OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De doi ani incoace, intr-un peisaj literar mai degraba placid, sarac in mari evenimente, in carti senzationale ori in „lovituri“ de imagine, se petrece – totusi – un lucru extraordinar: reconfigurarea treptata a operei unuia dintre cei mai importanti scriitori romani ai ultimei jumatati de secol si ai literaturii noastre in genere, Radu Petrescu. Ineditele care au inceput sa iasa la iveala, deja impunatoare, vin dintr-un fond inca si mai amplu. Ne asteapta – asadar – si alte restituiri. Proportiile lor nu pot fi inca estimate.

Este – intii – marele sau jurnal. A aparut deocamdata, la Editura Humanitas, in 1999, un prim tom dintr-o serie de trei anuntate. Tot trei fusesera si volumele „decupate“ de autorul insusi si publicate in 1978, 1981, 1984: Ocheanul intors, Parul Berenicei si A treia dimensiune (unde, dupa paginile pe care le prelucrase pentru tipar in perioada de dinaintea infarctului fatal din 1982, au fost adaugate articole si eseuri ale sale). Acum, Catalogul miscarilor mele zilnice, titlul sub care a inceput editarea jurnalului inedit, confirma ceea ce s-a putut vedea inca de la aparitia secventelor „in serial“ gazduite de cotidianul Romania libera la inceputul anilor ’90: e – practic – o scriere nu doar mai intinsa, dar efectiv diferita de Ocheanul intors si de celelalte. Acolo, Radu Petrescu a construit carti autonome folosindu-si jurnalul doar ca materie prima, prelucrata insa si subordonata unor proiecte de tip romanesc. Faptul ca in Catalogul miscarilor mele zilnice e „sarita“ perioada 1951-1954, acoperita in Ocheanul intors, e o eroare, caci, transcrisa fidel dupa jurnalul initial, nu in forma prelucrata in anii ’70, aceeasi perioada produce – pur si simplu – un text diferit, un alt text. Asadar, dupa seria volumelor de la Humanitas, o editie cu adevarat completa a jurnalului va ramine inca de facut.
Inedit ramasese si eseul lui Radu Petrescu despre Bacovia, a carui aparitie am prefatat-o tot anul trecut, la Paralela 45. Scris ca lucrare de licenta, dar tirziu, la aproape doua decenii dupa ce autorul isi incheiase studiile, G. Bacovia e un exercitiu biografic si interpretativ de mare finete. Aceeasi Paralela 45 pregateste pentru apropiata editie 2000 a Tirgului Gaudeamus, dinspre sfirsitul lui noiembrie, o culegere de eseuri despre arta, unele aparute in reviste sau in cataloage de expozitie, altele nepublicate pina astazi. Izolata in bibliografia lui Radu Petrescu, Meteorologia lecturii din 1982 n-a fost prea des citata de comentatorii sai. Acum, ea incepe sa fie inconjurata de un intreg sistem eseistic care iese la suprafata paginii tiparite.

Mai sint – apoi – micile scrieri, unele de tinerete, altele de maturitate, ramase in mapele scriitorului. Ele se afla in buna pastrare a sotiei sale, Adela Petrescu, devotata ingrijitoare – de asemenea – a editiilor recente pe care le-am pomenit. Prin amabilitatea sa, in Observatorul cultural au aparut in premiera absoluta un eseu Despre univers (in nr. 22/2000) si un alt Ochean intors (in nr. 28-31), complet diferit de cel din volumul omonim. Mai ales acest din urma text recent restituit, in unele privinte surprinzator, merita din plin atentia comentatorilor. In arhiva familiei exista si alte asemenea „aschii“ pretioase ale operei lui Radu Petrescu, multe dintre ele simple notatii, a caror ordonare nu va fi usoara. Cindva, ele vor compune materia unuia sau a mai multor volume de tip „fragmentarium“.

Alt capitol al operei care asteapta sa fie reconstituit e acela al corespondentei. Cu mare ceremonial, fara graba, cu scrisul sau caligrafic, Radu Petrescu a compus un numar probabil foarte mare de epistole adresate confratilor apropiati sau celor care i se adresau si carora le raspundea intotdeauna, fara abatere de la protocol. Citeva s-au publicat in revistele culturale (doua sau trei scrisori catre Gheorghe Craciun intr-un numar din 1992 al Contrapunctului, altele – mai numeroase – catre Petru Cretia sau Norman Manea in Apostroful ultimilor ani, probabil si epistole catre ceilalti „tirgovisteni“; in publicatiile iesene trebuie sa fi aparut ceva din schimbul – bogat, am impresia – de scrisori cu Liviu Antonesei etc. etc.). Cind firele corespondentei vor fi adunate la un loc, n-ar fi de mirare sa ne trezim nu cu un singur volum, ci mai multe de inedite Radu Petrescu.

Si inca!: nu trebuie sa uitam nici „operele bibliofile“ (ca sa le spun asa). Se stie ca, secondat de colegii si prietenii sai de „Scoala tirgovisteana“, Costache Olareanu si Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu „edita“ in adolescenta si in prima tinerete „periodice“ si „carti“ manuscrise, manufacturate cu mare grija. „Revistele“, scoase in numere cu exemplar unic, erau redactate caligrafic si „paginate“ atent, astfel incit sa aiba aspectul unor „publicatii“ serioase (si chiar erau!). La rindul lor, „cartile“ aveau tot ce le trebuie: coperti de carton, foi de garda si de titlu, nume de edituri (fictive!), text scris marunt, in „oglinda“ riguros respectata a paginilor taiate uniform, la cota si legate „la meserie“. Si unele, si altele, „reviste“ si „carti“ (inclusiv cu versuri!), vor trebui reproduse ca atare, prin scanare, inclusiv cele care contin scrieri cunoscute din opera edita. Apostroful clujean anunta de citva timp un volum Radu Petrescu inedit in care, alaturi de corespondenta trimisa lui Norman Manea, va fi facuta si o astfel de restituire a unei copii manuscrise a Sinuciderii din Gradina Botanica daruite aceluiasi coleg prozator.

Ce anvergura va avea aceasta ampla „reconfigurare“ (cum i-am spus) datorata publicarii ineditelor e greu de spus. Pina la urma, nu mi se pare exclus ca postumele lui Radu Petrescu sa-i depaseasca in cantitate antumele, ceea ce va obliga exegeza sa reconsidere macar proportiile operei. Poate ca nu si mesajele ei esentiale – dar modificari de accente, noutati de detaliu vor fi cu siguranta; se vad deja in ineditele publicate recent. Pacat ca – deocamdata – ele nu se bucura de primirea pe care valoarea lor si importanta lor exceptionala ar indreptati-o…