OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Literatura şi politicul, volum colectiv apărut la Editura Universităţii din Bucureşti (2010), sub coordonarea profesorului Mircea Anghelescu, adună între copertele sale comunicările prezentate în cadrul colocviului naţional al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România, care s-a ţinut la Iaşi (sub auspiciile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“), în perioada 9-10 iulie 2010. Diverse ca obiect de investigaţie, comunicările – semnate de universitari şi cercetători literari din Iaşi, Bucureşti, Craiova, Cluj, Chişinău, Suceava, Râmnicu Sărat, Sibiu, Timişoara, Braşov, Baia Mare – deschid un vast şi incitant cîmp de discuţie, cu piste şi abordări multiple, în marginea relaţiilor dintre literatură şi politic.

 

Tema e vastă, după cum şi accepţiile acordate „politicului“ variază, mergînd de la sensul cel mai larg de luare în calcul a contextului în abordarea literarului şi restrîngîndu-se pînă la directele implicaţii politice vizate de textele literare. Într-o epocă în care literatura a devenit şi la noi – cultură literaturocentrică – o zonă de nişă, ce are de înfruntat dificultăţile societăţii de piaţă, pierzîndu-şi bună parte din virtuţile politice, de influenţare şi de chestionare permanentă a puterii politice, discuţia iniţiată de colocviul de la Iaşi îşi propune să recupereze şi să resusciteze, în fond, o serie de aspecte esenţiale ale condiţiei literaturii în raport cu societatea în care survine – aplicate, desigur, la spaţiul românesc (dar şi al exilului şi la cel basarabean). Reticenţele şi suspiciunile trezite de temă – ele mai există, totuşi, din păcate! – se situează, de aceea, în spaţiul românesc, în două puncte extreme, dar simptomatice: pe de o parte, în neclintita „autonomie a esteticului“, promovată de critica noastră estetică, de prestigiu şi lungă carieră, maioresciană şi lovinesciană, călinesciană şi manolesciană deopotrivă, iar pe de alta, în literatura ideologizată din comunism, care transformă practic literatura în comandament politic. „Otrăvit de o jumătate de secol de politică de comandă, autoritară şi constrîngătoare, şi de încă un secol sau două de politică bizantină mai înainte – scrie Mircea Anghelescu, în cuvîntul introductiv („Literatura şi politicul“) –, cuvîntul nu poate fi totuşi rupt de etimologia lui nobilă, care îl plasează în familia civismului, a interesului cetăţenesc. Literatura şi politica sînt pînă la urmă cele două feţe ale participării noastre la viaţa comună, una orientată spre realitate, spre prezent, cealaltă spre idealitate, spre virtual, spre viitor; dar ele ne implică nu numai alternativ, ci şi simultan, cel puţin în anumite perioade, şi între ele există o relaţie, obscură, greu de definit, dar evidentă. [...] Mai mult, spaţiul public şi deci evoluţia scriitorului pe «scenă» nu exclude afectele, dilemele, psihismele, cu un cuvînt viaţa intimă, şi ea parte constitutivă a celui care scrie, care citeşte, care citeşte şi scrie totodată. A încerca de aceea o schiţă a literaturii din perspectiva felului în care ea se aşază faţă de tendinţele epocilor pe care această literatură le străbate (politice în sensul cel mai larg cu putinţă), din care ea, ca şi cititorii ei, se nutreşte, este în orice caz o ipoteză legitimă“.

Crina Bud, la rîndul ei („Marele cod totalitar şi codurile revoltei morale şi estetice“), vorbeşte inspirat – în contextul literaturii postbelice (luînd în discuţie două cazuri de intelectuali – lideri de grup, pe Ion Negoiţescu şi pe A. E. Baconsky) – de „funcţionarea unor «mici» coduri culturale, apărute ca forme de rezistenţă morală şi intelectuală în faţa constrîngerilor devastatoare ale codului totalitar. Este vorba de felul în care literatura reuşeşte să creeze cîmpuri de semnificaţie opusă, bune conducătoare de mesaj subversiv, nişte modalităţi de comunicare în perpetuă autoreglare înspre dizolvarea datelor supracodului“.

Mă opresc aici cu spicuirile din cele cîteva comunicări menţionate – puţine, prin forţa lucrurilor –, invitînd cititorul să descopere (cu un amendament legat de scăpările de redactare a cărţii) şi alte titluri incitante, pline de sugestii pentru împingerea discuţiei pe multiple piste, pe teritoriul unei teme vaste şi inconturnabile.