OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intr-un interviu realizat de Svetlana Cirstean pentru Observatorul cultural Nr. 140, Doina Jela, autoare a Lexiconului negru, insista ca „litigiul“ cu Bogdan Suceava ar fi incheiat. Asa cum Dan Petrescu arata in Deconstructii populare (Editura Polirom, 2002), ne aflam inaintea uneia dintre acele „carti gresite, care ascund un viciu esential, un defect de principiu care, oricit de punctual ar fi, le face dubioase in ansamblu“. Pasajul din recentul interviu al Doinei Jela este: „Litigiul meu cu scriitorul Bogdan Suceava s-a incheiat in urma cu vreun an si ceva. N-as vrea sa revin asupra lui. sDesigur, ar fi neplacut, de acolo a inceput contestarea cartii – n.n. B.S.t Iata ce pot sa spun in plus. Bogdan Suceava a avut politetea ca, nefiind in tara, in momentul cind a adresat editurii un numar de scrisori-somatie, sa astepte sa ma intorc, sa-mi fac investigatiile si, daca e cazul, sa-i cer scuze pentru prezenta in Lexiconul negru a tatalui sau, fostul subofiter, mai tirziu generalul de Militie Ion Suceava. Cind m-am intors, am facut investigatiile, si in documentele mele, si in cele puse la dispozitie de unele arhive, si direct, printre supravietuitori si martori, in satele unde a activat in tinerete generalul Suceava. I-am spus atunci lui Bogdan Suceava, intr-un text care cred ca s-a publicat in Romania literara si in Contemporanul, ca fiii nu sint responsabili de felul in care si-au trait viata tatii lor, dar daca el vrea sa-si asume astfel trecutul tatalui sau, cel care trebuie sa-i ceara iertare este chiar tatal lui, Ion Suceava, nu eu“.
In interventia ei din Romania literara Nr. 25/2001, Doina Jela nu a putut aduce nici o dovada in sprijinul afirmatiei din Lexicon…. Am asteptat-o cu rabdare sa produca argumente: adica de ce ar fi Ion Suceava vinovat de represiune in cazul Arsenescu-Arnautoiu? A cautat prin arhivele proprii, a trecut mai bine de un an si pina la urma nu a produs nimic. E adevarat ca a depus un efort serios sa demonstreze ca Ion Suceava se face vinovat. Ar fi fost greu sa demonstreze asta: cind a avut loc mare parte din represiune, Ion Suceava era copil sau adolescent. Chiar si in pasajul de mai sus, la ce se refera D. Jela, dincolo de orice retorica? Pina la urma, vazind ca a gafat si refuzind sa admita public gafa, a schimbat referintele. Initial, in carte, listarea lui Ion Suceava fusese bazata (ipotetic!) pe cartea-interviu cu matusa mea, Elisabeta Rizea, si pe excelenta culegere de articole Luptatorii din munti. Toma Arnautoiu, grupul de la Nucsoara. Documente ale anchetei, procesului, detentiei – culegere alcatuita de Raluca-Ioana Voicu Arnautoiu, Editura Vremea, Bucuresti, 1997 (considerata, de altfel, singura sursa documentara credibila privind evenimentele din Nucsoara si de catre Dan Petrescu). Doina Jela, care nu are o pregatire universitara in domeniul istoriei, a facut in Romania literara Nr. 25/2001 o pirueta de logica inadmisibila intr-o dezbatere: a sugerat ca un numar oarecare de la inceputul anilor ’90 al ziarului Cuvintul ar fi fost in realitate referinta majora. Initial, la bibliografie, nu asta citase. Dar nu e o gafa de referinta, ci una de substanta: Doina Jela nu a putut produce dovada nici unui singur caz in care Ion Suceava sa fi participat la vreo arestare sau in care sa fi fost implicat in vreun fel sau altul intr-un dosar politic in comuna Nucsoara, in anii ’50. Nici un nume, nici un detaliu, nimic! Ar trebui, se pare, sa o credem pe cuvint. Nu ne ramine decit sa constatam cu stupefactie ca Lexiconul negru e o minciuna. Am aratat ca nu aceasta e singura greseala din carte (vezi Contemporanul. Ideea europeana Nr. 13-16/2001). Daca programul editorial al Editurii Humanitas are neaparat nevoie de vinovati, sa faca bine sa-i caute in alta parte: Ion Suceava nu este ceea ce ar vrea Doina Jela sa fie.
E greu sa discuti pe referinte cu cineva care nu-si citeste propria bibliografie. In cartea Ralucai Arnautoiu – la care Doina Jela face trimitere (de ce o mai citeaza, daca n-o si citeste?) –, numele lui Ion Suceava nu e mentionat. Si atunci, de unde il scoate Doina Jela? Numai acest detaliu si ar fi suficient s-o descalifice pe veci. Am facut, in Romania literara Nr. 27/2001, toate precizarile necesare. Sint surprins ca i se mai iau interviuri si ca activitatea ei mai intereseaza pe cineva in Romania de azi, o data ce s-a demonstrat ca a atribuit culpe imaginare si ca nu discuta pe referinte. Cind vorbesc despre demonstratie ma refer la cea produsa de Dan Petrescu in Deconstructii populare, Editura Polirom, 2002, la p. 140 si urm., in sectiunea Mic studiu de caz: generalul Ion Suceava, din capitolul Carti gresite. Tot ceea ce se precizeaza acolo e bine documentat si la chestiune. M-am adresat initial directorului Editurii Humanitas, pentru rectificarile cuvenite; acum nu mai e nevoie, tot ceea ce era de spus a precizat Dan Petrescu. Consider ca reparatiile necesare au fost facute de catre cineva a carui obiectivitate e mai presus de orice indoiala. De acum stim cum stau lucrurile: Doina Jela a mintit, iar Dan Petrescu a adus cuvenitele indreptari. Ion Suceava nu a participat la represiunea din anii ’50 din comuna Nucsoara.
Un detaliu: Ion Suceava nu a fost general de Militie, cum arhivele personale ii tot sugereaza Doinei Jela, ci de Politie. Credem ca nuanta e importanta. In particular, Ion Suceava e doctor in drept al Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, cu o teza despre INTERPOL sustinuta in 1980. In 1998, impreuna cu prof. Ion Closca, a primit premiul „N. Titulescu“ al Academiei Romane pentru tratatul Drept international umanitar. A primit si alte distinctii pe plan national sau international, la care nu ne vom referi aici.