OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Johann LIPPET
Die Tür zur hinteren Küche
Roman, Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg, 2000, 320 p.


Tema dominanta a scrierilor literare ale lui Johann Lippet este Banatul. In acest tinut aproape emblematic este plasata si actiunea ultimului sau roman, intitulat: Die Tür zur hinteren Küche (Usa spre bucataria din spate). Romanul a aparut la Editura Das Wunderhorn din Heidelberg, care i-a publicat in ultimii ani si alte citeva volume de poezie si proza.

Spre deosebire de Herta Müller, care s-a impus in Germania cu o tematica asemanatoare celei abordate de Lippet, acesta din urma nu a devenit o vedeta literara. Plasat intre fictiunea epica si documentar, romanul lui Johann Lippet reproduce istoria unei familii de svabi banateni. Elementele autobiografice evidente sint potentate de localizarea concreta prin folosirea unor toponime reale. Daca in scrierile mai vechi, Lippet evita sa dezvaluie numele localitatii in care se petrecea actiunea, de data aceasta el vorbeste fara ocolisuri despre satul banatean Vizejdia, unde a copilarit. Accentuind similitudinile biografice, Lippet povesteste liniar, relatind in stilul obiectiv al unui cronicar obsedat de autenticitate, alunecind, pe alocuri, intr-un soi de realism nostalgic.

In centrul romanului se afla familia lui Anton Lehnert. Urmind apelul autoritatilor comuniste de la Bucuresti, lansat catre cei plecati dupa razboi, familia Lehnert, refugiata in Austria, se repatriaza in anul 1956. Dupa revenirea intr-o Romanie total schimbata, familia Lehnert se stabileste in satul Vizejdia, locuit de tarani germani. Structurile traditionale ale satului se afla in curs de dizolvare. Dupa deportarile etnicilor germani in Uniunea Sovietica si in Baragan, colectivizarea agriculturii promite sa garanteze un nou inceput. Iluziile se destrama sub tirul brutal al realitatii cotidiene.

Erodarea structurilor satesti, patriarhale se deruleaza in paralel cu tragediile micului univers rural, in care moartea si sinuciderile absurde blocheaza necrutator orice speranta. „Lui sAnton Lehnertt ii mergea la fel ca si celorlalti locuitori din Vizejdia. Au muncit o viata intreaga ca sa le ofere copiilor lor o viata mai buna, dar traiau cu teama ca nu vor mai avea nici un viitor. «Nu mai avem nimic de pierdut», spuneau ei de obicei.“ Daca la unii sentimentul inutilitatii se transforma in fatalism, altii incearca sa scape prin emigrare. Cei patru copii ai lui Anton Lehnert nu fac exceptie de la aceasta regula. Dupa ce baiatul, care a devenit tractorist, moare in conditii neelucidate in apropierea frontierei, fetele, evadate si ele din atmosfera deprimanta a satului, se marita si aleg, in final, singura solutie logica: emigrarea. Cuprins de resemnare si revolta, Anton Lehnert asista neputincios la destramarea familiei sale. Plecind intr-o zi in localitatea vecina, Lehnert este somat de un granicer postat la intrarea in sat. Soldatul deschide focul si il impusca pe Anton Lehnert. Moartea violenta a personajului central constituie finalul acestei cronici de familie imbracate in straiele unui roman.

Berlin