OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De citeva zile, Moldova nu mai este o republica semi-prezidentiala, ci una parlamentara. Constitutia tarii a fost modificata in acest sens de Parlament, cu o majoritate covirsitoare, in doua votari consecutive, iar presedintele Lucinschi a promulgat legea respectiva joi, e adevarat cu reticenta si dupa mai multe ezitari. Anterior, el i-a opus chiar vetoul sau, care a fost, insa, rasturnat de forul legislativ cu peste doua treimi din voturile parlamentarilor. Seful statului s-a opus acestor schimbari, care ii reduc puterea si il subordoneaza Parlamentului, in sarcina caruia trece desemnarea presedintelui, ales pina acum de electorat. De altfel, ideea schimbarii Constitutiei a fost lansata mai de mult de dl Lucinschi insusi, dar, in intentia sa, modificarea trebuia sa fie in sensul maririi atributiilor sefului statului, prin transformarea tarii intr-o republica prezidentiala. Initial, Parlamentul a incercat doar sa blocheze propunerea presedintelui, pentru ca in cele din urma sa se formeze o majoritate parlamentara in stare nu numai sa impiedice instaurarea unei republici prezidentiale, ci si sa impuna un regim parlamentar. Dl Lucinschi continua sa insiste asupra unui referendum prin care populatia sa se pronunte ce fel de forma de guvernamint doreste, dar observatorii cred ca-i putin probabil ca Parlamentul sa accepte aceasta propunere. Oricum, se presupune ca nu va fi dezbatuta decit in toamna. Mandatul presedintelui expira la 15 ianuarie.

Schimbarea este considerata de multi ca o victorie a democratiei. Intr-o zona – si ma refer la fostul spatiu sovietic – in care nu putini presedinti s-au transformat in autocrati mai mari sau mai mici, instituirea unui regim parlamentar poate fi o garantie ca seful statului nu va fi in masura sa evolueze intr-un dictator. Situatia din alte foste republici sovietice a fost, se spune, luata ca un avertisment de parlamentarii moldoveni, dintre care unii l-au acuzat nu o data pe presedintele Lucinschi de inclinatii autoritare sau chiar dictatoriale. Dorinta sefului statului de a-si largi atributiile prin instaurarea unei republici prezidentiale a stirnit banuieli si temeri. De fapt, acest gen de modificare a Constitutiei este unic in fostul spatiu sovietic, Moldova devenind singura republica parlamentara din Comunitatea Statelor Independente.

Inafara acestui context, insa, se poate spune cu greu ca o republica parlamentara asigura neaparat o democratie mai sanatoasa decit republica semiprezidentiala sau prezidentiala. Unele din democratiile consacrate ale lumii au regimuri prezidentiale – cea mai proeminenta dintre ele fiind Statele Unite ale Americii – sau semiprezidentiale (Franta, sa spunem). Chiar in Republica Moldova se pot imagina situatii in care regimul parlamentar sa fie mai putin eficace in prevenirea unor tendinte autoritare sau dictatoriale; spre exemplu, daca un singur partid ar cistiga majoritatea in Parlament si ar controla automat si guvernul, si presedintia. In special, daca acest partid ar fi mai putin atasat doctrinar si politic regulilor jocului democratic. Sigur, astfel de situatii pot aparea si in conditiile unei republici semiprezidentiale, dar un presedinte ales de electorat si care are puteri ce echilibreaza pe cele ale Parlamentului si ale guvernului este in stare, adesea, sa functioneze independent de un anumit partid si eventual in interesul publicului.

Toate acestea sint observatii ipotetice, menite sa atraga atentia ca exista rar solutii perfecte si ca oamenii politici trebuie sa fie intotdeauna constienti si de riscurile pe care deciziile lor ar putea sa le implice. Pina una-alta, insa, se cuvine sa remarcam modul exemplar in care importanta schimbare constitutionala s-a efectuat, fara incercari de forta si convulsii, printr-un proces care a respectat toate regulile democratice si constitutionale. Aceasta denota o maturitate politica pe care ne face placere s-o salutam si pe care o dorim mentinuta si consolidata.