OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Onorata redactie,

Saptaminalul dumneavoastra de informatie si analiza culturala, nr. 45-46 din data de 3 ianuarie, a publicat un material semnat de dl Stefan Borbély care poarta titulatura „Crucea cu semiluna“ – o ipoteza stiintifica eronata. Cum articolul amintit mai sus a stirnit deja puneri la punct pertinente din partea unor terte persoane, precum si datorita unor argumentari bizare, ba chiar si a unor procedee publicistice de care periodicul dv. nu pare strain, doresc sa-mi acordati acest legal drept la replica –, in care voi incerca sa fiu cit mai concis posibil.

In ziarul Romania libera din 30 decembrie 2000, ultima zi publicistica a anului trecut, anume in suplimentul Aldine pe care dl Stefan Borbély il numeste „sectiune“ (ma rog!), mi-a aparut un articol pe o intreaga pagina, material ce l-a iritat intr-un mod nejustificat pe sus-numitul comentator, pe care nu l-am regasit in caseta tehnica, de unde am dedus ca ar fi doar unul dintre colaboratorii revistei. Foarte curios, in ziua de 3 ianuarie 2001, prima zi publicistica a acestui an, articolul cu pricina a si fost demontat, analizat si condamnat in periodicul dv. fara drept de apel! Pentru respectiva operativitate tin sa felicit tinara dv. redactie si sa-i prevad un viitor sigur, macar in onoarea atributului asumat – anume de saptaminal de informatie. Sa trecem insa la celalalt atribut, acela de analiza culturala.
Articolul meu, Crucea cu semiluna, pe care nu are sens sa-l analizez in cele de fata, poarta un supratitlu care probabil i-a scapat dlui Borbély: Ipoteze in Aldine. As dori sa cunosc parerea redactiei in ceea ce priveste dreptul unui cercetator – fie el „amator“, cum isi permite dl Borbély sa ma numeasca – de a lua in discutie anumite ipoteze care, in final, ramin doar pure si inofensive ipoteze.

In baza caror prerogative cotidianul Romania libera poate fi pus la colt de dl St. Borbély, deoarece: „incredinteaza cititorilor o ipoteza cu pretentii de stiintificitate, neverificata in prealabil de catre un specialist“. Unde pot fi gasiti acei „specialisti“ in paleofolclor si sfera magicului, cine i-a atestat si, mai ales, daca dl Stefan Borbély se considera ca ar face parte dintre ei?
Etichetarea in trei rinduri a materialului meu ca fiind protocronist, deoarece „toata demonstratia devine o aberatie analogizanta, cu excursuri folclorice si patetisme autohtonizante“, ii pricinuieste dlui Borbély amintiri „de pe vremea vajnicelor dispute protocroniste din anii ’80“. Isi mai reaminteste, oare, dl Borbély de care parte a baricadei era prin anii ’80, si mai ales daca a fost vorba de „vajnice dispute“, sau doar de acuzatoare monologuri ale acolitilor puterii comuniste – care au condus in final la suspendarea cercului de studii istorice libere „Deceneu“ ce se tineau la Palatul Sutu?

Apar ca fiind absolut aiuritoare intr-un „saptaminal de… analiza culturala“ unele exprimari precum urmatoarele: „dl Dragomir procedeaza lacunar…“, „e nepermis sa nu consulti vasta lucrare Jewish…“, „amatorismul analogizant fiind de mult aruncat la cos in mediile academice occidentale“ (mai, sa fie!), „amatorismul a fost asociat aici cu omisiunea involuntara, concubinaj frivol…“, „verbul dubitativ al intregii formulari…“, „o schita diacronica fantezista…“, „ipoteza dlui Dragomir se bazeaza, integral, pe o eroare de decriptare simbolica…“, „autorul foarte lungului si neverificatului (!) text…“, „toata demonstratia devine o aberatie analogizanta“ (iar!) s.a.m.d. Apare curios acest torent de invective ce nu pot fi justificate decit prin aceea ca dl Stefan Borbély si-a scris articolul de Revelion, pe un fond anost al programelor TV – in fapt singurul timp disponibil intre 30 decembrie, data articolului meu, si 3 ianuarie, replica sa. Dar, apropo, textul din redactia saptaminalului dv. cind a avut timp sa fie verificat? Sau textele din alte redactii ar trebui verificate, iar cele proprii nu?! Cine anume stabileste verificarea si, mai ales, cine o face? Intreb, deoarece la Romania libera, unde am si o alta rubrica permanenta, nu exista asa ceva.
De unde atita incrincenare impotriva unui excurs, fie el „protocronist“, domnule Stefan Borbély, mai ales ca poarta in mod evident mentiunea Ipoteze?
Inchei nedumeririle stirnite de articolul de asa-zisa „analiza“ al domnului Borbély amintind ca in aproape alta jumatate a rauvoitorului sau material, Domnia-sa isi da cu presupusul cum ca semnul incifrat pe care „amatorul“ Silviu N. Dragomir (adica eu) si-a permis sa-l asocieze Lunii ar fi de fapt (acum o spune „specialistul“ Stefan Borbély, cel care trebuia consultat de catre ziarul Romania libera) o simpla… „ancora“.
Deci asta era! Te umfla risul…