OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aparitia, saptamina trecuta, in Observatorul cultural a primei parti a articolului lui Caius DOBRESCU consacrat situatiei internationale actuale (partea a doua, publicata acum, fiind si ultima) a provocat reactii, unele dintre ele traduse in mesaje primite la adresele redactiei sau in Guestbook-ul de pe pagina web a revistei noastre. Intrucit e vorba despre subiectul numarul 1 al actualitatii politice – si, in sens larg, culturale – a momentului, reproducem aici mesajele respective. Fara a le aprecia in acest „sapou“ redactional, constatam doar ca ele sint foarte expresive macar pentru o parte dintre ideile si mentalitatile care se exprima in aceste zile, nu o data foarte strident, pe scena publica internationala. Semnalam – de asemenea – ca pe Internet, pe liste de discutii s.a.m.d. circula si alte opinii, pledoarii, apeluri pentru inrolarea in liste de semnaturi „antirazboinice“. Altfel spus, o dezbatere importanta si foarte prezenta in mediile din lumea intreaga se poarta la noi, fragmentar si foarte discret, in culise, in „virtualitatea“ Internet-ului. Ar fi – credem – de dorit ca ea sa iasa la suprafata mediatica a actualitatii romanesti…


Poate ca nu sint in postura unui judecator incorupt conceptual sau obiectiv a ceea ce se intimpla (se va intimpla) in Irak, insa incoerentele si indrazneala acestui front „antiterorist“ ma fac sa cred ca, totusi… acest razboi nu este razboiul nostru… Tind sa cred ca ni-l dorim sau vrem atit de mult sa-l facem al nostru in speranta de a fi ori „aderati“, ori „integrati“. Oricum, dupa cum afirma multi actualmente, se pare ca sintem cam… „fara alternativa“.

Cristian TUDOR
cristiantudor@hotmail.com

Bucuresti, 5 martie 2003
*

Caius, ai innebunit de tot? Scrii cearsafuri docte ca sa comunici (cui?) ca tu, Dobrescu, esti de acord ca niste oameni sa-i omoare pe altii?

T.O. BOBE
tobobe13@netscape.net

Stuttgart, 5 martie 2003

*

Regret prezenta bacillus teutonicus-ului in articolul dlui Dobrescu despre mizeria pacifismului – dogma exista pe ambele parti ale conflictului, dar nu credeam ca un intelectual sa nu observe mutilarea culturala, manipularea si ignoranta si „tristul optimism“ care se dezvaluie peste Ocean. Ma indigneaza gindul ca exista inca intelectuali care folosesc argumentul politic amestecat cu secvente fictionale si din filozofia speculativa (vezi Kundera, Cioran) pentru a justifica razboiul. Imi pare rau...

Vlad IONESCU
vlad_escu@hotmail.com

Brussel, 5 martie 2003

*

De la Dilema sau 22, nefiind productii intelectuale propriu-zise si pentru ca de la fondarea lor au stat sub semnul subordonarii fata de o agenda politica, nu e de asteptat prea multa contributie la gindirea critica.
Insa Observatorul… imi parea, de la distanta, o alternativa. Cu atit mai mult ma mira publicarea unui articol de tipul celui semnat de Caius Dobrescu, Mizeria „pacifismului“. O pledoarie pentru America, anuntat inca in serial.
Nu vad care ar fi locul unui asemenea demers ingust, atit de diletant construit, resentimentar si reductiv in ce priveste „o tabara“, netarmurit adulator in ce o priveste pe „cealalta“, intr-o revista de cultura cum am crezut ca incearca sa fie Observatorul…, atita vreme cit mai acordati o sansa culturii vii si gindirii neconditionate de sentimente politice. Astept mai mult de la profesionalismul dvs.

Ovidiu TICHINDELEANU
otichin1@binghamton.edu

Binghamton, New York, 5 martie 2003

*

Foarte bun eseul lui Caius Dobrescu despre mizeria pacifismului. Am o singura obiectie. Toti acesti pacifisti nu sint nicidecum „marginali-radicali“, ci indivizi protejati de institutii. Sint la „centru“, nicidecum la „margine“. Tin de ceea ce eu numesc „postmodernismul institutionalizat“. Exista un spirit postmodern contestatar – pe care il apreciez, ma gindesc la un Thomas Pynchon, de exemplu – inabusit insa de „postmodernismul institutionalizat“ al multiculturalismului, feminismului etc. Daca Observatorul… ar reusi sa separe cele doua fenomene, nu ar mai fi acuzat de „corectitudine politica“. Eseul domnului Dobrescu este un pas in directia cea buna.

Ovidiu HURDUZEU
Hurd2@aol.com

7 martie 2003