OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

 

Am ajuns la Paris Photo pentru prima dată şi i-am dedicat după-amiaza zilei de sîmbătă, 21 noiembrie, alegere de două ori neinspirată. Mai întîi, spaţiul expoziţional este imens, sînt expuse mii de fotografii din toate genurile posibile, ceea ce face imposibilă cuprinderea lor, vizual şi analitic, într-o singură zi. După ce am parcurs jumătate, ochii şi mintea refuzau informaţia. Apoi, alegerea unei zile de weekend a însemnat, fireşte, şi opţiunea pentru aglomeraţie. Mii de privitori, curioşi, fotografi ama-tori ori profesionişti – expozanţi sau aspiranţi – se înghesuiau pe culoarele strîmte şi în labirinturile demne de Grădinile de la Versailles tapetate cu imagini pline de culoare ori cu fotografii alb-negru. În mod cert, Paris Photo a fost gîndit ca un spaţiu de tranzit, pe ideea „priveşte şi mergi mai departe“. Publicul nu avea unde să se odihnească, în afara cîtorva scaune ale unei cafenele liliputane. Paznicii vigilenţi interziceau odihna pe trepte ori lîngă colţurile culoarelor. Sigur, comentariul poate părea o critică de detaliu pe marginea organizării, însă dacă citim cifrele care descriu Paris Photo înţelegem mai bine nevoia de respiro a privitorului. 89 de galerii, 7 ţări nou venite la Paris Photo: Iran, Liban, Maroc, Tunisia, Portugalia, Rusia şi Statele Unite ale Americii – 75% dintre expozanţi erau din străinătate, 500 de fotografi din întreaga lume... Dar România era absentă, mă întreb de ce, în condiţiile în care avem fotografi extraordinari.

 

 

În cadrul salonului de fotografie, mi-au atras atenţia două zone. Prima, decupată de restul spaţiului expoziţional, într-un spaţiu tip mezanin, a fost Premiul BMW, unde se aflau 20 de imagini (click pe link pentru galeria foto). BMW s-a implicat în susţinerea fotografilor contemporani prin acor-darea unui premiu de 12000 de euro, decernat în cadrul Paris Photo. Tema din 2009, ilustrată în fotografiile expuse, a fost „Cînd aţi trăit ultima dată o experienţă unică?“. Premiul a fost acordat unei fotografe olandeze, Karijn Kakebeeke, reprezentate de Galeria The Empty Quarter Gallery din Dubai.

Cea de-a doua, meschin de redusă ca spaţiu, aduna cîteva fotografii ale amatorilor cu potenţial. În mica încăpere se înghesuiau o parte dintre artiştii expozanţi şi publicul foarte tînăr curios să vadă munca debutanţilor. De altfel, operele a 4 artişti debutanţi au fost selectate şi expuse la Paris Photo, în urma unui concurs SFR Jeunes Talents ce a avut ca temă „Frontierele“. Pe site-ul revistei Observator cultural, la finalul acestui articol, puteţi accesa linkurile directe către paginile fotografilor selectaţi şi către pagina cîştigătorului.

 

 

În sfîrşit, în ceea ce priveşte experienţa mea de anul acesta de la Paris Photo, am luat parte la conferinţa susţinută de fotograful american Roger Ballen, stabilit din 1970 în Africa de Sud. Acest portretist şi documentarist a căpătat recunoaşterea internaţională în 1994, cînd a publicat volumul Platteland, Images from Rural South Africa. Conferinţa sa a punctat cîteva dintre detaliile specifice muncii de fotograf documentarist, asemănat unui vînător care iese, cu toate simţurile ascuţite, în căutarea prăzii. Din păcate, întrebările publicului nu au ieşit din sfera generalului, astfel încît nici răspunsurile lui Roger Ballen nu au revelat chestiuni spectaculoase ori ziceri memorabile.

Paris Photo 2009, comparat cu ediţiile sale anterioare, potrivit site-urilor de specialitate, a devenit un eveniment complex căruia îi trebuie dedicate toate cele 4 zile de desfăşurare pentru cuprinderea şi digerarea sa. În plus, în paralel cu Paris Photo, au loc la Paris tot soiul de evenimente legate de fotografie, în celelalte muzee şi săli de expoziţie. Eu unul am folosit prilejul pentru a trage propriile fotografii, încurajat de un soare incredibil, în cele 4 zile ale sejurului.

Marc Montméat - Laureat al Marelui Premiu SFR 

Marine Nyiri 

Mael Le Golvan 

Norman Lancelot « Chépan »