OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Jacques Maritain catre Geneviève Fondane

Paris, Hotel Astra
10 decembrie 1944

Draga prietena,

Va multumesc din tot sufletul pentru scrisoarea dumneavoastra din 5. Nu am putut sa va raspund imediat, din pricina lucrului care ma doboara. Am trimis de indata cele doua notite catre Éveline si Andrée Jacob – sa speram ca ele va vor putea da vesti, fac, oricum, tot ce le sta in putinta, desi depling mereu dezordinea care domneste in minister.
Am fost nevoit sa va cer cartea Raissei1 pentru a o putea imprumuta urgent cuiva care avea deja volumul al doilea. Cum le primesc inapoi pe amindoua, va voi trimite si cel de-al doilea tom.

Nici nu pot sa va spun cit sint de tulburat de tot ce imi scrieti, ce emotie pentru mine sa-mi dau seama ca ma aflu intr-o asemenea comuniune de gindire cu dumneavoastra. Si mai este ceva – extraordinarul sentiment in fata a ceea ce a harazit Domnul in sufletul dumneavoastra si a felului in care ati raspuns acestui har, a curajului admirabil de care dati dovada. Oh, pasnica noblete a Frantei pe care o purtati! Fondane are, mai mult decit niciodata, motive sa fie mindru.
Tin foarte mult sa va vad. Cum sa fac, oare, cu toate obligatiile care imi dau dureri de cap? Poate duminica viitoare, pe 172? Oricum, va telefonez pina atunci.
Complimente sorei3 – sper ca s-a insanatosit.
Va rog sa primiti alesele mele sentimente de prietenie.

Jacques Maritain


Geneviève Fondane
catre Jacques si Raïssa Maritain

Paris
19 ianuarie 1945

Scumpii mei Prieteni,

Sint fericita la gindul ca va aflati, in sfirsit, reuniti4. Eu sint, iata, si mai singura, caci cui as putea acum sa-i vorbesc despre ceea ce ma apasa atit pe inima? Dar voi mi-ati lasat un lucru care imi este de mare pret: putin, si enorm totodata, din prezenta voastra, a amindorura, in cartea Les Grandes Amitiés. Aproape ca mi se face rusine sa va marturisesc cit de mult tin la cartea aceasta. Iata cum pasesc, incetul cu incetul, in viata voastra, cea a prietenilor vostri, cu bucuria de a descoperi o lume intreaga de credinta, de puritate, de truda, pe care le voi fi presimtit deja inainte. Uneori, parca mi-e si frica, draga Doamna Maritain. Lucrurile despre care vorbiti sint lucruri atit de intime, de sfinte, incit ma iau fiorii cind le vad date in public. Dar, prin nu stiu ce miracol de simplitate, de tact si, mai cu seama, de sinceritate dezarmanta, ajungeti sa ocoliti la timp capcana. insa cum sa va povestesc toate acestea intr-o scurta scrisoare, care mai e si deschisa, pe deasupra... Ma despart cu greu de cartea dumneavoastra, insa trebuie sa ma gindesc si la ceilalti prieteni.

Va transmit documentatia pe care am primit-o de la serviciul Crimelor de razboi. Nu este chiar ceea ce asteptam, sper sa pot sa aflu ceva mai multe. Adaug si doua povestiri5 care mi-au fost inminate personal, de catre martorii insisi.
Ma gindesc sa plec la tara pentru doua saptamini, ca sa ma odihnesc putin. Astept, de altfel, cu mare nerabdare plecarea. Voi avea nevoie nu doar de odihna, ci si sa ma regasesc singura cu mine. Toata aceasta pe-rioada de surmenaj a fost o adevarata incercare, iar singuratatea imi apare plina de promisiuni. Aceeasi angoasa cind ma gindesc la ai mei, absenti. Vi-i las in grija. Sa nu-i uitati. Pe voi trei ma bizui. Oh, dragii mei prieteni, ce mult imi lipsiti, cit ma gindesc la voi, si mai ales la hotarirea pe care trebuie s-o luati6. As fi fericita sa primesc un cuvintel de la voi, daca aveti vreme. Vreau sa va scriu, de la tara, o scrisoare mai lunga, de trimis cu vaporul. Dar cind o veti primi oare? Ramas bun, dragii, scumpii mei Prieteni, gindurile mele sint adesea alaturi de voi.

Geneviève Fondane


Geneviève Fondane
catre Jacques Maritain

sParist
Duminica seara s15 aprilie 1945t


Scumpul meu prieten,

Dupa plecarea dumneavoastra7, am deschis ambele carti8. Prinsa de grija de a nu va face sa intirziati, abia daca apucasem sa arunc o privire in ele. Ce tulburata am fost cind am citit, in dedicatii, numele sotului meu! Este un act de credinta in reintoarcerea lui; este, in acelasi timp, si afirmatia prezentei lui statornice printre noi, orice ar fi dat sa se intimple. Va multumesc pentru afectiunea pe care i-o purtati. Va multumesc pentru tot ce faceti sa-mi alinati nelinistea, si, mai cu seama, pentru tot ce faceti, poate fara voia voastra, pentru drumul meu spiritual. Nu stiu ce pudoare m-a impiedicat sa va vorbesc, pina astazi, despre toate acestea. intre toate lucrurile pe care mi le-ati spus de la prima noastra intilnire, citeva cuvinte au capatat o asemenea importanta pentru viata mea interioara, incit am impresia ca nu le voi putea trece sub tacere.

Mi-ati spus ca ati fost surprins de lucrarea harului in mine. Trebuie sa va marturisesc ca nu am fost, pina de curind, constienta de ea. Iar de cind sint, in fiecare zi, cu toata luciditatea, cu toata ardoarea chem, imi doresc acest har, ma straduiesc sa-i las deschis tot sufletul meu. Mi-ati spus si ca, inainte de orice altceva, ceea ce trebuie sa fac pentru sotul meu este sa ma-ngrijesc de propria mea desavirsire – , iar convingerea aceasta a devenit deopotriva un stimulant pentru munca interioara si un motiv de liniste, atunci cind, lasindu-ma cu totul in voia lui Dumnezeu, ajung sa uit de angoasa, si tocmai uitarea aceasta a sotului meu ma apropie mai mult de el.
in sfirsit, la rugamintile voastre, am incetat sa ma mai torturez imaginindu-i mereu pe sotul meu si pe cumnata mea sub cizma unor oameni care ar fi in stare sa-i faca sa-si piarda fiinta, sa-si piarda controlul asupra lor. M-ati convins ca Dumnezeu i-a salvat de asa ceva, si ma rog pentru ei mai usurata si mai linistita.

Vedeti ca aveam dreptate atunci cind, atit de departe de dumneavoastra si de Doamna Maritain, va chemam in ajutor, convinsa sa aflu in voi aceasta viata interioara care ma cerea la ea, iar, in iubirea voastra omeneasca – iubirea pentru Dumnezeu. Si imi doresc atit de mult ca Dumnezeu sa ne ingaduie si noua sa o implinim pe-a noastra.
Iertati-ma ca va scriu toate aceste lucruri cu o asemenea naivitate. As mai adauga doar atit: uneori, am impresia ca ma considerati precum acele suflete inflacarate si generoase care va stau in preajma. Ceea ce ma nelinisteste si ma umileste in acelasi timp. Tin sa va spun ca sint atit de inapoiata in viata spirituala, incit oricui i s-ar face mila. Nu am nimic de daruit lui Dumnezeu, in afara doar de suferinta si de angoasa mea, de o bunavointa asa de des pusa la incercare de lasitate. Si daca ati sti ce eforturi fac, cit de greu imi este sa ma apropii de Dumnezeu.
Nu trebuie sa uit ca motivul acestor rinduri este a va ruga sa veniti poimiine, marti, impreuna cu secretarul dumneavoastra, daca este de acord, fara nici o grija pentru provizii. Am aranjat deja totul si as fi fericita sa va primesc pe toti trei9. Este totdeauna reconfortant pentru mine sa ma intilnesc cu evrei convertiti; cu atit mai mult dupa tot ce mi-ati povestit despre parintele acesta.
Scumpul meu prieten, pe marti seara, la ora 20.
Va rog sa primiti alesele mele sentimente de prietenie adinca si respectuoasa.

Geneviève Fondane

Telegrama: Domnului Jacques Maritain, Hotel Lancaster, rue de Berri, Paris.

––––––––––––––––
1. Este vorba despre Grandes Amitiés, din care Geneviève Fondane nu avea decit primul volum. Cel de-al doilea, intitulat Les aventures de la grace, a aparut la New York, in 1944. Cele doua volume vor fi reunite intr-unul singur in editia franceza publicata, in 1948, la Desclée de Brouwer; cartea va fi premiata cu Prix du renouveau français si va cunoaste nenumarate reeditari.
2. Din carnetele lui Jacques Maritain, rezulta ca acesta a revazut-o pe Geneviéve Fondane pe 17 decembrie. Pe 23 decembrie, ia cina la ea; o revede iarasi pe 28, in ajunul intilnirii sale cu generalul de Gaulle. Dupa aceasta intilnire care il ingrijora, Maritain va accepta, in cele din urma, sa devina reprezentantul Frantei pe linga Sfintul Scaun.
3. Jeanne Tissier.
4. Maritain a parasit Parisul in 30 decembrie, catre Statele Unite, unde se aflau Raïssa si Vera.
5. Cele doua marturii nu s-au pastrat.
6. Geneviéve Fondane nu este inca la curent cu faptul ca Maritain isi daduse incuviintarea, inainte de a pleca din Paris, dupa intilnirea cu generalul de Gaulle, sa devina ambasadorul Frantei pe linga Sfintul Scaun.
7. Maritain soseste la Paris pe 3 aprilie, impreuna cu abatele Jean-Marie de Menasce (evreu egiptean convertit), pe care il va chema ca secretar particular la Roma. Vor pleca spre Roma in data de 19.
8. Este, probabil, vorba despre cele doua carti de filozofie care tocmai aparusera la New York, in limba franceza: De Bergson à Thomas d’Aquin si Principes d’une politique humaine.
9. impreuna cu abatele de Menasce si Antoinette Grunelius, venita la Paris sa-l intilneasca pe Maritain. Antoinette Grunelius (1908-1944), fina lui Jacques Maritain, si sotul acesteia, Alexandre (Lexi), erau prietenii alsacieni din Kolbsheim, care i-au gazduit pe sotii Maritain in nenumarate rinduri.

––––––––––––––––
Referinta originala:

Fondane – Maritain, Correspondance de Benjamin et Geneviève Fondane avec Jacques et Raïssa Maritain, Textes réunis et annotés par Michel Carassou et René Mougel, Paris, Éditions Paris-Méditerranée, Collection „Cachet Volant“, 1997, 217 p. in 8°, pp. 55-61.

Selectie si traducere din limba franceza de Luiza Palanciuc

(volum in pregatire la Editura Limes, seria „Benjamin Fondane“ – Opere complete franceze)

Articole in legatura

Restitutio Benjamin Fondane. Fondane – Maritain

Restitutio Benjamine Fondane: Fondane – Maritain