc. Un islamism tînăr, proaspăt, plin de entuziasme. Născut din deziluzii şi alte noi iluzii. Ca orice fanatism religios sau ideologic la începuturile lui. Medvedev ne atenţionează în privinţa Kîrghîstanului care poate deveni un nou Afganistan. Şi ce dacă, zicem noi, aici, în România, dacă am crescut TVA-ul şi tăiem şi tot tăiem tot ce se poate tăia. Zice-se. Este „tăiatul“ singura modalitate de a se depăşi consecinţele unei situaţii scăpate cumva de sub control? Dar chiar vrea cineva să stabilizeze situaţia sau fiecare partid politic îşi doreşte să tragă oarece beneficii din situaţia gravă creată?