Nr. 753 din 19.12.2014

Remember
Restituiri
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Eseu
Memorii
Interviu
Arte
Dialog
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Iulie   |   Numarul 432   |   Refacerea lumii – o ars poetica marca Mircea Nedelciu

Refacerea lumii – o ars poetica marca Mircea Nedelciu

Autor: Carmen MUŞAT | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Cînd, în noiembrie 2006, am alcătuit sumarul Suplimentului Mircea Nedelciu, împreună cu Gheorghe Crăciun (cu ajutorul lui Gigi şi al Mirei Nedelciu – care ne-au pus, atunci, la dispoziţie, fotografii şi materiale din arhiva personală), George mi-a spus că are cîteva fotografii şi o proză inedită a autorului Tratamentului fabulatoriu. Cum ceea ce ne oferiseră deja Mira şi Gigi acoperea cele 8 pagini ale suplimenului (e vorba de Observator cultural nr. 349 din 30 noiembrie 2006) am decis că vom reveni ulterior, în cursul anului 2007, cu proza despre care, fără să intre în amănunte, îmi vorbise George. Cum ianuarie 2007 a fost ultima lună în care George Crăciun s-a mai aflat printre noi, „cutia cu minuni“ a rămas uitată (şi necercetată) într-unul dintre rafturile bibliotecii. Mi-am adus aminte de curînd de discuţia de atunci şi, deschizînd capacul vechii cutii de pantofi am găsit plicul gălbui, format A5, pe care George a scris de mînă „Text inedit MIRCEA NEDELCIU“. Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre – pe care o puteţi citi acum în revistă – era acolo, dactilografiată în 2 exemplare, pe 10 pagini uşor îngălbenite, cu minimale intervenţii cu pixul (pentru a separa cuvinte sau pentru a îndrepta punctuaţia). O proză excelentă, perfect închegată, cu nimic mai prejos decît cele publicate deja în volumele cunoscute.
 

Textul nu a intrat în sumarul Antologiei de autor publicate de Editura Paralela 45 în 1999 (Aventuri într-o curte interioară, prefaţată de Ion Bogdan Lefter şi cu o postfaţă de Sorin Alexandrescu), aproape concomitent cu dispariţia lui Nedelciu şi nu a fost inclus nici în volumul din 2003, Proză scurtă, apărut la Editura Compania cu prefaţa Sandei Cordoş, care reuneşte, ca şi cel de la Paralela 45, toate volumele de proză scurtă publicate de Mircea Nedelciu. Dat fiind că avem de-a face cu pagini dactilografiate, se poate spune, cu aproximaţie, că textul a fost scris înainte de 1997-1998, cînd autorul a început să lucreze la computer. Cum între 1992 şi 1999, din pricina problemelor de sănătate, dar şi a implicării sale într-o serie de proiecte de (re)construcţie instituţională – despre unele dintre acestea vorbeşte în scrisoarea către Gheorghe Crăciun, pe care o publicăm în acest număr –, Mircea Nedelciu nu a mai scris proză scurtă, consacrîndu-se activităţii publicistice (a lucrat însă, în tot acest timp, cu întreruperi şi reveniri, la romanul Zodia scafandrului, rămas neterminat), o concluzie provizorie ar fi că Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre datează chiar de la începutul anilor ’90 şi că, încă de atunci, i-a fost trimisă chiar de autor prietenului său, Gheorghe Crăciun, ştiut fiind că cei doi făceau destul de frecvent schimb de texte şi de opinii pe marginea scrierilor lor.

-

Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre este o proză semnată (în sens derridean), căci poartă, în mod evident, toate mărcile personalităţii artistice a lui Mircea Nedelciu: predispoziţia ludică, dimensiunea metatextuală, precum şi fervoarea cu care autorul coboară în „Maelstrom-ul“ intertextualităţii, acolo unde „e greu de stabilit cine este autorul tuturor propoziţiilor“, cum ne avertiza în O căutare în zăpadă, ultima proză din Amendament la instinctul proprietăţii din 1983. Aici ca şi acolo, „mici semne ale inautenticului“ apar de la bun început şi se regăsesc apoi pe tot parcursul naraţiunii. Dar, dacă O căutare în zăpadă debuta cu aceeaşi propoziţie cu care Marin Preda îşi începea Viaţa ca o pradă („Aventura conştiinţei mele a început...“), proza de faţă are ca punct de reper prozele scurte ale lui Hemingway, în special Zăpezile de pe Kilimanjaro – de unde preia nu doar numele unuia dintre personaje, Rolly, ci şi obsesia păsărilor; Dealuri ca nişte elefanţi albi – acolo apare Americanu’, într-un dialog pe cît de dramatic, pe atît de plin de înţelesuri, cu „ea“, la fel de incertă ca şi personajul feminin abia schiţat de Nedelciu; şi, în fine, Scurta viaţă fericită a lui Francis Macomber, cu pînda prin ierburile înalte în căutarea propriului destin şi laconismul mustind de sensuri al replicilor.
 
De altfel, avertismentul pe care îl conţine moto-ul funcţionează în bună măsură ca o cheie de lectură: „Acum, după facerea lumii, ce-ar mai fi de făcut decît refacerea ei?“. În fond, lumea ce trebuie refăcută acum, aici, cu ajutorul cititorului – coproprietar (împreună cu povesitorul şi cu personajul) al naraţiunii – nu este neapărat cea reală (sau nu este numai cea reală), ci şi, poate în mai mare măsură, lumea de hîrtie, universul ficţional ce precede facerea acestei lumi, în care sîntem brusc introduşi şi din care, împreună cu naratorul, încercăm, în final, să ieşim, căutînd „un autobuz, un tramvai“. Nedelciu îşi asumă deplina libertate de a desface şi de a reface lumi, combinînd după reguli doar de el stabilite şi conform unui scenariu a cărui originalitate nu poate fi pusă la îndoială elemente disparate dintr-o multitudine de texte. Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre este, ca multe alte proze ale lui Mircea Nedelciu, o ars poetica, o poveste spusă cu naturaleţe şi ironie bine temperată despre ambiguitatea relaţiilor dintre narator, personaje şi cititor, despre dubla lor înrădăcinare în realitate şi în textualitate, ca şi despre aventurile lor în această minunată „ţară a oglinzii“ care este literatura. Însă nimic artificial, nimic ostentativ experimental în această bijuterie prozastică.
 
Stilul alert, eliptic, concentrarea şi intensa poezie generată de sintaxa repetitivă (cu efect incantatoriu), de trecerile bruşte de la lungi fraze descriptive la propoziţiile simple, ruperile de ritm şi alternarea pasajelor de „proză“ cu cele de „poezie“, ca şi replicile seci, care nu dezvăluie nimic, lăsînd descifrarea lor la latitudinea cititorului, totul contribuie la crearea unei atmosfere dintre cele mai tensionate. Ca întotdeauna la Mircea Nedelciu – şi asta este încă o trăsătură care-l apropie de Hemingway – raportul între ficţiune şi nonficţiune se află într-un echilibru relativ (şi e de discutat în ce măsură trio-ul alcătuit din Rolly, Americanu’ şi Pictoru’ – cu care naratorul se identifică, rînd pe rînd – reface, în spaţiul ficţional, trio-ul Nedelciu, Crăciun, Ion Dumitriu, co-autori ai unei originale poetici narative şi picturale deopotrivă). Discontinuitate narativă, sintaxă poetică şi o imagistică pregnantă fac din Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre un text reprezentativ pentru proza lui Mircea Nedelciu.


Articole in legatura
Inedit Mircea Nedelciu
Etichete:  Mircea Nedelciu, inedit
 
 
 
Cele mai citite articole
Regele şi nepoţii lui Vîşinski
Cercetarea, între concurenţă şi creativitate
România şi Bulgaria, întîlniri culturale
Am fost la Chişinău
Între Siutghiol şi Sydney
Cele mai comentate articole
Regele şi nepoţii lui Vîşinski
Cercetarea, între concurenţă şi creativitate
BIFURCAŢII. Nevoia de stînga. Care anume?
SOFTUL ROMÂN. Şi aşa mai aproape
Ion Iliescu şi împărăţia celor de duh săraci
Cele mai recente comentarii
@mariuta, mulgatoare de vaci
@ Alexandru Matei
agresivul sfertodoctism...
@ica
...
 
Parteneri observator cultural
Aletheea