OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca urmare a articolelor noastre din ultimele numere, 430/3 iulie şi 431/10 iulie („Tout va bien, monsieur le professeur…“ de Carmen Muşat, „Eşec sistematic“ de Ciprian Ciucu), şi a interviului cu profesorul Gheorghe Rădulescu, realizat de Ovidiu Şimonca şi intitulat „Ministerul Educaţiei a dat liber la copiat“, am fost asaltaţi de comentariile cititorilor. Vă prezentăm o selecţie din mesajele postate pe Internet, mesaje care denotă o foarte bună înţelegere a situaţiei, o preocupare majoră faţă de situaţia din învăţămînt şi faţă de cum s-a desfăşurat examenul de bacalaureat din 2008.

n Cînd citeşti 100 de teze cu acelaşi conţinut mai că-ţi vine „să-ţi laşi baltă toate interesele“... Asta-i copiere! Şi e toceală! După luni de toceală şi de pregătire a fiţuicilor, pe un asemenea absolvent îl vedeţi un mare amator de literatură română? Va şti el să aprecieze o carte bună, un film bun, sau îl va considera pe Sergiu Nicolaescu „cel mai mare regizor al României“. Am văzut oameni de 22-25 de ani care erau fascinaţi de filmele lui Nicolaescu, mai ales „de cele istorice“. Mai daţi-le cîte o culegere să o tocească… (Cătălina)

n S-a copiat pe rupte. Profesorii supraveghetori au fost indulgenţi la ordin, iar profesorii corectori au primit multe sute de euro. Elevii pleacă din liceu cu imaginea unor profesori pe care îi poţi cumpara uşor. Nu mai există respect pentru profesor. Profesorul este cel care se pretează la foloase materiale, întinde mîna după plic. Într-adevăr, cum spune domnul Rădulescu, „profesorii corecţi, care n-au permis copiatul, au fost în minoritate“. La cel mai mic semn, prin care arătai că nu eşti de acord cu practicile „plicului“, erai imediat schimbat de la supraveghere şi de la corectură. (Ioana)

n Frauda are loc în sala de examen. Iar acolo sînt profesorii supraveghetori, majoritatea fiind trataţi cu apă minerală, cafea şi sărăţele cumpărate cu o parte din banii de protocol. Şi gata! Ei nu primesc vreun plic, vreo floare sau cadou, ci rugăminţi-îndemnuri şmechereşti să fie indulgenţi şi ameninţări-poante privind maşina lor. Aceşti dascăli sînt călcaţi în picioare în fiecare an de elevi, de părinţi, de superiori şi de media, li se aminteşte cu orice prilej cît de jalnici sînt. Ar trebui ca frustrarea acumulată să-i facă cerberi, dar în faţa acestor copii îi cuprinde compasiunea. O relaţie perfectă victimă-torţionar. (Dimitrie Gala)

n Profesorii sînt la fel de vinovaţi ca şi cei din minister. Mulţi dintre elevii care intră în bac au fost promovaţi timp de patru ani aiurea. Profesorii asistenţi sînt cei care stau de „şase“, au grijă să nu cumva să fie elevii surprinşi copiind. La probele orale, care nu pot fi contestate, e cel mai simplu: se întocmesc liste cu elevii care trebuie să ia zece. Dacă îndrăzneşti să dai cumva 8 sau 9, eşti sunat imediat de aşa-zisele persoane importante care te trag de urechi: cine te crezi, ce faci acolo? La evaluarea lucrărilor scrise, lucrările însemnate, la propriu şi la figurat, sînt alese şi distribuite unei comisii care ştie ce are de făcut/luat. (Elena)

n Învăţămîntul românesc s-a dovedit incapabil să te înveţe cum să înveţi şi ce să faci cu ceea ce ai învăţat. În plus, acest complicat sistem nu te mai învaţă de ceva vreme cum e cu caracterul unui om, cum se deprind onestitatea, bunătatea, conştiinciozitatea, cum poţi deveni cumpătat, curajos, încrezător în forţele proprii, harnic, generos, loial. Şi, mai grav, învăţămîntul românesc nu te mai poate învăţa în actualele condiţii cum să devii creativ, flexibil, să ai gîndire critică, să fii util social, independent şi liber, să te construieşti ca persoană verticală. În rest, te învaţă orice. Numai că restul e egal cu zero pentru umanitate... (Simona)

n Problema bacalaureatului şi a învăţămîntului românesc este aceeaşi cu a societăţii româneşti. Elevii sînt din ce in ce mai slabi (şi cînd spun asta, nu mă gîndesc numai la nivelul lor intelectual, ci la o anumită atitudine faţă de studiu, faţă de autoformare, la tot ce ţine de dezvoltarea lor personală). Profesorii sînt aşa cum sînt şi, de ani de zile, tot ceea ce se face duce la o degradare tot mai accentuată a învăţămîntului. Pentru mine este o mirare continuă cum responsabilii cu învăţămîntul nu pot arunca o privire spre acele state unde nu există problemele noastre. De ce nu putem împrumuta ce este bun în aceste sisteme şi luăm mereu lucruri depăşite, care şi acolo au fost abandonate? Există şi la noi oameni de calitate, dar se pare că ei sînt marginalizaţi sau nu se mai implică. Din păcate, ceea ce se vede în presă aruncă o pată neagră şi urîtă asupra tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Cu regret o spun, dar nu există speranţe de mai bine. (Flori)

n Aş vrea să ştiu cîţi dintre noi ştim sau sîntem interesaţi să ştim care este situaţia din alte ţări din Uniunea Europeană? Care a fost răspunsul altor ţări „europene“ pe care dorim să le copiem, inclusiv în domeniul politicilor educaţionale, la aceleaşi probleme legate de traditie vs inovaţie, aplicarea unor standarde mai mult sau mai puţin aberante ş.a.m.d., în condiţiile în care UE şi-a pus drept obiectiv clar pentru educaţie orientarea către aşa-numita „knowledge-based economy“? (Simona Szakacs)

n Bacalaureatul a fost un excelent mijloc de rotunjire a veniturilor unora... care nu se dau în lături de la nimic... Te poţi numi dascăl dacă laşi elevii să copieze la BAC? Ne furăm căciulili!!!!!!!!!!!!!!!!!! (anonim)

n Noul sistem de la bacalaureat mi se pare o tîmpenie! De ce? Pentru că urăsc să învăţ pe de rost anumite sintagme scrise de „oameni deştepti“... pentru că de aceea avem dreptul la libera exprimare, pentru că de aceea am făcut 4 ani de filologie... Bine că am scăpat de bacalaureat anul trecut! Oricum, acea diplomă nu atestă mare lucru. Ştiu cel puţin 10 cazuri în care notele au fost peste 9.5 la examenul de bac, note acordate pentru copiat!!! Şi, după ce dai acel examen stupid, vrei să mergi la facultate, nu? Şi în momentul în care ajungi acolo, se observă că cel mai important criteriu de selecţie este nota de la examenul de bacalaureat... Să se dea admitere! O porcărie, sistemul de învăţămînt românesc. Eu nu îmi explic următorul lucru: de ce în Franţa doar 20% dintre elevii în an terminal îşi iau examenul de bac şi restul încearcă şi anul următor, iar la noi proporţia e inversă Sîntem noi aşa destepţi??? (student)

Nota redacţiei: Observator cultural va publica în continuare reacţii de la cititorii noştri, în problemele învăţămîntului. De asemenea, cititorii noştri sînt invitaţi să participe, pe pagina noastră de Internet (www.observatorcultural.ro), la dezbaterile pe care le vom iniţia în numerele următoare.