OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Perioada de vacanta nu s-a prea simtit vara aceasta la Centrul National al Dansului din Bucuresti. Au fost repetitii, dansatorii si coregrafii au plecat la scoli de vara si/sau festivaluri, directorii au fost in sesiune de finantare a proiectelor, au fost gazduite evenimente. Cu toate acestea, CNDB isi propune sa marcheze debutul noii stagiuni printr-un eveniment intitulat sugestiv Restart ’07, care va avea loc in perioada 27 – 30 septembrie.

Pe marginea acestui subiect, i-am provocat la o discutie libera, fara intrebari pregatite dinainte si timp de gindire, pe coregrafii Mihai Mihalcea si Vava Stefanescu, directorul si, respectiv, directorul artistic al institutiei.
incepe Mihai Mihalcea, care afirma: „Restart este pentru noi un mod de a ne intra in ritm, de a ne regla bioritmul. incercam sa nu o luam domol, ci sa intram direct in priza, ca sa avem un tonus bun pentru tot anul.“
intr-adevar, in cele patru zile sint programate 14 spectacole, realizate de tot atitia coregrafi care traiesc si lucreaza in Romania. Mentiunea din urma este menita sa semnaleze pe afis si prezenta portughezului Rui Catalão si a norvegianului Brynjar Bandlien, artisti cu cariera internationala, care lucreaza insa constant la noi in tara. in afara de aceasta prima conditie, in „selectia spectacolelor programate in Restart ’07, criteriul principal a fost ca ele sa fie recente, apoi sa fie productii sau coproductii ale Centrului si, nu in ultimul rind, sa fie lucrarile de succes. Avem si carte blanche. E vorba despre cele doua productii ale Centrului: Corporis Memories, spectacolul Valentinei de Piante si Ceea ce am convenit noi ca fiind hazard al lui Ion Dumitrescu. Vom vedea avanpremierele in Restart ’07. Trebuie subliniat ca Ion Dumitrescu este intr-un fel de rezidenta la Centru, aceasta insemnind ca incercam sa-l insotim in parcursul lui artistic din anul acesta, sa-i promovam lucrarile si ideile. Asa se explica si prezentarea proiectului sau de film“ spune Vava Stefanescu. Apoi incuviinteaza din cap atunci cind Mihai Mihalcea conchide „sint spectacole foarte diverse, de la solouri la lucrari de grup, de la o avanpremiera la filme“.

ii propun sa intram putin pe tarimul filmelor de dans si o intreb ce parere are. imi spune cu convingere „cred ca menirea oricarui spectacol este sa fie live. Nu este deloc acelasi lucru sa-l vezi filmat, adica mediat, sau in direct. intilnirea este esentiala in artele vii. Cum spunea Peter Brook, este nevoie de doi oameni, unul care e pe scena si un altul care sa priveasca. Sigur ca noile media sint utile, nu numai ca memorie, dar si ca mijloc de promovare. Un spectacol inregistrat te poate indemna sa te duci sa-l vezi ca sa simti cu adevarat ceea ce are un spectacol de dat, de oferit. Dar, daca reduc totul doar la coregrafie si la dans si la corp, cred ca acestea nu se pot transla decit daca faci un alt discurs. Astazi, exista insa foarte multe maniere de a trata imaginea si corpul in miscare prin film si ele trebuie promovate, mai ales ca unele spectacole filmate chiar au un discurs al lor, iar altele functioneaza ca si motor al unui film despre dans, despre coregrafie. incercam sa le prezentam si pe acestea, chiar daca preponderent in programarea noastra este totusi spectacolul viu“. Vine apoi cu o precizare. „De altminteri, cred ca aceasta si este menirea Centrului, anume aceea de a intra intr-un dialog cu spectatorii, de a arata ce exista si de a lasa publicului libertatea sa decida singur ce-i place si ce i se pare mai bun. Cred ca oamenii vor avea ocazia sa vada formule diverse, unele in care predomina dansul, unele mai energetice sau o lucrare mai mult indreptata spre conceptual, in care se pune problema filmarii live si a metaforei respective care se naste.“

Odata avansata ideea de public, discutia se nuanteaza, iar Mihai Mihalcea anunta: „adresam evenimentul mai ales unui public de profesionisti. Am lansat deja invitatia multor directori de festivaluri din intreaga lume. Ne dorim sa aratam celor din strainatate, care au vazut un spectacol sau doua, care stiu cite ceva despre unii dintre coregrafii romani, pe care i-au cunoscut si cu care au tinut legatura, ce se intimpla astazi in dansul contemporan romanesc. Ne place sa credem ca astfel dam o sansa si altor artisti sa se prezinte“. inca o data, Vava Stefanescu il completeaza: „programarea a tinut cont de alte evenimente de acelasi gen care se desfasoara pentre tot in Europa. Ne situam undeva intre Platforma Balcanica, intre cea a cehilor, intre evenimente din Slovacia, Germania si lista nu se incheie aici. Am incercat sa ne strecuram printre ele, in ideea ca programatorii de spectacole de dans contemporan sa poata veni si la noi“.

Dar asta nu e tot, pentru ca „ne dorim totodata sa stabilim si legaturi cu posibili parteneri din tara. Speram sa-i «seducem» pe directorii teatrelor din toata tara si sa le aratam deschiderea noastra si sprijinul financiar pe care-l putem acorda pentru a sustine spectacole si in alte orase. Din pacate, acum, aproape totul este centralizat in Bucuresti. Daca vom avea succes, beneficiul va fi al publicului din mai multe orase unde spectacolele de dans contemporan ar putea sa ajunga“, spune Mihai Mihalcea. O intreb pe Vava Stefanescu daca e fezabil acest lucru. Zimbeste larg si explica: „intrucit stagiunea teatrala nu e deschisa la acea data, speram ca directorii de teatre sa onoreze invitatia noastra si astfel sa aiba ocazia sa vada ca spectacolul de dans este un produs cultural care poate fi prezent pe scenele lor si care poate largi aria de interes a institutiei. Sper ca teatrele vor putea face proiecte sau programe de dans care sa fie complementare celor pe care le au acum si care sa le sporeasca publicul, imaginea, interesul actorilor din chiar institutia lor pentru o alta forma de exprimare.

Nu cred in pasii mari, cred in pasii mici, dar multi, de aceea consider ca lucrurile nu se fac cit ai bate din palme si ca oamenii trebuie mai intii sa cunoasca un fenomen, sa stie ceea ce s-a facut in ultimii doi ani. Daca le place ceva, daca vin cu o idee, avem o baza de discutie, un punct de pornire. Daca nu vad aceste lucrari, ma tem ca degeaba le trimitem casete video sau dosare cu fotografii. Nu e acelasi lucru, ideile nu mai vin la fel. Idealul ar fi sa vina sa vada si sa putem sa avem idei impreuna“. Acum, Mihai Mihalcea este cel care vine cu completari: „in plus, intilnirea dintre directorii romani de teatre si invitatii straini ofera o sansa de a pune in discutie repertoriul destul de inchis al teatrelor noastre in comparatie cu afisul bogat si diversificat al institutiilor de profil din alte tari“.
Se contureaza in mintea mea ideea ca ceea ce pregateste CNDB ar putea fi o noua platforma. Mihai Mihalcea imi ghiceste parca gindurile si se grabeste sa puna lucrurile la punct. „Restart nu face altceva decit sa arunce o privire de ansamblu asupra coregrafiei contemporane la momentul cel mai prezent, daca pot sa spun asa.“

Afirmatia lui e intarita de colega sa. „Restart ’07 nu este o platforma, in primul rind, pentru ca nu cred ca este reprezentativ la nivelul intregii tari. Cu o singura prezenta de la Cluj, nu se poate spune ca am acoperit intreg teritoriul. Iar ca sa aratam tot ceea ce poate ca ar merita, nu ne-ar fi ajuns doar patru zile, cit dureaza evenimentul nostru. Apoi, o platforma are o selectie in functie de niste criterii. Asa cum spuneam, noi nu ne-am propus sa facem o selectie a celor mai bune spectacole, deci criteriul calitativ – care functioneaza foarte drastic in ideea de platforma – a fost mai putin determinant aici.
Apoi, mai trebuie spus ca ar mai fi fost spectacole de programat, dar care ar fi necesitat instalatie de lumini si cum noi nu avem inca schela.... Nu ni s-a aprobat inca investitia si, in aceste conditii, am rugat artistii selectionati sa faca adaptarile pe care le cere lipsa noastra de dotari. Pot sa garantez insa ca lucrarile nu vor avea de suferit, nu vor fi viciate din cauza acestor probleme tehnice.

Iata care sint motivele pentru care nu putem sa pretindem ca ar fi o platforma nationala, organizata de un teatru bine pus la punct. Nu se poate sa spui asa ceva cind ai un singur luminist, cind inca mai cauti sunetist si regizor de scena.“
Si atunci, ce este Restart ’07? Mihai Mihalcea defineste incepind tot prin eliminare. „Restart ’07 nu se vrea un eveniment spectaculos, ci unul condensat. Pentru noi va fi un tur de forta, sint patru zile cu cel putin patru productii pe seara.“ Ultimul cuvint il are Vava Stefanescu. „Cred ca Restart este un act normal. Eu as incepe toate stagiunile cu acest fel de bilant, care sa ne dea energie pentru ceea ce urmeaza. Mihai Mihalcea spunea ca nu este nimic spectaculos, in sensul ca este un gest normal, dar, in acelasi timp, este full spectacol. Este si un act de reimprietenire cu publicul, o «incalzire» pentru ceea ce vor vedea de-a lungul stagiunii.“ Si nu se poate spune ca nu are dreptate.