Nr. 732 din 25.07.2014

On-line - actualitate
Mentalităţi
Istorie recentă
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Studii culturale
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Octombrie   |   Numarul 140   |   Replica. Din nou despre exilul romanesc

Replica. Din nou despre exilul romanesc

Autor: Neagu DJUVARA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Domule Director,

Am citit in numarul 136 al revistei dvs., din 1-7 octombrie 2002, o replica a dlui Teodor Wexler la articolul lui Adrian Niculescu aparut in numarul 133 al revistei. Marturisesc din capul locului ca am ramas atit de mirat – s-ar cuveni sa spun mai curind stupefiat – de enormitatile afirmate in acea replica, incit nu stiu de unde sa incep aceasta scrisoare pe care as dori sa-mi faceti cinstea de a o publica intr-un viitor numar al saptaminalului dvs.
Nu am pretentia de a fi in masura sa ma pronunt asupra tuturor punctelor ridicate de dl Wexler – si sint multe –, dar pot cel putin sa-mi spun parerea asupra acelor intimplari pe care le-am trait, iar in cazul unora, la care chiar am luat parte.

Mai intii, din prima coloana a articolului, acea afirmatie peremptorie si insolenta ca „exilul militant romanesc s…t era mai mult decit profitabil pentru protagonisti“! De unde a scos dl Wexler aceasta informatie? A fost dinsul acolo, la Paris sau la New York, ca sa vada in ce conditii dificile au trait mai toti refugiatii care incercau sa aiba si o activitate patriotica in exil, pe linga cautarea unui mijloc de trai? De unde scoate dumnealui ca „exilul era un fel de vaca mulsa tot timpul“? La Comitetul National Roman, mai intii, in 1949, sub presedintia generalului Radescu, apoi dupa stricarea acestei formatiuni, dupa 1952, sub presedintia lui Constantin Visoianu, cei zece membri ai lui au primit fiecare, lunar, de la Free Europe Committee, suma de 300 USD, un salariu la limita subzistentei. Asta e vaca de muls a dlui Wexler? Apoi acele afirmatii gratuite de felul „Comitetul National Roman, cu personagii de trista memorie al caror scop suprem nu era decit o imbogatire rapida in cadrul societatii de consum americane“… Va intreb: Ce deosebire e intre acest limbaj si cel al unui Vadim Tudor? Atunci, cui foloseste? Nu-si da seama dl Wexler ca un asemenea vocabular de pamfletar de mahala da apa la moara adversarilor idealului democratic pe care pretinde ca-l apara?

Citez in continuare din invectivele autorului: „Iata componenta macar partiala a unui comitet national care nu avea nimic comun cu natiunea romana [s.n.]: generalul Radescu, Grigore Gafencu, Constantin Visoianu, Viorel Tilea, Brutus Coste, Nicolae Malaxa, Alexandru Cretianu si Barbu Niculescu“… Mai intii, impertinenta, la limita inconstientei, de a scrie ca un Radescu, un Gafencu, un Visoianu, un Cretzianu n-au nimic in comun cu natiunea romana! Asemenea iesiri nu fac decit sa alimenteze la noi un antisemitism latent, desi autorul e departe de a fi avut un trecut care sa-l recomande drept stalinist. Iar apoi, daca insiri membrii comitetului, barem sa ai informatii corecte: nici Tilea, nici Coste, nici Malaxa, nici tinarul Barbu Niculescu, un oportunist neinsemnat, n-au facut vreodata parte din Comitetul National.
Autorul isi continua aiurelile cu afirmatia ca industriasul Malaxa ar fi fost agent dublu si ca ar fi primit de la guvernul comunist milioane de dolari, care ar fi fost, cica, destinate Comitetului National! Sintem in plin delir! De unde stie dl Wexler ca Malaxa ar fi primit milioane de la guvernul comunist? Sa ne indice sursa! Si, in orice caz, de vor fi fost eventual despagubiri pentru fabrici confiscate in tara, in nici un caz banii nu erau destinati Comitetului National.

Malaxa reusise sa iasa oficial din tara, impreuna cu rivalul si adversarul sau Max Auschnitt (unul obtinuse viza de iesire pentru amindoi, iar celalalt vizele americane tot pentru amindoi!). La New York, Malaxa l-a sprijnit pe generalul Radescu cind acesta a intrat in conflict cu majoritatea Comitetului National, formata din reprezentanti ai partidelor istorice – taranisti, liberali si social-democrati nuanta Titel Petrescu. In schimb, gruparea partidelor a fost, un timp, sprijinita de Auschnitt. In a doua formula a Comitetului National, cea din 1952, dupa moartea lui Radescu, Comitetul s-a sustinut, dupa cum am spus, numai datorita acelei modeste subventii de la Free Europe Committee – aceasta doar pina la inceputul anilor 1970. Iar din „fondul national“ pe care Cretzianu a crezut ca are datoria sa-l gireze singur, membrii Comitetului National n-au primit bani niciodata! Unde a vazut dl Wexler ca exilul era un fel de vaca de muls tot timpul?

In continuare, ajungem la alta istorie, la alt basm: generalul Radescu, cica omul legionarilor (eu stiam ca era francmason si ca fusese indepartat in timpul „statului national legionar“), le-ar fi oferit americanilor zeci de mii de tineri romani, care pentru dl Wexler erau toti legionari, si americanii ar fi parasutat in Romania sute de legionari! Cind exagerarile ating acest grad de enormitate, ele devin minciuna pura, cu consecinte grave. Dl Wexler manipuleaza cifrele, folosindu-se pe undeva si de naivitatea batrinului general Radescu (despre care am indraznit sa insinuez in Amintirile mele din pribegie ca ajunsese cam ramolit cind fusese la Paris si la New York). Radescu, pornind de la o propunere a senatorului american Henry Cabot-Lodge ca SUA sa instruiasca si sa foloseasca impotriva Uniunii Sovietice cei circa 50.000 de tineri refugiati din tarile satelite, trasese concluzia pripita ca ar fi in Germania 20.000 de tineri romani „recrutabili“. Dl Wexler nu ne precizeaza de unde a luat citatul scrierii lui Radescu. Era, in orice caz, o naivitate. Am fost, timp de trei ani, secretarul general al Comitetului de Asistenta pentru Romani, cu sediul la Paris, dar care acoperea toata Europa Occidentala, apoi, timp de un an (1951-1952), „ofiter de protectie“ in cadrul Organizatiei Internationale pentru Refugiati; am putut verifica, pe statistici oficiale, ca refugiatii romani in tot Occidentul erau – proportional – de departe cei mai putin numerosi dintre refugiatii de dincolo de Cortina de Fier. Din cei 50.000 de tineri ai senatorului Cabot-Lodge, nu puteau fi 20.000 de romani! Apoi, chiar de-ar fi fost in Germania sau in tot Occidentul atitia romani, de ce ii face dl Wexler pe toti legionari?

Chiar divizia generalului Chirnoaga, singura unitate romaneasca de pe frontul din Apus, care sa fi dezertat, nu mai avusese consistenta unei divizii, ci mai curind a unei brigazi sau poate chiar a unui regiment, iar acea unitate nu a trecut la inamic dupa vreun vot democratic! A fost, evident, o hotarire a comandantului ei – de unde scoate dl Wexler ca nenorocitii de ostasi ai acelei divizii, recrutati la intimplare si din toate straturile sociale, erau toti legionari? Aceasta e tehnica amalgamului. Premiza: citeva sute de legionari au comis atrocitati in cele doua zile ale Rebeliunii din ianuarie 1941; circa 1.200 de legionari au fost apoi „salvati“ de nemti si, la cererea lui Antonescu, internati in lagare; generalul dezertor Chirnoaga trebuie sa fi fost legionar si, bineinteles, toata divizia lui formata din legionari. Concluzie: cei 20.000 de refugiati pe care-i crede generalul Radescu in Germania sint toti legionari si toti niste asasini. Nu cumva face dl Wexler aceeasi socoteala ca maresalul Antonescu? In iunie 1940, s-a raspindit zvonul ca sute de evrei sau chiar mii de-ar fi fost, din Basarabia, ar fi insultat armata romana care se retragea sau chiar ar fi tras in ea; consecinta: cei 150.000 de evrei din Basarabia si din Bucovina de Nord sint criminali virtuali si trebuie deportati. Iata unde poate duce tehnica amalgamului!

Trec la domeniul pe care il cunosc din proprie experienta: incercarea americanilor de a stabili mici puncte de rezistenta in tara, prin parasutari, pentru a avea citeva legaturi in interior, in cazul izbucnirii unui al treilea razboi mondial. Afirmatia ca americanii au parasutat sute de legionari in Romania e iarasi o exagerare grosolana! Din cite stiu, serviciul special american a procedat la un parasutaj in 1951 si la trei in 1953 – de fiecare data fiind vorba de trei-patru oameni. La organizarea uneia din ultimele trei operatiuni, am participat chiar eu, din nefericire: e vorba de echipa comandata de capitanul Sabin Mare. Erau trei voluntari, nici unul legionar. Au fost prinsi la putin timp dupa parasutare si judecati impreuna cu cei cazuti din celelalte doua parasutari, cu voluntari, probabil fosti legionari. Guvernul comunist a procedat la judecarea lor in bloc, pentru a putea afirma ca „banditii“ erau toti legionari. La asta se reduc sutele de legionari ai dlui Wexler!

Dl Wexler i-a mai scris, referitor la chestiunea aceasta, si lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, rugindu-l sa protesteze la Washington, azi, dupa 50 de ani. Dar fiindca veni vorba despre aceasta distinsa personalitate, pe care dl Wexler o critica pe drept cuvint, vreau sa consemnez aici un fapt care mi-a fost relatat de un compatriot stabilit la Paris. Acum citiva ani, pe un mare canal de televiziune parizian, Elie Wiesel participa la un colocviu condus de cunoscuta prezentatoare Anne Sinclair. La un moment dat, aceasta lanseaza afirmatia ca romanii au deportat sute de mii de evrei din Transilvania. Elie Wiesel, linga dinsa, n-a sarit sa corecteze ceea ce stia prea bine, anume ca deportarile fusesera facute de guvernul ungar, nu de cel roman! Cum sa calificam o asemenea lipsa de reactie, dupa care milioane de telespectatori francezi au ramas cu amintirea afirmatiei Annei Sinclair?

La sfirsitul articolului sau, dl Wexler ia apararea lui George Enescu si Marthei Bibescu, ilustre personalitati ale neamului nostru, pe care Adrian Niculescu, in articolul sau, le invinuieste ca n-au luat atitudine, categoric, impotriva regimului comunist. Dl Wexler e de parere ca n-avem voie sa defaimam personalitati de nivelul lor. Reactia lui, recunosc, e foarte raspindita, as zice chiar ca larg majoritara, urmind oarecum zicala francezilor, dupa care nu tot adevarul e bun de spus (toute vérité n’est pas bonne à dire). Eu cred ca lozinca trebuie pastrata numai fata de cei vii sau fata de urmasii lor imediati, pentru a nu provoca drame intime. In ce priveste personajele istorice, parerea mea e ca trebuie spus tot adevarul, chiar daca unele mari figuri ies putin umbrite, putin „sifonate“. Biografia nu trebuie sa se transforme in hagiografie! Adrian Niculescu nu se insala semnalind ca George Enescu a avut o atitudine de mare slabiciune in momentul preluarii puterii de catre comunisti. A facut declaratii exagerat laudative fata de rusi, la un moment cind acestia ne ocupau tara. Ba a si acceptat sa intre in Parlamentul fabricat de Petru Groza, se stie cum. Enescu a venit la Paris atunci nu ca un refugiat care si-ar fi declarat fatis scirba de comunism (pe care o avea in suflet), ci ca un membru in Parlamentul manipulat de comunisti si n-a indraznit sa faca nici o declaratie solemna de condamnare a regimului, care ar fi avut desigur un ecou in Occident. Este o constatare care ne intristeaza.

In ce o priveste pe printesa Bibescu, am o mare admiratie pentru talentul ei de scriitoare in limba franceza; mai cu seama ii sint infinit recunoscator ca, datorita ambitiei sale, a snobismului sau si a obstinatiei sale de o viata, ne-a daruit, prin restaurarea si infrumusetarea palatului de la Mogosoaia, singurul monument civil mai vechi din toata zona Bucurestilor. Dar nu cred ca – si in acest caz – trebuie negresit sa ascundem unele aspecte mai ambigue ale biografiei sale. In plus de tot ce s-a mai scris si se mai stie despre atitudinea ei in cursul razboaielor mondiale, cunosc intimplator citeva amanunte inedite, care nu o arata intr-o lumina favorabila. Tatal meu, absolvent al Politehnicii din Berlin-Charlottenburg, a fost directorul fabricii de ciment de la Comarnic (transformata in fabrica de armament in timpul neutralitatii noastre, 1914-1916), a lui George Valentin Bibescu, sotul Marthei; iar maica-mea, care a fost inrudita cu Martha, mi-a revelat lucruri nu prea simpatice privitor la atitudinea ei in timpul primului razboi mondial. Asa ca Adrian Niculescu are dreptate, din pacate, cind o incondeiaza putin pe ilustra printesa scriitoare.

Revenind la partea esentiala a articolului dlui Wexler, imi exprim parerea de rau ca o personalitate cunoscuta si respectabila s-a lasat dusa de patima pina la afirmari atit de eronate sau grosolan-exagerate, incit sa lipseasca de credibilitate orice-ar mai scrie de acum incolo!

 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. Israel
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
Act criminal premeditat
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Cele mai comentate articole
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
BIFURCAŢII. Israel
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Act criminal premeditat
Cele mai recente comentarii
Verset
Bazu....
Fie-ți amintirea floare de crin!
Ce stie si ce nu stie poporul
Câteva precizări bis
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Aletheea