„De victimele comunismului am uitat
şi nu mai vrea să ştie nimeni“ s-a spus la Timişoara, în
cadrul dezbaterii din 10-11 decembrie. În pofida condamnării
oficiale a comunismului ca regim ilegitim şi criminal, multe dintre
întrebările care s-au pus insistent în anii scurşi de
la Revoluţie nu şi-au găsit încă răspuns, multe dintre
dosarele Revoluţiei au fost soluţionate cu NUP, fără ca soluţiile
să fie comunicate victimelor, mulţi dintre cei care au tras atunci
sînt astăzi influenţi şi prosperi oameni de afaceri. Nu
teroriştii sau extratereştrii au tras pe străzile din Timişoara
şi Bucureşti, ci persoane concrete, din Miliţie, Securitate şi
Armată, identificate în mare parte de cei ce au investigat
evenimentele din acele zile. La Timişoara, unde memoria celor ucişi
în decembrie 1989 este vie, s-a vorbit despre dezinteresul
autorităţilor pentru aflarea adevărului şi despre revolta
populară care a făcut posibilă căderea lui Ceauşescu şi a
comunismului.
Întrebat de ce, în ultimii
cinci ani măcar, nu s-a făcut nici lumină şi nici dreptate în
dosarele Revoluţiei, procurorul Dan Voinea a spus că „dopul“ a
fost pus la Parchet, care a fost politizat. După ce Ion Iliescu a
primit decizia de „neîncepere a urmăririi penale“,
anunţată chiar de procurorul general al României, acesta a
fost reconfirmat în funcţie anul acesta, chiar de preşedintele
care a condamnat comunismul. Simplă eroare sau strategie politică?
Greu de răspuns. Cu atît mai greu cu cît mulţi dintre
cei care au tras în manifestanţi (toţi, după spusele
procurorului Dan Voinea) au fost ulterior decoraţi şi avansaţi în
grad pentru merite deosebite în lupta cu teroriştii. Asta
pentru ca iluzia să fie deplină. Din păcate, deşi comunismul s-a
prăbuşit, cei care au creat şi au perpetuat sistemul nu au
dispărut, ci s-au „recalificat“ în capitalism. Unii dintre
ei au obţinut certificate de revoluţionar şi astăzi sînt
anticomunişti convinşi.
„Ar fi păcat să uităm de oamenii
obişnuiţi, care au protestat în decembrie 1989, fără de
care nici eu, nici ceilalţi colegi de disidenţă n-am fi putut
continua“, a spus László Tökés,
deplîngînd confiscarea ulterioară a revoluţiei şi
furtul de capital moral. Vorbind despre unitatea împotriva
fricii ca despre „miracolul Timişoarei“, Episcopul Tökés
a subliniat dimensiunea etică a protestului din decembrie 1989. Ceea
ce s-a întîmplat atunci a fost o revoltă morală
împotriva unui regim profund imoral cum a fost cel comunist.
Revolta morală începută în decembrie 1989, reizbucnită
în Piaţa Universităţii în 1990, nu pare azi să mai
tulbure prea multe conştiinţe. O dovadă în plus că
libertatea se cîştigă greu şi se pierde uşor, iar cînd
înţelegi asta poate să fie prea tîrziu.
- Articole in legatura
- „Condamnaţi la libertate“