OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul „Ermitaj“ din Moscova isi incepe in aceasta toamna stagiunea cu premiera spectacolului Oaia alba, realizat de regizorul Mihail Levitin dupa povestirile lui Daniil Harms. Spectacolul, ce va fi adus in fata publicului in ultima zi a lunii septembrie, cind renumita institutie teatrala din Moscova isi va deschide portile dupa o vara de repetitii si turnee, se bucura de o distributie prestigioasa, compusa din celebritati de la renumitul Teatru Taganka, intre care se afla Iuri Beleav, Irina Bogdanova si Ghennadi Hrapunkov.
Intr-o conferinta de presa, organizata cu acest prilej, Mark Levitin isi aminteste ca in urma cu 17 ani, a mai transpus pe scena un text de Harms, numindu-si spectacolul intr-un fel socant pentru acele vremuri – Harms! Ciarms! Sardam! sau Scoala bufonilor. El a hotarit sa revina la textele eliptice ale liderului grupului literar OBERIU, a carui existenta a marcat viata culturala a Rusiei in primele decenii ale acestui secol, nu din motivul ca ar dori sa socheze cu tot dinadinsul publicul sau din dorinta de a repeta succesul trecut, ci pentru ca atunci nu a reusit sa-l abordeze complet pe Harms, oprindu-se doar asupra unor aspecte ale creatiei acestuia. Regizorul rus afirma ca la o noua lectura a textelor lui Harms si-a dat seama ca ii scapase, in versiunea anterioara, enorm de mult din creatia (si viata) acestui scriitor remarcabil, poate prea putin inteles de contemporani.

„Imi place grupul avangardist de la OBERIU. Ii inteleg din interior, ii simt pe fiecare in parte – si pe Harms, si pe Vvedenski, si pe Oleinikov. Sint de un singe cu ei. Dorinta mea intima era sa inteleg cum de au reusit sa-si pastreze puritatea, chiar ingenuitatea, intr-o lume nebuna. Reintoarcerea la Harms este pentru mine ceva foarte personal si profund. Nu este vorba de un simplu spectacol. Am incercat sa constientizez ce reprezinta teatrul pe care-l practic in prezent si cine sint eu in prezent. Harms este pentru mine masura valorilor umane. Chiar daca acest prozator, pe care publicul rus l-a descoperit relativ nu demult, este perceput ca o personalitate stranie, venind parca din alta lume. El era cel mai sensibil, cel mai vulnerabil si neajutorat in fata vietii dintre toti ceilalti membri ai grupului OBERIU. Am descoperit, totodata, si momentul cind a devenit vizionar in creatia sa.“
Intrebat de un ziarist daca nu a fost atent la acest aspect la prima intilnire cu Harms, Mihail Levitin raspunde ca faptul in sine nici nu l-a interesat macar. Regizorul afirma ca atunci se simtea pur si simplu in largul sau alaturi de Harms, vesel si degajat. Atunci, el a dorit si si-a propus sa-i impartaseasca si spectatorului aceasta bucurie a comuniunii sau, dupa cum singur spune, „bucuria vecinatatii lui Harms“.

De ce a optat pentru intitularea acestei versiuni scenice „spectacol-magie“? Se datoreaza oare aceasta convingerii in puterea magica a cuvintului lui Harms?
„Harms este pentru mine o fiinta atit de apropiata incit nu m-as incumeta sa-l folosesc pentru un simplu truc publicitar, raspunde Mihail Levitin. Denumirea spectacolului incifreaza insasi esenta piesei. Intreaga lui viata, Harms a fost obsedat de cautarea miracolului, de gasirea lui si de instalarea in el. In aceasta cautare febrila si permanenta gasea Harms justificarea existentei sale. Era impins la o atare cautare de frica de moarte, de tot ce era legat de efemer si extinctie – razboi, tragedii, catastrofe, drame. Acesta a fost mobilul cautarii cuvintului-miracol, cuvintul care sa-i poata indruma viata si sa-l apropie de nemurire. El cauta cuvintul magic, diriguitor, fraza directoare, ca pe cheia-magica a existentei sale.“

Va manifesta oare publicul interes pentru un astfel de spectacol? Desi s-a publicat mult din opera lui Harms in ultimul timp, acest autor avangardist este gustat de un segment restrins de cunoscatori ai literaturii de la inceputul secolului. Mihail Levitin crede, dimpotriva, ca spectacolul va avea succes la public. Teatrul „Ermitaj“, pe care-l conduce de citeva decenii, a adus pe scena autori contemporani dintre cei mai dificili, despre care se spune ca „nu prizeaza la uncheasul simplu“, insa felul in care i-a montat pe Harms, Olesa, Marquez l-a atras pe „uncheasul din strada“ in sala de spectacol. Mai ales ca destinul tragic al lui Harms se aseamana mult cu soarta majoritatii rusilor din ultimul secol.