Cînd, în noiembrie 2006, am
alcătuit sumarul Suplimentului Mircea Nedelciu, împreună cu
Gheorghe Crăciun (cu ajutorul lui Gigi şi al Mirei Nedelciu –
care ne-au pus, atunci, la dispoziţie, fotografii şi materiale din
arhiva personală), George mi-a spus că are cîteva fotografii
şi o proză inedită a autorului Tratamentului fabulatoriu. Cum ceea
ce ne oferiseră deja Mira şi Gigi acoperea cele 8 pagini ale
suplimenului (e vorba de Observator cultural nr. 349 din 30 noiembrie
2006) am decis că vom reveni ulterior, în cursul anului 2007,
cu proza despre care, fără să intre în amănunte, îmi
vorbise George. Cum ianuarie 2007 a fost ultima lună în care
George Crăciun s-a mai aflat printre noi, „cutia cu minuni“ a
rămas uitată (şi necercetată) într-unul dintre rafturile
bibliotecii. Mi-am adus aminte de curînd de discuţia de atunci
şi, deschizînd capacul vechii cutii de pantofi am găsit
plicul gălbui, format A5, pe care George a scris de mînă
„Text inedit MIRCEA NEDELCIU“. Uriaşa şi ciudata pasăre a
viselor noastre – pe care o puteţi citi acum în revistă –
era acolo, dactilografiată în 2 exemplare, pe 10 pagini uşor
îngălbenite, cu minimale intervenţii cu pixul (pentru a
separa cuvinte sau pentru a îndrepta punctuaţia). O proză
excelentă, perfect închegată, cu nimic mai prejos decît
cele publicate deja în volumele cunoscute.
Textul nu a intrat în sumarul
Antologiei de autor publicate de Editura Paralela 45 în 1999
(Aventuri într-o curte interioară, prefaţată de Ion Bogdan
Lefter şi cu o postfaţă de Sorin Alexandrescu), aproape
concomitent cu dispariţia lui Nedelciu şi nu a fost inclus nici în
volumul din 2003, Proză scurtă, apărut la Editura Compania cu
prefaţa Sandei Cordoş, care reuneşte, ca şi cel de la Paralela
45, toate volumele de proză scurtă publicate de Mircea Nedelciu.
Dat fiind că avem de-a face cu pagini dactilografiate, se poate
spune, cu aproximaţie, că textul a fost scris înainte de
1997-1998, cînd autorul a început să lucreze la
computer. Cum între 1992 şi 1999, din pricina problemelor de
sănătate, dar şi a implicării sale într-o serie de proiecte
de (re)construcţie instituţională – despre unele dintre acestea
vorbeşte în scrisoarea către Gheorghe Crăciun, pe care o
publicăm în acest număr –, Mircea Nedelciu nu a mai scris
proză scurtă, consacrîndu-se activităţii publicistice (a
lucrat însă, în tot acest timp, cu întreruperi şi
reveniri, la romanul Zodia scafandrului, rămas neterminat), o
concluzie provizorie ar fi că Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor
noastre datează chiar de la începutul anilor ’90 şi că,
încă de atunci, i-a fost trimisă chiar de autor prietenului
său, Gheorghe Crăciun, ştiut fiind că cei doi făceau destul de
frecvent schimb de texte şi de opinii pe marginea scrierilor lor.
-
Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor
noastre este o proză semnată (în sens derridean), căci
poartă, în mod evident, toate mărcile personalităţii
artistice a lui Mircea Nedelciu: predispoziţia ludică, dimensiunea
metatextuală, precum şi fervoarea cu care autorul coboară în
„Maelstrom-ul“ intertextualităţii, acolo unde „e greu de
stabilit cine este autorul tuturor propoziţiilor“, cum ne avertiza
în O căutare în zăpadă, ultima proză din Amendament
la instinctul proprietăţii din 1983. Aici ca şi acolo, „mici
semne ale inautenticului“ apar de la bun început şi se
regăsesc apoi pe tot parcursul naraţiunii. Dar, dacă O căutare în
zăpadă debuta cu aceeaşi propoziţie cu care Marin Preda îşi
începea Viaţa ca o pradă („Aventura conştiinţei mele a
început...“), proza de faţă are ca punct de reper prozele
scurte ale lui Hemingway, în special Zăpezile de pe
Kilimanjaro – de unde preia nu doar numele unuia dintre personaje,
Rolly, ci şi obsesia păsărilor; Dealuri ca nişte elefanţi albi –
acolo apare Americanu’, într-un dialog pe cît de
dramatic, pe atît de plin de înţelesuri, cu „ea“, la
fel de incertă ca şi personajul feminin abia schiţat de Nedelciu;
şi, în fine, Scurta viaţă fericită a lui Francis Macomber,
cu pînda prin ierburile înalte în căutarea
propriului destin şi laconismul mustind de sensuri al replicilor.
De altfel, avertismentul pe care îl
conţine moto-ul funcţionează în bună măsură ca o cheie de
lectură: „Acum, după facerea lumii, ce-ar mai fi de făcut decît
refacerea ei?“. În fond, lumea ce trebuie refăcută acum,
aici, cu ajutorul cititorului – coproprietar (împreună cu
povesitorul şi cu personajul) al naraţiunii – nu este neapărat
cea reală (sau nu este numai cea reală), ci şi, poate în mai
mare măsură, lumea de hîrtie, universul ficţional ce precede
facerea acestei lumi, în care sîntem brusc introduşi şi
din care, împreună cu naratorul, încercăm, în
final, să ieşim, căutînd „un autobuz, un tramvai“.
Nedelciu îşi asumă deplina libertate de a desface şi de a
reface lumi, combinînd după reguli doar de el stabilite şi
conform unui scenariu a cărui originalitate nu poate fi pusă la
îndoială elemente disparate dintr-o multitudine de texte.
Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre este, ca multe alte
proze ale lui Mircea Nedelciu, o ars poetica, o poveste spusă cu
naturaleţe şi ironie bine temperată despre ambiguitatea relaţiilor
dintre narator, personaje şi cititor, despre dubla lor înrădăcinare
în realitate şi în textualitate, ca şi despre
aventurile lor în această minunată „ţară a oglinzii“
care este literatura. Însă nimic artificial, nimic ostentativ
experimental în această bijuterie prozastică.
Stilul alert,
eliptic, concentrarea şi intensa poezie generată de sintaxa
repetitivă (cu efect incantatoriu), de trecerile bruşte de la lungi
fraze descriptive la propoziţiile simple, ruperile de ritm şi
alternarea pasajelor de „proză“ cu cele de „poezie“, ca şi
replicile seci, care nu dezvăluie nimic, lăsînd descifrarea
lor la latitudinea cititorului, totul contribuie la crearea unei
atmosfere dintre cele mai tensionate. Ca întotdeauna la Mircea
Nedelciu – şi asta este încă o trăsătură care-l apropie
de Hemingway – raportul între ficţiune şi nonficţiune se
află într-un echilibru relativ (şi e de discutat în ce
măsură trio-ul alcătuit din Rolly, Americanu’ şi Pictoru’ –
cu care naratorul se identifică, rînd pe rînd –
reface, în spaţiul ficţional, trio-ul Nedelciu, Crăciun, Ion
Dumitriu, co-autori ai unei originale poetici narative şi picturale
deopotrivă). Discontinuitate narativă, sintaxă poetică şi o
imagistică pregnantă fac din Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor
noastre un text reprezentativ pentru proza lui Mircea Nedelciu.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_11201438.jpg "Viva East")
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters