OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In anul 2005 a avut loc prima editie a eXplore dance festival. Atunci tema festivalului – desfasurat la Teatrul Odeon – a fost feminitatea.
Anul acesta, eXplore dance festival, aflat la a doua sa editie, s-a desfasurat in trei locatii: Centrul National al Dansului din Bucuresti, Teatrul Odeon si Teatrul National (Sala Atelier), iar tema sa a fost identitatea.

S-ar putea, desigur, afirma ca e o tema mult prea larga si ca, pina la urma, orice discurs are ca obiect identitatea, ca orice demers vorbeste despre cine este cel care il intreprinde sau despre cine sint cei vizati de discursul sau demersul respectiv.

Orice creatie, fiind emanatia unui individ care gindeste si simte, da seama despre cine este cel care elaboreaza creatia in cauza, chiar daca, pina la urma, accesul la realitatea care genereaza discursul este blocat sau, dupa caz, facilitat de structura identitara a receptorului.
Pe de alta parte, alegerea unei teme largi este o optiune metodologica fericita: ea faciliteaza reunirea, in cadrul aceleiasi manifestari, a unor demersuri de o mare diversitate, intocmai cum, in cadrul unei constructii logice, optiunea pentru genul cel mai larg permite ca sub umbrela sa sa stea o cit mai mare diversitate de specii. Astfel, realitatea se prezinta ca un puzzle de identitati si ma refer aici atit la asa-zisa realitate exterioara, cit si la realitatea launtrica a individului, constituit din ipostaze ale definirii de sine sau din modalitati in care este definit de ceilalti. Pentru ca, trebuie spus, nici un termen nu poate fi inteles si asimilat pina la capat daca nu antreneaza si corelativul sau. Asadar, identitatea nu poate fi asumata coerent daca nu este luata in calcul si alteritatea, diferenta care se instituie la nivelul propriului sine sau se afirma in relatie cu ceilalti.

Spectacolele prezentate in recent incheiata editie a festivalului eXplore au prezentat diverse variatiuni pe tema identitatii. Ele ar putea fi prezentate succint astfel:
n identitatea cautata in spatiul public, trasat in virtutea unor conventii, cu toata gestualitatea aferenta conventiei respective, identitate construita in virtutea unei experiente corporale care absoarbe realitatea inteleasa ca „normala“ si care ajunge sa fie regindita si redata prin gesturi ce tind sa aboleasca tipare traditionale (Mister K – coregrafie si interpretare Osman Kassen Khelili, Franta);
n identitatea ce prinde forma la intersectia dintre ecourile prezentei, in adincurile eului, a animalului totemic si a paradigmelor religioase incompatibile, cel putin in aparenta, cu normele sociale si religioase ale omului acestor vremuri. Corpul devine locul in care vechea identitate face loc unei desfasurari de gesturi prin care se cauta un echilibru intre fondul mitic primar si personalitatea configurata social si religios in context contemporan. (From... ages, mains tenant – coregrafia Osman Kassen Khelili, interpretarea Marion Ballester);

n identitatea construita prin incercarea de a-i turna pe ceilalti in forma propriei identitati, prin maxima expunere, de la nivel corporal pina la metaforele ultime ale propriei biografii. Obiectele, cuvintele, sunetele, spatiul populat cu crize si cautari configureaza contextul unei istorii personale, o capcana de gesturi in care spectatorul poate alege sa se lase prins, cu tot pericolul pe care il reprezinta o identitate straina, ale carei tentacule cauta o noua ipostaziere (Retrospective Exhibitionist – coregrafie si interpretare Miguel Gutierrez, SUA);
n identitatea construita prin tesatura perpetua dintre transcendenta cuvintelor, care asigura o curgere similara unei deveniri directionate spre constructia propriului eu, si imanenta unor gesturi asumate strict launtric, in tacere, pina cind ele explodeaza in fata unei lumi resimtite ca un zid ce blocheaza drumul spre sine (Sad Sam – coregrafia si interpretarea Matija Ferlin, Croatia);
n identitatea elaborata cu umor prin raportarea la celalalt, niciodata privit in ochi, dar asimilat, paradoxal, prin raportarea corporala, prin modalitati ce intra in registrul vizualului. „Vestea buna“ e ca dincolo de dilatari si restringeri ale spatiului, celalalt, reprezentantul nelinistitor al alteritatii, dar si cel care vorbeste prin simpla prezenta despre zone identice ale unor lumi straine, poate da seama de ceea ce inseamna a vedea, dincolo de tiparele bine cunoscute si asumate ca definitive (Good News – coregrafia Triin Reeman, interpretarea Triin Reeman si Silver Elvest, Estonia)

n identitatea fragmentata in rataciri, in ipostaze ale cautarii care se materializeaza in gesturi ce tind spre o tinta in care ar fi posibila recompunerea (Like Glass, coregrafia si interpretarea Katerina Stupecka, Cehia) sau identitatea inteleasa ca transcendere a pasilor integrati mersului cotidian si aspiratia, inevitabil tragica, a celui care vrea sa zboare dincolo de labirintul propriilor iluzii (The Last Step Before – coregrafia si interpretarea Jaro Vinarsky, Cehia);

n identitatea fixata in spatiul memoriei care, tocmai prin faptul ca reclama stergerea, anularea, se instituie ca prezenta indestructibila. Corpul, situat la intersectia dintre ceea ce a fost si se vrea aneantizat si ceea ce va fi, este martorul unei identitati care se construieste printr-o memorie a carei reconstructie prefigureaza, de fapt, instituirea unei ipostaze a eului ce se vrea nascut din nimic (No Memories – coregrafia si interpretarea Ana Catalina Gubandru, Romania);
n identitatea construita in functie de un context istoric care se poate dovedi, concomitent, stimulativ si traumatizant pentru cineva care se construieste pe sine pornind de la realitatea ce emana din posibilitatile oferite de corporalitate ca instanta primara a universului propriu (B 26 Dans – coregrafia si interpretarea Andreea Novac, Romania);

n identitatea asumata prin instituirea unui nou registru al corporalitatii, inteleasa ca reconstruire perpetua, intr-o permanenta tensiune, intre ceea ce consideram a fi real si ceea ce se prefigureaza ca iluzie (Show – coregrafia Alexandra Pirici, interpretarea Madalina Dan, Romania);
n identitatea ocultata prin transfigurarile din mediul oniric, prin includerea in propriile fantasme a altor identitati turnate, la rindul lor, in substanta visului adinc al cuiva, la al carui univers si la a carui biografie nu vom avea niciodata acces realmente, dincolo de tiparele unui vis al carui inceput nu poate fi banuit si al carui sfirsit este imposibil de prefigurat (dreams.land – coregrafia Cosmin Manolescu, interpretarea Camille Mutel si Litsa Kiousi);
n identitatea construita prin relationarea cu celalalt ca realitate kinestezica, dar nu ca o corporalitate iremediabil turnata in forma unei materialitati neechivoce: celalalt se instituie drept corporalitate cu sens care genereaza gesturi resimtite ca ecouri ale propriei identitati (Couple-like – coregrafia si interpretarea Keren Levi si Ugo Dehaes, Olanda).

Identitatea este, probabil, una dintre temele cele mai potrivite pentru un festival de dans pentru ca, inevitabil, atit conceptul de dans, cit si cel de identitate pot fi definite adecvat numai cind sint raportate la conceptul de corp.
Orice discurs identitar se construieste in functie de modul in care este perceput corpul. Posibilitatea mea de a mi-l reprezenta pe celalalt este data, in prima faza, de modalitatea in care instanta corporala prin care se instituie imi apare mie ca receptor.

Omul nu este, desigur, definibil in mod esential ca fiind corpul sau, dar identitatea lui nu poate fi separata de ceea ce corporalitatea sa reprezinta. Pe de alta parte, forma in care, in cadrul unei anumite societati, se elaboreaza discursurile despre identitate va fi generata de intelegerea corpului ca fapt cultural.
in ceea ce priveste dansul, el se afirma ca arta in care corpul are o functie primordiala nu pentru ca, asa cum se spune de prea multe ori si nu intotdeauna justificat, el este instrumentul artistului, ci pentru ca materializarea mesajului – si, implicit, a sensului – se face numai prin ipostazierea sa corporala.
Iata de ce conceptul de identitate reprezinta una dintre temele cele mai potrivite pentru un festival de dans.