Categoria: 
Ciber-revista Tiuk! nu concurează suratele sale în variantă paper, ci, dimpreună cu ele, completează, amplifică spectrul presei literar-culturale româneşti; de fapt, ar fi mai exact să spunem panromâneşti, deoarece publicaţia în cauză are autori şi audienţă şi în diaspora noastră, fie ea europeană sau transatlantică.Este important că în elaborarea (şi... eliberarea!) ei domină principiile clasice: valoarea textelor, excluderea, pe cât mai categoric posibil, a autorilor întâmplători, conceptul general de structurare redacţională elevat, graţie unui secretariat exigent, competent, inventiv. Apoi mai e un lucru cert: în istoria presei electronice româneşti (pentru că, sigur, se va scrie şi o astfel de istorie), primii „pixeli amintiţi” vor fi cei din titlul harmsian al Tiuk!-ului, pentru mine relevant într-un context mai larg de travaliu sub auspiciile avangardei, care înseamnă înnoire, modernizare, continuă contemporaneizare a procesului de creaţie a literaturii şi – de ce nu? – a celui de lectură.
Leo BUTNARU
Într-o perioadă cînd profeţii tranziţiei spuneau că presa culturală clasică e pe moarte, a apărut Tiuk!. Au fost mai multe periodice pe Internet, Tiuk! nu a fost singur. Unele proiecte au durat un an sau doi. De exemplu, Respiro a durat aproape şase ani, dar Tiuk! a fost mai longeviv, a publicat mai multe materiale şi, în tot acest timp, s-a dovedit a fi o utilă oglindă a culturii române contemporane. Cînd am realizat prima oară lucrul acesta, acum cîţiva ani, mi-am dat seama că aici nu e vorba doar de talent şi inteligenţă, ci ţine de ceva mai rar întîlnit în spaţiul nostru cultural: de tenacitate, generozitate şi tărie de caracter. Fiecare dintre membrii redacţiei a dat dovadă de asta, contribuind atît de consistent la ceea ce poate fi definit drept cel mai longeviv şi important periodic românesc în format electronic.
Bogdan SUCEAVĂ
Întîi a fost poetul Mihail Vakulovski (cu care sunt compatibil „moral şi spiritual“, inexplicabil; probabil fiindcă sîntem moldoveni), apoi, revista lui, Tiuk!. O revistă serioasă, echilibrată, de literatură dezinhibată, deschisă, polemică, experimentală, credibilă.
O revistă de atitudine, cu coloană vertebrală, în care încap toate generaţiile, culmea (nu se exclud definitiv). Cînd a apărut revista electronică Tiuk!, scriitorii români cu un PC şi Internet, acasă la ei sau la locul de muncă, nu dădeau doi bani pe o asemenea aventură (pentru ei contează şi azi numai „revista tipărită, de hîrtie“).
De altfel, nici un dicţionar general al literaturii române nu include revista electronică, din păcate. Eu i-am mulţumit că m-a invitat să colaborez la revista lui „de pe Internet“, simţindu-mă solidar cu o asemenea „întreprindere de viitor“.
E o revistă-alternativă în cadrul literaturii române. Noile generaţii de scriitori se regăsesc mai degrabă în paginile unor asemenea reviste libere virtuale. Între timp, scriitorul profesionist şi-a mai nuanţat impresia despre revistele electronice. Reviste care s-au înmulţit, dar nici una n-a atins performanţa revistei Tiuk!.
Dacă-i consulţi arhiva, te iei cu mîinile de cap – documentele adunate (de calitate) s-ar aşeza în multe cărţi originale de primă mână pe rafturi. A nu se confunda site-urile (ediţiile online ale) revistelor de cultură „de hîrtie“ cu o revistă care apare exclusiv online, cum e Tiuk!. Tiuk! are o identitate a ei de excepţie.
Liviu Ioan STOICIU
Tiuk! e o anarhie bucuroasă.
Roman TOLICI
- Tiuk?
- Puck şi Ariel (hocheystic şi shakespeareologic)
- Cine?
- Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trâmbiţaş-Vakulovski, Dan Perjovski, Dumitru Crudu şi, la un moment dat, Viorel Ciama.
- Crud (în sensul proaspăt), dar adevărat: o revistă vie, serioasă, generoasă, profesionistă, diversă, mobilizantă, perspicace, senină, nervoasă, duioasă, inteligent-discretă, ce te ţine în priza P.C.-ului, cînd curentîndu-te frumos, uşor, la 220 V, cînd bioenergizîndu-te sănătos, calm, benefic, la 24.
Realizată temeinic de acest desant implementat de primum-movens-ul şi fac totum-ul mereu în mişcare, tînăr, neliniştit: Mihail Vakulovski.
De te întrebi cînd mai are, în Zilele şi Nopţile sale, timp accentuat şi de propria-i creaţie beletristică. Dar, lasă, că şi blogul său nu e mai prejos: fotogenic, şi la propriu, şi la figurat, deci june, diversificat, voiajor pluriunghiular, cu nerv şi grafistic la modul superlativ, matur şi înţelept.
De e superfluu să constaţi ( retoric) că literatura/cultura basarabeană, cont/animată, la un moment dat de cea din patria mamă, a ajuns să con/animeze la rîndul ei, să scoată din letargie, cu sînge scriptural proaspăt, inedit, comodităţile patristice/matristice autohtone (apropiate sau mai depărtate), încît îţi vine să gîndeşti astfel: Ecce carpe diem-ul atît de căutat în Viaţă şi Literatură. Cu V şi L mare, de/sigur.
Tiuk!, invenţia lui Mihai, mi se pare una dintre cele mai
bine ţintite întreprinderi literare. De fapt, cred că aşa se reformulează lumea
literară astăzi, cu reviste personale care reuşesc să depăşească interesul
strict individual şi să livreze literatura în forma ei vie şi schimbătoare. De
la un număr la altul, Tiuk! a luat în greutate. Cel mai mult îmi place cînd
primesc de la Mihai newsletter-ul cu noul număr al revistei, să îmi dau seama că
a apărut o rubrică nouă, să mă mir că nu o văzusem pînă atunci, şi cam aşa de
fiecare dată.
Răzvan ŢUPA
Pe Tiuk! o ştiu de cînd am început să mă dau pe Net. E una
dintre revistele în care pot fi sigur că găsesc ceva de citit. În plus, nu are
nici un fel de ideologie, nu are deloc pretenţii academice, dar nici nu se
pretinde revoluţionară, e eclectică, dar mi se pare că nu acceptă chiar orice,
are desenele lui Perjovschi, interviuri cu muzicieni, arată OK, e organizată
bine, apare con stant.
E un fel de exquisite corpse românesc şi deocamdată chiar nu
văd o alta care să
o concureze. Mai există cîteva de gen pe Net, dar fraţii V
sînt mai tari.
Dan SOCIU
Încă de la început, Tiuk! s-a prezentat ca un proiect literar serios şi continuat cu o responsabilitate demnă de invidiat. Pe cînd alţii se codeau din lipsă de bani şi din indiferenţe venite dinspre susţinătorii financiari, fraţii Vakulovski au mers metronomic şi indiferenţi la savana incertă a sforăriilor literare sau administrative, ca leii privind-o, dacă nu dispreţuitor, măcar detaşat. Lejeritatea şi dezinvoltura actului literar probat şi receptat fac din Tiuk! un redutabil pandant virtual al oricărei reviste ieşite din tipar. Aportul lui Dan Perjovschi vine şi el exact de lîngă noi, de parcă ne-ar fi din generaţie.
Cînd am aflat că fraţii Vakulovski editează revista electronică Tiuk!, mi-a venit să rîd! Nu pentru că ar fi fost imposibil ca ei să coordoneze cu brio un astfel de proiect, ci din cauza titlului publicaţiei... Am rămas visător o vreme: cît de amplă poate fi o denumire atît de simplă şi frustă! Asta doar din punct de vedere grafic...
Ei bine, Tiuk! este o tolbă cu poveşti, o povară bogată şi diversă. Proaspătă precum e mustul niţel înţepător;
Tiuk! este un sac-voiaj cu de toate, care se deschide tuturor, celor care au talent, umor şi spirit creator; Tiuk! poate fi o fundătură paradoxală, care se deschide şi se primeneşte sezonier. Iar temele curg gîrlă şi parcă nu există nici o stavilă care să le facă să sece; Se pare că Tiuk! mai poate să însemne şi înjurătură (mat), dar ea poate fi şi sănătoasă, dacă conţine şi un dram de spirit, umor, voie bună, inteligenţă şfichiuitoare. Tiuk! a fost mereu pe fază cu ce s-a întîmplat prin gările prin care a trecut, căci valizei îi stă bine cu drumul! Chiar dacă se toceşte pe la colţuri, cu timpul, ea merge temerar mai departe...
Vladimir BULATPENTRU ONOR, HARMST!
Lui M. V.
Masculul ştiucii
nu e ştiuc
dar guguştiucu-i
antiTIUK
nu fincă n-ar
avea muştiuc
ci fincă dl
guguştiuc
nu e decât
un guguştiuc
si (gh)ipso f(r)acto
antiTIUK.
Şerban FOARŢĂ
Ce îmi place mie la Tiuk! (şi îmi place foarte mult): faptul că reuşeşte să rămînă una dintre revistele româneşti vii, dinamice şi inteligente. Toate trei la un loc – nici nu ştiţi cît de greu e asta. Există, de exemplu, o mulţime de reviste inteligente, dar lipsite de viaţă, aşa cum există şi vioiciune sterilă. Nu e cazul la Tiuk! O fi şi datorită faptului că apare în format electronic... chiar, cum ar fi un Tiuk! pe hîrtie?
Mai e ceva. O slăbiciune personală. Chiar două. Îmi plac revistele care publică proză, multă proză. Şi traduceri. Nu sînt foarte multe şi e păcat. Apoi, îmi place şi grafica lui Perjovschi.
Am scris mai demult un eseu intitulat Memoriile unui amant al revistelor, în care îmi imaginam ce fel de femei/fete ar fi revistele de cultură de la noi dacă le-aş antropomorfiza şi mai ales cum ar fi dacă aş ieşi cu ele la o întîlnire, două. Pe Tiuk! o văd tînără (mai tînără ca mine), suplă, nonconformistă, curioasă şi nonşalantă. Sigur, mi-ar plăcea să ies cu ea – şi nu doar o dată.
- Articole in legatura
- Keful celor de la Tiuk!
RSS Feed
Newsletters