Redescoperirea unui limbaj

Mircia Dumitrescu – Voluptatea unei pasiuni

Autor: Maria Magdalena CRISAN | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Să sperăm că mulţi dintre tinerii artişti vor trece pragul expoziţiei lui Mircia Dumitrescu deschisă la Palatul Parlamentului, în Sala Brâncuşi, pentru că vor avea multe de învăţat. Vor vedea temeinicia unei profesiuni, vor afla ce a însemnat şcoala de gravură românească în perioada de glorie a anilor ’70, vor cunoaşte universul unui artist, astăzi profesor la Universitatea de Arte din Bucureşti, aflat acum la vîrsta bilanţurilor, a cărui expoziţie impresionează prin preocupările şi reuşitele avute de-a lungul anilor.

Nu am văzut de mult o asemenea „desfăşurare de forţe“, o expoziţie de o amploare aşa de mare, roadele unei activităţi de aproximativ 40 de ani, în care descoperi că laboratorul artistului este un univers bogat, că nu doar grafica, în diversitatea expresiilor sale, l-a atras pe Mircia Dumitrescu, ci tot ceea ce ţine de expresia plastică. Volumul, forma, expresia tridimensională, culoarea – toate acestea reprezintă o preocupare constantă de-a lungul anilor.

Expoziţia lui Mircia Dumitrescu este un eveniment şi pentru că ea vine într-un moment foarte prost pentru grafica românească, acum cînd aproape că nu mai putem vorbi despre existenţa unei şcoli de gravură. Un limbaj care a avut întotdeauna o contribuţie esenţială la răspîndirea cărţii, la faptul că a făcut din ea un obiect artistic. În plus, gravura a avut un rol esenţial în democratizarea actului cultural. Reuşita expoziţiei lui Mircia Dumitrescu nu constă doar în recuperarea unui destin artistic, ci mai ales în recuperarea unei profesiuni, care astăzi a fost aproape eliminată la noi din „nomenclatorul“ limbajelor artistice contemporane. În aceşti ani, Mircia Dumitrescu a fost unul dintre cei care şi-au asumat realizarea unor ediţii de carte bibliofilă, el fiind autorul a aproximativ 30 de titluri. Artistul este convins de importanţa cărţii ca obiect artistic într-o tradiţie aflată la fundamentul marilor culturi ale lumii, exprimată prin relaţia care se naşte între două limbaje artistice diferite, ce se susţin unul pe celălalt în drumul lor către cititor. Aşa se explică faptul că în toţi aceşti ani el a obţinut aproximativ 20 de premii pentru carte, a ajuns să fie prezent cu cărţile gravate de el în marile biblioteci ale lumii, dar mai ales a început realizarea în ultimii ani a unei lucrări de mare amploare, anume viziunea grafică şi tipografică a volumelor Manuscrisele Mihai Eminescu, editate de Academia Română, operă în curs de apariţie.

Palmaresul lui Mircia Dumitrescu este impresionant, iar expoziţia este o şcoală pentru cei care doresc să se edifice asupra domeniului, mai ales dacă au norocul să se bucure şi de prezenţa autorului, de pasiunea cu care acesta explică întregul său demers. Am intitulat acest articol „Voluptatea unei pasiuni“ pentru că doar aşa putem înţelege şi cantitativ această operă, diversitatea ei, curiozitatea autorului pentru orice tip de expresie plastică. Mircia Dumitrescu desenează, face gravură în metal, în lemn, pictează şi sculptează, se joacă cu multă seriozitate, observă lumea şi o interpretează.

Există două puncte de reper în expoziţia lui Mircia Dumitrescu. Unul este reprezentat de instalaţia Nichita astăzi (1982-2008), o carte-obiect ieşind din imaginea obişnuită şi devenind, în alcătuirea expoziţiei, o arhitectură suplă, mobilă, o carte care te primeşte în lumea poeziilor lui Nichita Stănescu. Sînt mari gravuri în lemn, numerotate de la 1 la 28, reprezentînd ilustraţii realizate de Mircia Dumitrescu la poeziile ce i-au fost dedicate de poet, conţinînd şi toate adnotările necesare unei ediţii bibliofile.

Calea Sfintei Cruci este un ciclu de xilogravuri realizat în ultimii ani şi care, împreună cu Cina cea de Taină, o sculptură în lemn de tei, la dimensiuni monumentale, defineşte perimetrul acestei creaţii ce nu s-a inhibat în faţa unor materialităţi diferite. Cu siguranţă aici se vede exerciţiul celui care a cioplit cu dalta multe plăci pentru xilogravură şi care, în mod similar, a atacat şi placa de metal, dîndu-i curajul de a exersa la răstimpuri, cu aceeaşi voluptate, şi în zona tridimensionalităţii. Fie că este vorba de lemn sau bronz, el scoate în spaţiu personaje din gravurile sale, creează un univers palpabil, concret al lumii pe care o reprezintă în hîrtie.

Mircia Dumitrescu ilustrează foarte bine şi factura ludică a artei. Rigoarea la care îl obligă gravura, grafica de carte, obiectul cărţii ce impune artistului respectarea unor legi ieşite din sfera esteticului, l-au dus spre un exerciţiu constant, diversificat în sfera limbajului plastic, stimulat spontan de oferta pe care o descoperă în imediat. Pe lîngă gravuri, în care preferă expresia alb-negru, desenele, lucrările în culoare sînt în majoritate opere de sine stătătoare, unde spiritul lui de fin observator şi spontaneitatea pun în valoare un potenţial plastic variat.

Expoziţia dezvăluie o complexă personalitate artistică, un temperament viu, capabil continuu de schimbări şi pentru care caracterul disciplinator al gravurii a reprezentat un exerciţiu constant al luptei cu sine, al adîncirii unui limbaj care presupune cunoaşterea unor tehnici de expresie, dar şi de imprimare. În cazul lui, gravura a însemnat în primul rînd ilustraţie de carte, punerea într-o relaţie directă a limbajului plastic cu cel literar, capacitatea de a sugera, de a sintetiza, de a da conţinut expresiei plastice. Într-un asemenea context, capacitatea de a „vizualiza“ rămîne principalul element pe care artistul plastic se sprijină, iar acest lucru se realizează de cele mai multe ori nu doar prin ilustraţii, ci prin tot ceea ce ţine de alcătuirea cărţii: prin literă, prin formatul cărţilor, prin paginaţie. Este o activitate complexă, o viziune artistică ce pune în valoare conţinutul unui alt limbaj. Cartea, aşa cum o gîndeşte Mircia Dumitrescu, ne poartă spre bibliotecă, spre o lume de care nu ne vom putea lipsi în dorinţa noastră de a cunoaşte, de a fi mai informaţi, de a merge mai departe.

Recomanda articolul prin: