OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Draga Valerian,

M-au surprins foarte tare si m-au intristat rindurile tale din ultimul numar al Observatorului cultural, in care mi-ai luat cu rautate la puricat articolele despre Festivalul Anonimul, publicate in Romania libera. Ma pastrez, vei vedea, in „registrul melodramatic“ de care ma acuzi si iti voi spune si de ce iti raspund. Pentru ca sint cu atit mai surprinsa cu cit am petrecut mult timp impreuna la Sfintu Gheorghe si n-am avut nici cea mai mica disputa. Ba mai mult, dupa ce ne-am intors in Bucuresti m-ai sunat de doua ori si am vorbit despre festival. Chiar m-ai rugat sa-ti citesc articolul meu final, pentru ca, din cauza imprimantei, nu vedeai capetele rindurilor. Nu mi-ai spus nici o vorba despre lovitura pe care o pregateai. Colegialitatea si prietenia ta m-au dezumflat total. Si ma intreb: ce ti-a venit? Oare vrei cu tot dinadinsul sa fii vioara intii la editia de anul viitor? Ti-ai luat rolul prea in serios? Din selectioner te-ai transformat in cenzor si delator?

Te-ai simtit obligat sa redactezi o revista a presei, in care sa-i denunti si sa-i articulezi pe cei care n-au fost de aceeasi parere cu tine (denuntul e cu atit mai pervers cu cit nu dai nume). Il avertizezi pe Sorin Marin sa fie atent la anul ce ziaristi invita. Ar putea chiar sa-ti ceara sfatul, nu-i asa? Iarta-ma ca nu sint de aceeasi parere cu tine. Eu nu tin mortis sa fiu luata si la anul in Delta, ci ma straduiesc sa fiu obiectiva. Prefer sa-mi recunosc o judecata „la cald“ (un festival costisitor si elegant intr-o cinematografie inca uscata) uneia viscerale, cum ma tem ca faci tu. Ma acuzi ca am transmis palmaresul in ordine inversa. Are rost sa raspund la o asa prostioara si sa iti aduc aminte ca am inceput cu premiile obtinute de filmele romanesti, ca era trecut de miezul noptii cind „ciupeam“ pentru articol si ca tu deja erai la petrecere? Imi si reprosezi pina si faptul ca fumez si ca am stricat aerul Deltei. Scuza-mi exprimarea „vulgara“, dar de cind fumatul e un criteriu in evaluarea obiectivitatii jurnalistice? Imi corectezi pina si expresia „juriu de scurtmetraj“ in „juriul pentru scurtmetraje“.

Daca sint atit de „mioapa“ si nu ma ridic „nici macar pina la prima treapta a actului critic“, de ce nu m-ai pus pina acum la stilpul infamiei, asa cum stiu ca faci cu placere cu atitia altii? De ce m-ai tot laudat ca am scris prima monografie de valoare despre un regizor roman? Nu cumva pentru ca te-a luat valul si te-ai oferit sa le dai la cap celor care nu ti s-au alaturat in corul de laudatoare „lipovence“ ale Anonimului? Recunosc ca pina acum nu te-am crezut capabil sa te ridici pina la prima treapta a servilismului. Si acum, cind scriu, mi-e greu s-o cred. In concluzie, draga Valerian, de ce nu m-ai dat si cu numele la gazeta, daca tot m-ai citat copios, cu pixul rosu, si ai facut aluzii subtiri? Mi s-ar fi parut mai corect sa-mi dezvalui rusinoasa identitate in loc sa dai impresia ca m-ai proteja. Ma dau acuma jos de la gazeta de perete, imi aprind o noua tigara (de la cea veche, normal) si te rog sa te mai uiti din cind in cind la Dogville. Prietenii stiu de ce.