Nu sînt expert în probleme
de drept constituţional. Nici în cele de drept civil sau
administrativ nu ne considerăm mai breji. Declarăm, cu mîna
pe inimă, că sîntem destul de neştiutori în ceea ce
priveşte chestiunea accesării fondurilor europene. Nu ştim cum ar
fi mai bine pentru România şi pentru locuitorii ei – absolut
toţi cei ce se numesc Gheorghe, Istvan, Moise, Mehmet, Varujan sau
Gianina –, dacă România ar rămîne Stat Naţional
Unitar (cum este acum) sau dacă ar deveni Stat Federal Multietnic şi
Multicultural (într-un viitor incert, cînd geamiile din
Maramureş ar putea fi valorificate ca noi destinaţii turistice şi
la stînele din Bucovina vom mînca sushi, în loc de
bulz, şi vom bea Jack Daniels, în loc de ţuică de prune). La
o adică, mai punem şi-o plăcuţă trilingvă, dacă apar şi nişte
chinezi?
Despre ce este vorba? O bruscă
frenezie privind regionalizarea României l-a cuprins pe
preşedintele României. Prietenia de ultimă oră dintre Traian
Băsescu şi secuime îi face să se răsucească în
mormînt nu doar pe Avram Iancu şi pe Horea, dar şi pe
militanţii care au realizat România Mare. Oare chiar se uită
istoria naţională sau ea e bună doar la festivităţi cu tricolor
şi la chefuială cu fripturi şi vin pe rupte? Brusc, a intrat în
frisoane propagandistice – cu gargariseala de rigoare – mîndreţea
activului de partid pedelist. Tot acum a început gîlceava
cu opoziţia. De la Ioan Oltean şi Sulfina Barbu şi pînă la
teoreticienii grupării, toţi stau şi mozolesc – mai o dezbatere,
mai o lansare de carte – vorbe în favoarea acestei
regionalizări. Acum sau niciodată. Acum îşi poate asuma
Guvernul răspunderea. O răspundere pentru care nu răspunde nimeni.
Au intrat în frenezie şi udemeriţii, şi Laszlo Tökes
însuşi, adică toată felia din caşcavalul guvernării care
se numeşte UDMR. Ceva nu le convine în privinţa celor opt
regiuni. Mai bine 16, zic domniile lor. Ţara Secuilor, reprezentată
deja oficial la Bruxelles – nimeni nu poate face nimic, este
perfect legal –, nu ar vrea să se regionalizeze decît cu ea
însăşi. Adică europeni, europeni, dar Harghita, Covasna şi
Mureşul să nu se amestece cu prostimea românească. Noi
sîntem unguri/secui sau ce-om fi, cu cetăţenie dublă, şi cu
asta basta. O combinaţie care să împace şi capra românească,
şi varza maghiară, prin opt regiuni babane, nu satisface partea
maghiară a actualei coaliţii de guvernare. Cu 16 regiuni, mai
treacă-meargă, dacă cele trei judeţe (Mureş, Covasna, Harghita),
unde gulaşul este mai apreciat decît ciorba de burtă, ar
rămîne doar ele înfrăţite.
Gîlceava a dat în clocot,
sînt aduse la rampă nu doar adevăruri istorice, ci şi
minciuni contemporane. Că vor veni mai uşor fonduri, de parcă am
fi ţara piscinelor săteşti şi a sălilor de sport montane. Bani
să vină, că ştim noi ce să facem cu ei. Iar imaginea României
– ni se tot repetă – va fi promovată şi pe CNN şi pe
Euronews, aşa cum se cuvine. Ce mai contează dacă e o frunză de
stejar, de ştevie sau de păpădie? Frunză verde să fie! Foaie
verde de dud sau de busuioc, nu Uniunea Europeană ne presează să
regionalizăm România, ci Traian Băsescu, e doar dorinţa sa.
Preşedintele Băsescu nu ştie ce teme
şi pretexte să mai inventeze, pentru ca partidul bocciu al domniei
sale să refacă din terenul pierdut, în faţa unui electorat
pauper şi debusolat. Regionalizare pentru PDL, împreună cu
UDMR, devenit făclia guvernării comune în jurul căruia se
învîrtesc fondurile. Regionalizare pentru că banii au
ajuns obsesia actualei guvernări, iar nu grija faţă de celovecii
care-şi dau foc sau care vor să se arunce de te miri unde. Ce
tîmpiţi, nu aşa se rezolvă chestiunile din România! Să
vină banii, asta contează, de la UE sau din bugetul de stat, din
bani locali sau de la centru. Nu e zi de la Dumnezeu, ca presa să nu
dea în vileag o găinărie cu bani sifonaţi prin mijloace prea
puţin ortodoxe, nu e săptămînă de la Procuratură în
care să nu mai aflăm de cîte un matrapazlîc!
Lupta împotriva corupţiei este o
gogoriţă de adormit copiii. Nici pe ăia nu mai merge să-i duci cu
preşul.
Totuşi, care ar fi chichirezul cu
regionalizarea României? Ce economii s-ar face la bugetul de
stat, care ar fi avantajele cetăţenilor, aşa, stricto sensu, dacă
o luăm băbeşte?
Bun, să zicem că ar dispărea peste
20 de consilii judeţene şi aparate funcţionăreşti adiacente.
Bun, ar fi mai puţine funcţii de ciubucărit. Bun, ar fi mai
flexibilă administraţia. Dar ce ar apărea în schimb? Cui se
vor adresa locuitorii din localitatea X, dacă centrul regional ar fi
undeva, la sute de kilometri, în viitorul oraş Y? Şi tot aşa.
Cineva ar trebui să se gîndească şi la detalii. Altfel, am
avea ceea ce economia politică marxistă numea valoare. Adică am
avea o valoare, fără să avem şi o valoare de întrebuinţare.
Vî pînimaite, aţi înţeles, ce nu e clar?
Acum, după ce a conferenţiat şi la
London School of Economics, Traian Băsescu se poate adresa oricui
din ţara de baştină şi poate propune orice. Ideea lui ar fi ca
pedeleii, unepereii şi udemereii – formulările ne aparţin, după
invenţia lingvistică cu „pesedeii“, care rămîne a lui
Mircea Mihăieş – să nu piardă puterea şi eventual să rămînă
la guvernare şi după ciclurile electorale ce vor urma. Aşa, pînă
s-or plictisi ei şi om crăpa noi. Cale de întoarcere nu mai
e.
Ne regionalizăm. Cînd, cum, de
ce, nu ştim. Dar nici nu contează. O să fie oricum, vom trăi
bine. După cum s-a dovedit şi pînă astăzi.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters