OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Strivit de replica Doinei Jela din Observator cultural Nr. 142, p. 10, rog totusi revista sa-mi acorde beneficiul unor scurte comentarii la textul ei.
Doina Jela nu-si ascunde astfel mirarea „inaintea comportamentului unor fosti disidenti“, mai ales ca, spunea si Vladimir Bukovsky, la care ea trimite, „democratii se sfisie mai mult intre ei si fiecare pe sine, decit isi combat adversarii reali“. Deduc ca Doina Jela e o democrata si ca, in principiu, eu trebuia sa fi fost neconditionat de aceeasi parte a baricadei cu ea. Poate ca si sint, asa fiind pusa problema, numai ca nu asta e in discutie: in discutie este si, in ce ma priveste, a fost de la bun inceput, calitatea Lexiconului negru, ultima opera cu care ne-a binecuvintat Doina Jela. Or, exact despre aceasta, eu continui sa cred ca e prost facuta si nu vad nici un motiv pentru care as crede altceva. A, ca nu sint arhivele accesibile, de acord; dar atunci mai bine scrii carti ce nu presupun o documentare arhivistica riguroasa sau te apuci de balet (canto, cusaturi de mina etc.). Altminteri, ca presupus democrat, nu ma simt defel intr-o sfisiere launtrica. Ca as fi au ba prieten cu generalul Suceava e problema mea si, eventual, a lui; ca din pricina prieteniei acesteia – cum sugereaza Doina Jela – „grupul de la Iasi nu e prezent, intr-o sala, in muzeul de la Sighet“, mie personal putin imi pasa: i-am cedat locul motanului Arpagic, mai indreptatit decit mine sa le aduca subsidii parintilor lui. Inca o data insa, nu asta e in discutie, ci acelasi negru lexicon; s-o fi crezind Doina Jela, dintr-o imprudenta naveta Paris-Bucuresti, un fel de Stéphane Courtois – unul dintre autorii Cartii negre a comunismului –, dar nu e: lexicon contine cuvintul con, de mare si justificata intrebuintare in Hexagonul unde s-a fixat (nu definitiv, din pacate) Doina Jela, si care se declina la fel de bine si la feminin.

Asa incit, daca are ceva de spus, lexicografa navetista sa-si scruteze opera – altceva nu e in chestie. In speta, sa produca dovada faradelegilor lui Ion Suceava si sa explice de ce sursele pe care le-a folosit spre a-l include printre tortionari nu justifica in nici un fel aceasta includere; sa explice cum au torturat dactilografele si femeile de serviciu ale Securitatii, cuprinse de ea in Lexiconul negru, si cit e de fiabil dictionarul manuscris al lui Cicerone Ionitoiu (in care, din cite stiu si eu, numele apar si dispar in functie de umorile de moment ale autorului, care, ca tot omul, cind se cearta, cind se impaca si el cu cite cineva), folosit de ea ca unica sursa pentru aproximativ 445 de „tortionari“; sa ne povesteasca ce-au facut cei 150-160, pe care-i consemneaza in genul: „Caldare (?) – plutonier la Craiova“ (semnul de intrebare ii apartine si indica improbabilitatea numelui), „Stoleru (?) – plutonier, Vaslui“ etc. Dupa cum se observa, nu e vorba de un nume-doua, scapate din greseala, ci de sute; probabil insa ca, fara ele, lexiconul ar fi avut dimensiunile unui ghid de conversatie…

Deocamdata, Doina Jela n-a produs decit dovada ca are oarece dificultate in a-si reprezenta corect succesiunea evenimentelor in timp si, decurgind de aici, cauzalitatea: ea intii publica o carte si apoi se documenteaza (distinctia pe care o face intre „investigatii“ si „verificari“, primele anterioare, celelalte posterioare cartii, este, evident, o gaselnita: initial, „investigatiile“ erau la ea cele de dupa si oricum, ca editor, eu nu i-as fi publicat niciodata lexiconul daca el comporta inca niste „verificari“ dupa aparitie), se teme de un anumit regim politic ce i-ar fi interzis cartea, dar cartea ii iese dupa alegerile ce-ar fi putut duce la acel regim (sau, in orice caz, a fost predata editurii incit era clar ca avea sa apara dupa alegeri, ceea ce e acelasi lucru), il pune pe Ion Suceava in relatie cu reprimarea grupului Arsenescu-Arnautoiu cind el sosea la Nucsoara la un an dupa lichidarea grupului. Pentru ultima ocurenta, justificarea ei este urmatoarea: s-au mai vazut situatii in care cutare insi „n-au fost in 13 februarie 19… la ora 14.30, cind in localitatea X s-a produs arestarea lui Y, luptator in munti, dar asut venit a doua zi, dupa ora 19, sa-i violeze aceluia sotia ramasa singura, in satul Z, aflat la 4 kilometri de localitatea X“. De acord: este Ion Suceava implicat in acest tip de situatii? Astept cu incredere probele, fie ele si descoperite de Doina Jela ulterior aparitiei Lexiconului negru, potrivit succesiunii inverse ce-i caracterizeaza gindirea. Ma tem totusi ca acei „ideologi ceausisti vinovati de mutilarea definitiva a creierelor noastre“ sa n-o fi afectat in primul rind chiar pe ea, in ciuda pluralului prea generos pe care-l foloseste („creierele noastre“), altminteri ar fi invatat sa se fereasca de a judeca la gramada, exact ca ei.