Cum era de aşteptat (şi cum anticipau
organizatorii într-un comunicat de presă), cele mai bune filme
ale anului trecut, semnate de Nae Caranfil şi de Radu Muntean, au
luat grosul Premiilor Gopo, decernate luni seara (2 martie a.c.).
După un an 2007 cu doar şase
producţii româneşti, 2008 ne-a adus 11 lungmetraje de
ficţiune autohtone în circuitul cinematografic şi, implicit,
11 filme eligibile pentru Premiile Gopo la categoriile destinate
lungmetrajelor. Chiar dacă unele dintre acestea rămîn nişte
necunoscute pentru publicul bucureştean (Trupa de show de Dumitru
Cucu vă spune ceva?) sau au avut parte, din pricina suportului pe
care au fost realizate, de o distribuţie limitată (cazul lui
Elevator de George Dorobanţu), cifrele atestă o creştere de
aproape 100%, după cum a subliniat maestra de ceremonii a Galei,
actriţa Maria Dinulescu (care, se pare, şi-a luat prea în
serios rolul din Pescuit sportiv al lui Adrian Sitaru şi nu-şi mai
poate părăsi personajul). O creştere de care e foarte încîntat
şi Eugen Şerbănescu, directorul general în funcţie al
Centrului Naţional al Cinematografiei, care a urcat şi el pe scena
de la Fratelli Studios (noul loc de desfăşurare a evenimentului),
pentru a anunţa cîştigătorul unuia dintre cele mai
importante premii – detaliu explicabil prin faptul că Gala,
iniţiată (din 2007) şi organizată anual de Asociaţia pentru
Promovarea Filmului Românesc, este sprijinită financiar de
CNC. Din păcate, nu întotdeauna cantitatea aduce şi calitate,
astfel încît, la fel ca la ediţia precedentă, şi anul
acesta două filme şi-au împărţit majoritatea premiilor
acordate. Dacă ne reamintim că anul trecut era vorba de două
producţii cinematografice premiate la Cannes, unde se desfăşoară
cel mai important festival de film din lume, şi cu multe alte
distincţii notabile în palmares, am putea chiar să punem sub
semnul întrebării acest prea trîmbiţat „progres“.
Nae şi ai lui
Restul e tăcere, al cincilea
lungmetraj semnat de Nae Caranfil, a obţinut cele mai multe dintre
statuetele realizate de Adrian Ilfoveanu după chipul şi asemănarea
„omuleţului“ plăsmuit de Ion Popescu Gopo. Producătorul
Cristian Comeagă (Domino Film) şi regizorul-scenarist au primit de
la ministrul Culturii, Theodor Paleologu, cel mai important trofeu al
serii (pentru Cel mai bun film), dar creaţia lor şi-a mai înscris
în palmares opt premii, inclusiv pentru Cel mai bun scenariu.
„E o adevărată pleaşcă să ai un Nou Val la dispoziţie“, a
declarat ministrul, însă filmul lui Nae Caranfil, dincolo de
orice înregimentare, ar fi putut fi realizat oricînd. Pe
scenă, autorul a mulţumit „echipei absolut miraculoase“ cu care
a lucrat şi care a transformat producţia într-o „experienţă
de basm“.
Directorul de imagine Marius Panduru,
unul dintre cei mai buni operatori de care beneficiază Noul Cinema
Românesc, a primit a doua oară Premiul Gopo, după cel de acum
doi ani, pentru Ryna al Ruxandrei Zenide. Monteurul Dan Nanoveanu,
premiat şi el pentru contribuţia sa la Restul e tăcere, a remarcat
că, de obicei, criticii ignoră meseria sa, deoarece „montajul nu
se vede“. Francezul Laurent Couson, distins pentru muzica pe care a
compus-o pentru aceeaşi peliculă, i-a mulţumit regizorului căruia
îi datorează „onoarea de a fi lucrat la acest film mare“.
Din păcate, cel mai rizibil discurs al
serii a fost cel al actriţei Ioana Bulcă, premiată pentru rolul
secundar Aristizza din acelaşi film. Ea a debitat, plină de patos,
truisme precum „Talentul românesc este talent românesc“
(trimiterile fiind, desigur, la Brâncuşi, Cioran sau Enescu)
şi a mers pînă la a compara Premiile Gopo, ajunse de abia la
a treia ediţie, cu Oscarurile, care, deşi sînt acordate de
peste opt decenii, nu ar fi cu nimic mai presus.
Consider că Restul e tăcere ar fi
meritat şi Premiul Publicului, acordat producţiei cu cel mai mare
succes de box-office în anul precedent. Filmul lui Nae Caranfil
a avut cu aproximativ 4.000 de spectatori mai puţin decît
Supravieţuitorul învingător (25.706 de spectatori plătitori,
după Agenţia Champions), însă filmul lui Sergiu Nicolaescu a
rulat doar în cinematografele noastre, timp de 16 săptămîni.
Boogie şi restul
Al treilea lungmetraj al lui Radu
Muntean şi principalul contracandidat la Premiul pentru Cel mai bun
film, Boogie a primit doar o statuetă pentru regie şi alte trei
pentru actorii săi (Dragoş Bucur, Anamaria Marinca şi Mimi
Brănescu); filmul avusese 11 nominalizări, cu trei mai puţine
decît campionul Restul e tăcere. Aşa cum observa, la masa
presei, Tudor Caranfil, cel mai fericit tată al serii, Boogie a
pornit din start cu un handicap: cei aproape 400 de votanţi (toţi
activi în cadrul „industriei“) au înclinat către un
ambiţios film despre film (Restul e tăcere), în defavoarea
unei producţii „minimaliste“.
Al treilea şi ultimul titlu
nominalizat la categoria „Cel mai bun film de lung metraj“,
Cocoşul decapitat nu a cîştigat nici un „omuleţ“. În
schimb, regizorul său, Radu Gabrea, a primit un premiu special
pentru modul în care a transpus pe ecran romanul lui Eginald
Schlattner. M-a surprins faptul că juriul de preselecţie (din care
au făcut parte criticii Magda Mihăilescu şi Laurenţiu Brătan) nu
a inclus şi Elevator de George Dorobanţu printre nominalizările la
cel mai rîvnit trofeu, deşi regizorul acestei producţii
independente a intrat în cursa pentru Premiul „Tînără
speranţă“ (pe care l-a şi cîştigat, de altfel), iar
regulamentul permite patru nominalizări la fiecare categorie.
Nunta mută, lungmetrajul de debut al
actorului şi regizorului de teatru Horaţiu Mălăele, a trebuit să
se mulţumească cu statueta pentru cel mai bun machiaj şi cea mai
bună coafură (o asociere pe care n-am mai întîlnit-o în
altă parte). În schimb, operatorul său, Vivi Drăgan Vasile,
a obţinut Premiul pentru Imagine de film acordat de asociaţia
profesională Romanian Society of Cinematographers. Celelalte
lungmetraje româneşti nominalizate, Schimb valutar de Nicolae
Mărgineanu şi Supravieţuitorul de Sergiu Nicolaescu, nu au reuşit
să intre în palmaresul Gopo. Cel mai bun film european
distribuit în România în 2008 a fost votat În
slujba regelui Angliei (Cehia-Slovacia, 2006), cea mai recentă
creaţie a veteranului regizor Jiri Menzel, deşi toate celelalte
pelicule nominalizate (De partea cealaltă de Fatih Akin, În
clasă de Laurent Cantet şi Persepolis de Marjane Satrapi şi
Vincent Paronnaud) erau premiate la Cannes.
Radu Jude a obţinut din nou, pe deplin
meritat, Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj, cu Alexandra.
Regizorul, care va candida anul viitor la categoriile dedicate
lungmetrajelor (Cea mai fericită fată din lume, remarcabilul său
debut, va intra în curînd pe ecrane), mai fusese
nominalizat la primele două ediţii Gopo pentru scurtmetrajele sale
Lampa cu căciulă (de asemenea, premiat) şi Dimineaţa. Nu cunosc
toate rezultatele votului, însă bănuiesc că la categoria
„Cel mai bun film documentar“ concurenţa a fost acerbă,
deoarece cîştigătorul, Podul de flori al lui Thomas Ciulei, a
avut printre contracandidaţi două excepţionale documentare de
autor, Constantin şi Elena de Andrei Dăscălescu şi Testimonial de
Răzvan Georgescu.
Premiile speciale – Pentru întreaga
carieră şi Pentru întreaga activitate (greu de spus care-i
diferenţa dintre ele...) – au revenit anul acesta actorului Marin
Moraru (prezentat de Oana Pellea) şi, respectiv, regizoarei
Elisabeta Bostan. Acesteia din urmă şi lui Laurenţiu Damian, cel
care a prezentat-o – cu obişnuita emfază encomiastică – pe
premiantă, le-au aparţinut cele mai lungi şi plictisitoare
discursuri ale serii, sancţionate de audienţă cu fluierături şi
aplauze ironice. Oare cît a contat, în acordarea acestui
premiu, faptul că Elisabeta Bostan este decanul Facultăţii de Film
din cadrul UNATC Bucureşti? Alte două premii speciale au fost
acordate inginerului de sunet Andrei Pap, care a lucrat la şapte
filme ale lui Lucian Pintilie, şi firmei Cinema City, „pentru
susţinerea cinematografiei din România“; reprezentanta
companiei multinaţionale, fondate în Israel în urmă cu
opt decenii, a afirmat că are în plan dezvoltarea unei reţele
cu peste 30 de cinematografe (de tip multiplex) în ţara
noastră. Cînd Cinema City îşi va fi îndeplinit
obiectivul, probabil sintagma „Premiile industriei de film din
România“, asociată de la început cu Gala Gopo, va
căpăta sens.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters