OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Stiam de mai multa vreme ca orice lant de reactii polemice se face o gradina a potecilor ce se bifurca, devine un labirint de neintelegeri, dar ce altceva e neintelesul gloriei daca nu suma neintelegerilor din jurul ei?

2. Andrei Cornea a spus, intr-adevar, ca numai in formele sale traditionale si fundamentaliste crestinismul ajunge la antisemitism. Da, asa a spus. Asta implica faptul ca „in formele sale moderne sau chiar postmoderne, crestinismul poate evita antisemitismul“. L-am citat pe Andrei Cornea. Numai ca tocmai aici e prostia, adica acel tip de vorbire in care mintea crede ca gindeste, iar in fapt nu face decit sa repete prostii, adica acele tipuri de vorbire in care… Prostia potrivit careia crestinismul are a fi traditional, pe de o parte, modern (ori postmodern), pe de alta, dateaza de pe vremea gnosticilor. Nu. Crestinismul nu e crestinism decit daca este si ramine traditional, caci crestinismul nu e o teorie, o doctrina, o dogmatica, ci o practica. Este practica potrivit careia viata noastra poate fi si ar fi bine sa fie o imitatio Christi. Aceasta practica poate fi invatata spontan ori urmind traditia care o memoreaza si o prezinta in folosul celor care nu o pot invata spontan. Asta e traditia in crestinism. In fond, ea nu e nici traditionalista, nici modernista, deoarece caile practice ale imitarii lui Hristos sint nenumarate, fiecare reusita fiind o singularitate, ceva de neimitat. De imitat nu are cum sa fie imitabila viata paminteana a lui Hristos, ci numai felul sau de a fi, divino-uman, caci, stim de la El, si noi avem in noi Imparatia lui Dumnezeu. Duhul Sfint.

3. Da, multi crestini, unii episcopi, altii Papi, altii de rind si-au ratat mintuirea personala daca au tinut in suflet nedragoste pentru aproapele lor, evreul. Papa Ioan Paul al II-lea nu a cerut iertare evreilor pentru asemenea pacate mari, ci a cerut lui Dumnezeu iertare pentru pacatele crestinilor care au murit fara sa se caiasca de asemenea mari pacate.

4. Nu. De trei ori nu. De o mie de ori nu. Nu e adevarat ca Mesia, dar chiar si Dumnezeul crestin reprezinta de fapt elaborari ale constiintei religioase evreiesti. Ce elaborari? Dumnezeu e persoana. Persoana vie. Mesia e persoana. Persoana vie. Dumnezeu, mai intii, s-a aratat, ca persoana, lui Adam, apoi lui Noe, apoi lui Abraham, apoi lui Moise… Mesia, ca persoana, s-a aratat si el oamenilor, tuturor. Ce e persoana in intelesul crestin al cuvintului? Elaborare a oamenilor? Nu. E principiu cosmologic. Trinitar. E taina cosmogenetica. Cosmosul intreg e facut dupa chipul si asemanarea ei. Omul e facut dupa chipul si asemanarea ei. E ceea ce spune eu. Eu din Sint cel care Sint.
Invers, da: constiinta religioasa evreiasca este elaborare a persoanelor divine (distorsionata de oameni); crestinismul este elaborare a persoanelor divine (distorsionata de mintile omenesti).

5. Nu eu am anuntat vestea ca evreii au un rol mintuitor. Sfintul Pavel anunta aceasta veste. Duhul Sfint vorbea prin el, ca si prin ceilalti apostoli. Avem de a face cu o dezvaluire a Providentei, asadar. Acest rol mintuitor nu implica ceea ce numim azi convertirea la crestinism. Cind se va intimpla minunea – nu stim cum – si cind, prin urmare, rolul mintuitor al evreilor se va fi consumat, nu vor mai exista religii. Dumnezeu nu e nici mozaic, nici crestin. E Adevar. E Viata. E Cale.

6. Nu e adevarat ca eu cer ori ca eu nu cer evreilor sa amine Apocalipsa. Nimeni, intre crestini, nu are acest drept divin. Duhul Sfint are acest drept, dar el nu e ceva ce poate fi definit ca fiind crestin. El nu imita pe Hristos. Este.

7. Andrei Cornea citeaza citeva exemple ilustre de teologie crestina antisemita. Asa crede el ca ar fi duhul acelor citate. Se insala. Acolo e vorba de antisemitism, dar nu e vorba de teologie crestina. Din clipa cind antisemitismul isi vira coada in textele teologiei crestine, nu mai avem de a face nici cu teologia, nici cu crestinismul. Avem de a face cu rataciri parateologice si cu demonizari ale crestinilor.
Da. Exista un pasaj dificil in Evanghelia lui Ioan: „Voi aveti drept parinte pe Diavol si voiti sa savirsiti dorintele parintelui vostru“ (8.44). Vorbeste Iisus in acest citat. Despre evrei. Dar ce e Diavolul? E Printul acestei lumi. Iisus a spus-o. Ce e aceasta lume? E lumea imparatiilor de aici; e lumea istoriei; e lumea politicii; e lumea averilor pamintesti.
In acest sens, si noi, crestinii, cea mai mare parte dintre noi, avem drept parinte pe Diavol.

O constatare nu implica insa o condamnare. Iar daca o face Iisus, implica dragoste, cu siguranta. A constata ca noi, crestinii, nu-l avem cu adevarat parinte pe Tatal nostru nu implica nici condamnarea noastra, nici relativizarea Lui.