OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In articolul publicat in Observator cultural Nr. 208, m-am referit doar la lucrarea Transnistria, ambele versiuni. Dl Ancel a considerat insa, in ciuda evidentei, ca m-am referit la o alta lucrare a domniei sale (vezi Observator cultural Nr. 215-216). Este usor de inteles de ce a procedat astfel.

Poate ca domnia sa a acceptat, in 2002, in lucrarea Contributii…, adresata cititorilor din tara, faptul ca numarul evreilor ucisi in primul val de exterminare a fost mai mic decit crezuse anterior. In 2003, in Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, p. 531-532, dl Ancel a continuat insa sa sustina ca „cel putin 100.000 de evrei din Basarabia si Bucovina de Nord au fost ucisi de autoritatile romane [...] in timpul recuceririi acestor teritorii si imediat dupa, ca urmare a ordinului de «purificare»“. Parafrazindu-l, nu stiu cum sa caracterizez comportarea sa.
Dl Ancel a negat si faptul ca a adus in sprijinul afirmatiei sale, cum ca numarul victimelor evreiesti in Romania s-a cifrat la 270.000, raportul delegatului elvetian. Dovada exista: „Raportul initial al lui Kolb, din 14 ianuarie 1944, «privitor la vizita in Transnistria» (actualmente in posesia autorului), confirma cifrele consemnate de reprezentantul Crucii Rosii in 1955“ (Transnistria III, nota 45, p. 302-303, si Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, nota 47, p. 532).

In ceea ce priveste raportul SSI din decembrie 1941 (Transnistria III, p. 333-335), acesta este prezentat in rezumat la p. 292, la modul urmator: „SSI include in acest raport si evreii localnici, desi aceste cifre sint incomplete. Conform acestui raport, aproximativ 75.000 de localnici evrei ssic!t se aflau in viata in jurul datei de 19 decembrie, impartiti dupa cum urmeaza: judetul Moghilev – in jur de 14.000 (dintre acestia, cam 5.000 din orasul Moghilev); judetul Iampol – 6.294 [...]; judetul Ribnita – 987; judetul Tiraspol – 3.072 de evrei localnici [...]; judetul Odessa – 44.417 evrei localnici“. Prin adunare, „cu creionul in mina“, dl Ancel ar fi trebuit sa obtina numarul 68.770. In Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, p. 530, domnia sa aduna evreii localnici din orasul Moghilev cu evreii localnici din intreg judetul Moghilev. In raportul SSI se mentioneaza clar ca in judetul Moghilev se aflau 13.000-14.000 evrei localnici, dintre care 4.000-5.000 in orasul Moghilev.

Referitor la numarul evreilor care au supravietuit „deportarilor pripite“, il invit pe dl Ancel sa citeasca totusi culegerea de documente editata de Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania: Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. III, Partea I si Partea a II-a, Editura Hasefer, Bucuresti, 1997. Germanii au trecut inapoi 27.000 de evrei: 3.000 la 5 august 1941 (Matatias Carp, Cartea Neagra, Vol. III, Nr. 41, p. 96), 10.500 la 7 august 1941 (Evreii din Romania…, Vol. III, Partea I, Doc. 249, p. 356-357, coroborat cu Doc. 254, p. 361; vezi si M. Carp, Op. cit., mentiunea facuta in Nr. 41, p. 96), aprox. 12.850 la 17 august 1941 (M. Carp, Op. cit., Nr. 55, p. 104, Nr. 56 si Nr. 57, p. 105 si Nr. 58, p. 105-106, indica 13.000-13.500, iar Nr. 60, p. 106-107, indica 12.500) si 650 la 20 august 1941 (Transnistria I, p. 304). Raportul de activitate al Einsatzgruppe D pe perioada 15.08.-31.08.1941, raport trecut sub tacere de dl Ancel, consemneaza faptul ca au fost dusi inapoi 27.500 de evrei.


Numarul evreilor deportati in Transnistria

Am aratat ca dl Ancel a adunat evreii din judetul Hotin de doua ori, o data la Bucovina si a doua oara la Basarabia, atunci cind a prezentat faptul ca, in septembrie 1941, din Bucovina si Dorohoi ar fi fost deportati 91.845 de evrei, iar din Basarabia, 75.525. Dovada o prezinta chiar dl Ancel. In Observator cultural Nr. 215-216, domnia sa nu mai aduna evreii din judetul Hotin si la Bucovina si Dorohoi, dar, pentru a compensa scaderea numarului evreilor deportati din aceste provincii, este obligat sa creasca semnificativ numarul evreilor din Basarabia. Conform raportului Comisiei de ancheta pe care il invoca, in Basarabia se aflau, la sfirsitul lui august 1941, 70.000-80.000 de evrei: 25.000 (de fapt 23.439) in lagarele Edinet si Secureni si in orasul Hotin, judetul Hotin, si aprox. 55.867 in celelalte judete (M. Carp, Op. cit., Nr. 19, p. 61; Transnistria III, p. 280; Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, p. 515). Intr-o prima faza, dl Ancel aduna cei 23.439 evrei din judetul Hotin cu restul de 55.867 evrei din Basarabia, obtinind numarul 79.642.

Apoi afirma, denaturind continutul documentului, ca in raportul Comisiei de ancheta „se confirma cifra evreilor numarati in Basarabia (55.867, fara Judetul Hotin), dar se adauga ssic!t un numar de 25.000 de evrei «care au murit de moarte naturala, au evadat sau au fost impuscati», ajungind la circa 80.000 ssic!t“. Ulterior, dl Ancel aduna evreii din judetul Hotin la Bucovina si Dorohoi si obtine numarul 91.845, la care adauga 55.867 evrei din Basarabia si 24.000 de evrei care ar fi disparut (sic!). Prin urmare, in ambele cazuri, potrivit logicii dlui Ancel, numarul total al evreilor din Basarabia, care se ridica la 70.000-80.000 la sfirsitul lui august 1941 (inclusiv evreii din judetul Hotin), ar fi compus din: 55.867 evrei care vor fi deportati, 23.439 evrei aflati in orasul Hotin si in lagarele Edinet si Secureni din acelasi judet, pe care dl Ancel, intr-o prima faza, nu ii ia in calcul in citatul prezentat mai sus, dar ii aduna cu restul de 55.867 evrei din Basarabia, pentru ca, ulterior, sa adune la Bucovina si 24.000-25.000 de evrei care ar fi disparut (sic!). Rezulta ca 70.000-80.000 = 104.000-105.000 (sic!). Poate dl Ancel va intelege ca exista o limita in toate. Important este ca autoritatile romane au recunoscut faptul ca au fost ucisi evrei, de catre germani si romani, inainte si in timpul deportarii spre Nistru.

Pentru a sustine ca in jur de 190.000 de evrei ar fi fost deportati, dl Ancel este obligat sa persiste in eroare si de aceea continua sa adune la cifra evreilor deportati din Basarabia numarul de 16.000 de evrei care, in opinia sa, ar reprezenta supravietuitorii „deportarilor pripite“. Domnia sa nu vrea sa inteleaga ca evreii returnati de germani in cursul lunii august 1941 au fost internati in lagare (M. Carp, Op. cit., Nr. 45, p. 98-99, Nr. 56, p. 105 si Nr. 58, p. 105-106) si sint inclusi in numarul 55.867 (M. Carp, Op. cit., Nr. 19, p. 61).
Numarul total al evreilor deportati in Transnistria, in anii 1941 si 1942, se ridica la 148.571. La acest numar, dl Ancel aduna, in mod eronat, 25.000 de evrei care ar fi disparut din Basarabia si 16.000 de evrei supravietuitori ai „deportarilor pripite“. Astfel, domnia sa ajunge la numarul de aprox. 190.000 de evrei care ar fi fost deportati.

Dl Ancel prezinta, in Transnistria III, p. 284, Tabelul 9, si in Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, p. 520, Tabelul 8, cinci surse care ar confirma faptul ca au fost deportati 180.000-190.000 de evrei: legatia germana la Bucuresti, august 1942, 185.000; maior dr. Tataranu, ianuarie 1943, 200.000 (inclusiv tigani); Miscarea sionista din Romania, iunie 1943, 180.000; dr. Fildermann, octombrie 1943, 190.000, si Ion Antonescu, mai 1946, 150.000-170.000. In realitate, nu ni se prezinta cinci surse independente. Domnia sa trece sub tacere faptul ca cifra avansata de legatia germana la Bucuresti si publicata in Bukarester Tageblatt, la 8 august 1942, a fost preluata de Fildermann, in memoriul din 12 octombrie 1943 (M. Carp, Op. cit., Nr. 247, p. 444-445). Am toate motivele sa cred ca dr. Tataranu si Miscarea sionista din Romania au procedat identic. Dl Ancel ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca in unele rapoarte trimise de Fildermann reprezentantului Joint-ului in Elvetia, cit si in unele materiale transmise delegatiei CICR in Romania de conducerea comunitatii evreiesti de la Bucuresti, inclusiv de catre fruntasi sionisti, se mentioneaza ca aprox. 150.000 de evrei au fost deportati in Transnistria.

Ca istoric, nu imi permit sa ignor evaluarea maresalului Ion Antonescu doar din motivul ca-i apartine lui Ion Antonescu (vezi intrebarea cu subinteles pe care mi-o pune dl Ancel in Observator cultural Nr. 215-216). Numarul 150.000 este foarte aproape de numarul total al evreilor care au fost deportati: 148.571. Daca scadem din 170.000 numarul 23.439, reprezentind evreii din orasul Hotin si din lagarele din judetul Hotin care au fost socotiti ca fiind disparuti din Guvernamintul Basarabia, obtinem numarul 146.561, aproape identic cu numarul evreilor din Guvernamintul Basarabia si Guvernamintul Bucovina care au fost deportati in Transnistria in 1941 si 1942.
In Tabelul 9, Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, p. 521, dl Ancel aduna 108.002, reprezentind numarul evreilor romani care ar fi fost deportati potrivit raportului din 9 decembrie 1941 al generalului C.Z. Vasiliu, cu 79.507, reprezentind numarul evreilor romani care, in opinia sa, ar fi fost mentionat in raportul SSI, ajungind la un total de 187.509 evrei romani in Transnistria, in decembrie 1941. In raportul SSI se mentioneaza ca in judetul Moghilev se aflau 56.000 de evrei romani. Nu conteaza. Dl Ancel prezinta in tabel faptul ca in acest judet se aflau 65.000 de evrei romani.

Domnia sa considera ca raportul generalului Vasiliu este redactat in timp real si ca in zonele de plasare din judetele Tulcin (Mitki, Pekara, Rogozna), Balta si Golta ar fi ajuns evreii romani transferati prin punctele de trecere Moghilev, Iampol, Ribnita si Tiraspol. Nu imi permit sa ignor, precum dl Ancel, informatiile din restul documentelor din perioada noiembrie 1941-ianuarie 1942 (vezi Evreii din Romania…, Vol. III, Partea a II-a, Doc. 401, p. 93-94 si Doc. 495, p. 211-212; Transnistria II, p. 381; M. Carp, Op. cit., Nr. 127, p. 214, Nr. 170, p. 332-333 si Nr. 172, p. 335; Arhiva IRIR, Odessa Oblast Archive Records, 1941-1944, Reel 16). Aceste documente, inclusiv raportul SSI, contrazic cifrele prezentate in raportul generalului Vasiliu cu privire la judetul Tulcin si, partial, judetul Balta. Mentionez ca guvernatorul Transnistriei le-a ordonat, la 13 decembrie 1941, prefectilor judetelor Tulcin si Jugastru sa nu mai indrepte convoaie de evrei spre Mitki, in judetul Moghilev, si sa le indrepte spre Bortniki si Pekara, in judetul Tulcin.

In jur de 56.000 de evrei ajunsesera la Mitki, in loc de 5.000, asa cum se prevazuse (Transnistria, versiunea in engleza, Vol. 1, Nr. 268, in Rezumatele documentelor, p. 614). Spre regiunea Mitki, judetul Moghilev, se indreptasera atit convoaie de evrei trecuti prin orasul Moghilev, cit si convoaie de evrei care traversasera judetele Tulcin si Jugastru. Documentele arata ca zecile de mii de evrei romani deportati prin Moghilev au ramas in acest judet si nu au fost evacuati in judetul Tulcin. Analiza dlui Ancel este eronata, iar in tabelul sau zeci de mii de evrei sint numarati de doua ori. La fel de eronata este si teza domniei sale cu privire la numarul evreilor deportati in Transnistria. Este foarte adevarat ca intelegerea documentelor cere o anumita rabdare si capacitate analitica. Mai cere insa ceva: buna-credinta.