OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primim din partea lui Marcel Ion FANDARAC o „replica“ intirziata dar devastatoare la „replica“ pe care i-o servise in Nr. 23/2000 al Observatorului cultural Liviu Ioan STOICIU dupa un atac al lui M.I.F. Subiectul polemicii: paternitatea unui titlu. Cea mai recenta aparitie editoriala a lui L.I.S. se numeste Poemul animal (crepuscular). M.I.F. are si el in palmares Poemul-animal (cu cratima, in transcrierea lui L.I.S., sau fara, cum e mentionat in „replica“ lui M.I.F.). Intiietatea e aprig disputata: M.I.F. l-a injuriat pe L.I.S., facindu-l hot de titlu, L.I.S. a raspuns ca isi predase cartea in editura inainte ca M.I.S. sa-i ofere volumul in care a aparut poemul cu pricina. Noua „replica“ a lui M.I.F. fiind prea lunga si – pe de alta parte – mult prea pamfletara (ca sa ne exprimam eufemistic), preluam doar citeva paragrafe:


In cazul meu, e de notorietate publica faptul ca-mi scriu poemele la vedere, in circiumile boemei literare, si ca nu rareori daruiesc manuscrisele, pe loc, diverselor persoane pe care le stimez, chiar daca nu-mi sint prieteni sau cunostinte apropiate; acest gest al meu fiind, in definitiv, un gest de discreta noblete a spiritului, asupra caruia nu mai vreau sa insist. Astfel de manuscrise inedite, de ale mele, au multi scriitori, printre care-I mentionez pe: Dumitru Tepeneag, Alexandru Paleologu, Dan Cristea, Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Iova, Ioan Grosan, Ion Mircea, Alexandru Condeescu, Tudor Topa etc. (Topa, care este o victima a gastilor literare, impins de acestea in patima singuratatii si a refuzului de a mai scrie, aflat practic mereu in fata mortii… civile).

Autografele pe care le-am dat, de asemeni, sint in versuri inedite… Si sint poate peste doua sute de astfel de autografe date cu diverse prilejuri sau ocazionate de lansarile de carte pe care le-am avut. Chiar Liviu Ioan Stoiciu este posesorul unui astfel de autograf inedit, dat pe cartea mea Amintirile sufletului, carte lansata la Muzeul Literaturii Romane in 20 mai 1999. O prima lansare a acestei carti-manuscris, am avut-o la Uniunea Scriitorilor, in preajma Craciunului anului 1997, in holul U.S. si care a ocazionat prima expozitie de grafica-manuscris a unui scriitor roman aflat in viata, expozitie la care au participat numerosi scriitori si jurnalisti, expozitie care cuprindea si manuscrisul fantumu-lui Poemul animal. Ca revistele literare au comentat sau nu acea expozitie, nu ma intereseaza. De altfel, se stie, nu am terorizat revistele literare – dupa cum afirma Liviu Ioan Stoiciu. Nu am batut la usile redactiilor intr-un asemenea hal, ba dimpotriva: am preferat sa-mi indur singuratatea la care gastile literare ma supun de aproape doua decenii, perioada cuprinsa atit inainte de 1989, cit mai ales dupa 1989.
Nu am fost membru PCR, am fost anchetat de Securitate, sectia „Inscrisuri dusmanoase“ din cadrul Directiei a V-a, cunoscuta si ca Siguranta Statului, in perioada aprilie-septembrie 1989. Marin Mincu a fost unul dintre cei care m-au sprijinit cind unul dintre anchetatori, devenit general dupa Revolutia din 1989, luase initiativa sa ma duca „la balta“, spre a ma face disparut dintre cei vii, evident.
Nu m-am batut cu pumnul in piept ca am fost supus anchetelor Securitatii, am participat la Revolutia din 1989, nu am mers sa-mi iau certificat de revolutionar; scriitorul si jurnalistul Tudor Octavian poate isi aduce aminte de curajul cu care cobora din bloc sa-mi aduca ceai fierbinte si o bucata de piine, sau poate actorul Petre Nicolae alaturi de care am fost la Intercontinental in 21 Decembrie 1989, sau poate alti scriitori aflati in acele momente revolutionare la sediul Uniunii Scriitorilor… [...]

Dupa acest articol publicat de L.I.S., „patronul“ Fandarac a inceput sa fie, iar, hartuit cu controale financiare; directorul RODIPET SA a dispus filialelor din Romania sistarea colaborarii cu editura pe care o conduc si neefectuarea de plati catre editura mea. Ca fostii securisti il ajuta, astfel, pe L.I.S., daca nu chiar actualii, cine stie? Trebuie sa-i amintesc lui Liviu Ioan Stoiciu ca Uniunea Scriitorilor nu mi-a dat casa in Centrul Civic, cum i-a dat lui, ca nu am beneficiat de nici un leu subventie, ca editor, de la Ministerul Culturii, ca nu am beneficiat de banii publici pentru a-mi publica volumele de poezie, sau de ai altor editori, dupa cum el o face cu prisosinta, ca pentru banii pe care-i am, muncesc si nu astept nimic de la nimeni [...]
Exista, domnule Liviu Ioan Stoiciu, un Dumnezeu al poetilor, si nu unul al premiilor literare sau al Uniunii Scriitorilor, dupa cum ai vrea dumneata sa fii. Iti urez multa sanatate, roaga-te lui Dumnezeu…