OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca virsta apartin generatiei ’94 a Academiei de Teatru si Film, adica am fost coleg de clasa cu Radu Munteanu, Titus Muntean, Marius Barna, Tudor Giurgiu, Vali Hotea, Florin Iepan. Ca sa-i enumar pe cei mai cunoscuti.
In ultimul timp, tinerii regizori au protestat pe diferite cai impotriva finantarilor de la Centrul National al Cinematografiei pentru proiectele de lung si scurtmetraj. S-au semnat proteste si petitii, s-au infiintat organizatii. S-au practicat scandaluri publice.
Nici un concurs nu poate fi perfect. Orice criterii de acordare a unor fonduri pot fi atacabile si discutabile. Dar, in fond, fiecare regizor care vrea sa faca un film isi asuma Golgota personala, lungul drum, chinuitor, absurd, halucinant uneori, catre obtinerea unei finantari.

Am fost respins doi ani la rind la concursurile de finantare ale CNC. Am luat acest rezultat ca pe o limita proprie. Iata, mi-am spus, nu am fost in stare sa conving niste specialisti de valoarea proiectului meu. Nu-i nimic, o sa continui pina cind ii voi convinge. Pe domniile lor sau pe alti producatori straini.
Nu mi-a trecut nici un moment prin cap sa ies si sa amenint ca-mi dau foc in piata publica. Nu am semnat nici un protest (cui folosea?), nu am infiintat nici o organizatie revolutionara de demolare a dinozaurilor (sic!) din filmul romanesc.
Am continuat sa-mi caut un producator care sa creada in proiectul meu.
Si, in cele din urma, l-am gasit anul trecut, cistigind impreuna concursul la CNC.
Am filmat in vara acestui an, iar acum sint in postproductie.
De aceea, nu inteleg atmosfera intretinuta de presa (si mai ales de revista dumneavoastra) referitoare la persecutiile la care sint supusi tinerii regizori de catre organismele statului abilitate in finantarea filmului romanesc. Care „persecutii“? Din 10 proiecte de film de lungmetraj care au iesit initial cistigatoare anul acesta, 8 sint ale unor debutanti.

Faptul ca un campion al scandalurilor publice pe aceasta tema, Cristi Puiu, contesta rezultatele din acest an ale concursului mi se pare perfect normal. Poti contesta orice pe lumea asta, e dreptul tau natural. Ca ministrul Culturii, dl Razvan Theodorescu, aproba aceasta contestatie si finanteaza proiectul acestuia mi se pare grav. Inseamna ca, in Romania, isteria poate anula legea. Dar dupa ce regizorul de mai sus primeste banii si mai face o conferinta de presa in care injura din nou organismele care, iata, tocmai l-au finantat, mi se pare tragi-comic.
Ca sa rezum, nu cred in lupta intre generatii in filmul actual. Insusi cuvintul generatie mi se pare fara acoperire. Cei care semneaza proteste, petitii, cereri si memorii sint uniti nu prin vreun program estetic sau prin vreo aspiratie stilistica, ci prin dorinta feroce de a obtine daca e posibil toti banii alocati de stat filmului romanesc.
Sa presupunem deocamdata ca proiectele lor sint valoroase…
Dar un regizor trecut de 60 de ani nu mai are dreptul sa-si faca meseria?
Saracul Manoel de Oliveira! Ce-ar fi putut face in Romania?

Gheorghe PREDA
regizor de film