OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Suplimentul literar al lui The Guardian – pe scurt
Review Saturday Guardian e suplimentul literar al saptaminalului britanic The Guardian, care seamana doar aparent cu omologul sau de la Times (are, in schimb, spre deosebire de acesta din urma, o rubricatie mult mai aerisita si un aer mai degajat). in numarul din 29 iulie, de pilda, pe linga recenzii clasate, ca la TLS, pe genuri, dintre care o remarcam pe aceea la biografia (una din multele) lui Flaubert semnata de Frederick Brown, citim un grupaj despre singura piesa de teatru scrisa de Joyce, intitulata Exiles.

Care piesa, terminata in 1915, a fost – se pare – respinsa de teatre si dispretuita de critica, dar e un bun telescop strecurat in mariajul turbulent al scriitorului cu Nora. Piesa, ibseniana ca tema si structura, infatiseaza prietenia dintre doi barbati, Richard si Robert, care-si disputa dragostea aceleiasi femei, Bertha.
Numarul urmator, cel din 5 august, are – ironic, nu? – un articol amplu despre, in fond, aceeasi problema, de data aceasta actantii fiind Robert Schumann, sotia acestuia, Clara, cunoscuta pianista in epoca, de altfel, si al treilea punct al triunghiului conjugal, Johannes Brahms, cei din urma uniti printr-o pasionanta corespondenta. Relatia epistolara dintre Clara si Brahms ajunge atit de intima incit acesta isi permite sa-i strecoare in-tr-una din scrisori un citat din Arabian Nights care se incheia cam asa: „As fi preferat ca in loc sa-ti scriu aceasta scrisoare sa-ti repet cu propriile-mi buze ca mor de dragoste pentru tine/ mor de dragul tau. Lacrimile ma impiedica sa continuu“. Nu stiu cita priza mai avem noi la retorica amorului din secolul al XIX-lea; celor interesati de profilul acestui secol magnific le recomandam si cartea Ioanei Parvulescu, lansata la Tirgul de Carte din toamna anului trecut, in intimitatea secolului XIX.
in fine, in numarul din 12 august al Review Saturday Guardian puteti citi eseul lui Margaret Drabble despre un scriitor britanic din familia lui Tolkien, ignorat insa de critici si nefunctionind in mainstream-ul literar. Numele lui e John Cowper Powys si, fata de autorul trilogiei ecranizate Stapinul inelelor, el a pedalat prin mai toate genurile literare, scriind nu doar fantasy, ci si poezie, proza cu accente pornografice, autobiografie, eseuri etc. (F.P.)

- „La rentrée littéraire“ 2006 promite varietate
Magazinul cultural Lire propune un foarte ispititor numar de vara (nr. 347/ 2006), facut anume pentru „a ne bronza cu folos“ (Cet été, bronzez utile!), cum ne recomanda un comentator literar. Drept urmare, articolele si subiectele sint foarte diverse – cum, de altfel, revista si-a obisnuit cititorii –, dar ceea ce este cel mai tentant e cadoul oferit, un minivolum cuprinzind 15 prezentari, cu extrase de text, din cele mai noi aparitii ale toamnei 2006, a ceea ce se numeste „la rentrée littéraire“. Oferta mai include si un exemplar din Lire Junior. Iar titlul mare de pe coperta anunta un ghid al lecturilor de vacanta, pe care il gasim in paginile 34-43 (Le guide des livres de votre été) si care prezinta noutati editoriale din toate genurile romanului: de aventuri, roman de dragoste, policier, fara sa uite, pentru „vacantierii“ amatori de eseu, biografii, BD-uri sau chiar de literatura clasica (poezie, roman), titlurile de rigoare. Citez, spicuind, citeva titluri: Le cercle de sang (Robert Laffont) de Jérôme Delafosse, L’éclat de Dieu (Pocket) de Romain Sardou, La véritable histoire du football &autres révélations (Gallimard) de Dominique Noguez, Les perles et les cochons (Plon) de Jean Dutourd, Vallauris Plage (Grasset) de Nicolas Rey, Oeuvres complètes. Tomes I et II (Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard) de Albert Camus etc. etc. Cum se vede, titlul ne pune deja in garda asupra genului, iar pentru vacanta nu trebuie sa stam mult pe ginduri, nu-i neaparata nevoie de fler, ci trebuie doar sa dai curs poftei (l’envie), dorintei, preferintei... Si marile case editoriale, dar si cele mai mici sint reprezentate in ghidul din Lire.

La categoria „Romans étrangers“ (Romane straine) nu pot sa nu mentionez L’historienne et Drakula/The Historian de Elizabeth Kostova (tradusa din engleza) – prezentata drept „un mare roman fantastic“, mai ales ca pe mijlocul paginii ia ochii poza lui Vlad Tepes al nostru... e de citit si un interviu cu Michel Tournier, care declara ca scrie „ca sa fiu citit, nu din placere“ si ca face parte din categoria celor care „inventeaza romane“ (spre deosebire de „cei care isi povestesc viata“ sau care scriu roman autobiografic, cele trei categorii de scriitori, dupa Tournier). intrebat de intervievator (François Busnel) de ce a sustinut romanul (autobiografic) al lui François Weyergans (Trois jours chez ma mère) la decernarea Premiului Goncourt, Tournier spune ca nu e „un fanatique“ si recunoaste meritele autobiograficului, si in plus: „je n’aimais pas le livre de Houellebecq...“. Cit priveste minivolumul in avanpremiera al aparitiilor de toamna, gasiti aici rezumate si extrase din 15 romane, aparute la marile edituri: Rendez-vous de Christine Angot, Sarabande de Michel Braudeau (Gallimard), Démolir Nisard de Eric Chevillard si Dans la foule de Laurent Mauvignier (Editions de Minuit) etc. Rasfoind rezumatele si extrasele din carti (unii dintre autori sint cunoscuti, nume consacrate/promovate la editurile respective, cum sint cei de la Minuit, de pilda), e interesant de observat marea varietate a scriiturilor, a subiectelor si a tipurilor de roman abordate, de la accentul pus pe epic si senzational, la romanul livresc si fantezist, de la arivismul social la povestea de dragoste...

- Dosarul dorintei,
de la Platon la Gilles Deleuze
Numarul din iulie-august 2006 al revistei Le magazine littéraire propune, desi e sezon estival, un dosar „greu“, intitulat Le désir de Platon à Gilles Deleuze (coordonator: David Rabouin), care contine studii asupra dorintei (filozofice, psihanalitice, istorice, literare) semnate de Chantal Thomas, Pierre Cordier, Patrice Bollon, Pierre-Emmanuel Dauzat, François Roudaut s.a., precum si doua interviuri.

Realizatorul acestui dosar ii ia un interviu lui Slavoj Zizek, filozoful sloven care de ceva vreme „aplica teoria lacaniana a dorintei la analiza culturii moderne“. O perspectiva interesanta, pentru ca opusa aceleia critice cu care ne-am obisnuit din partea occidentalilor, asupra societatii de consum suna, poate, „familiar“ in urechile noastre, venind din partea unui estic: „Nu sint deci deloc de acord cu acest tip de critica a «societatii de consum». Ceea ce pastrez eu e ideea ca fericirea nu poate fi o categorie etica. Discutam recent cu prieteni spanioli. Ei imi spuneau ca le-a placut foarte mult descrierea pe care o faceam «fericirii», in Bienvenue dans le désert du réel, in Cehoslovacia comunista a anilor 1970-1980. Toata lumea era «fericita» la vremea respectiva: nevoile materiale erau satisfacute, dar nu complet, asa incit puteam sa ne bucuram de ceea ce aveam; tot ceea ce era rau era imputabil Celuilalt, Partidului; si mai era un Celalalt la care puteam visa la modul realist, pentru ca nu era foarte indepartat, Occidentul consumist. Dupa prietenii mei, se intimpla exact acelasi lucru si in Spania in ultimii zece ani sub Franco. Exista chiar un banc spaniol pentru a raspunde la intrebarea: «Cum era viata sub Franco? Viata sub Franco, nu stim; dar viata contra lui Franco era foarte placuta». N-ar trebui sa legitimam o schimbare zicind ca vom aduce mai multa (s.a.) fericire. Adevarata schimbare politica consta intotdeauna in a modifica parametrii insisi a ceea ce intelegem prin fericire“. Celalalt interviu – care introduce o alta perspectiva asupra fenomenului – este luat de Patrice Bollon lui François Jullien, profesor la Universitatea Paris VII „Denis Diderot“ si director al Centrului de sinologie „Marcel Granet“, care practica in scrierile sale o analiza a fundamentelor filozofiei occidentale in contrast cu gindirea chineza. (A.D.)

- Punctul pe... i-ul
din Nietzsche
Saptaminalul francez Le point din 3 august e pestrit si atractiv ca de obicei, dar pastreaza pour la bonne bouche un dosar Nietzsche care tematizeaza numarul si-l transforma intr-un mic eveniment. Bine conceput si garnisit cu ilustratii, dosarul se vrea o privire generoasa si generala asupra filozofului care a schimbat fata unui secol si se pregateste sa faca acelasi lucru si cu cel abia inceput. Coordonatorul dosarului Le Grand Retour de Nietzsche, le philosophe de la vie, Roger-Pol Droit, e viu si neacademic-reverentios, asa cum reiese chiar din chapeau-ul de deschidere: „De mai bine de un secol, Nietzsche a fost ignorat, excesiv studiat, adulat, manipulat, dispretuit, uitat, mumificat. Si pentru ca gindirea sa e inepuizabila, ea a rezistat tuturor tratamentelor, contrasensurilor, recuperarilor – chiar daca acestea au fost facute de nazism sau de ’68-istii care l-au asociat lui Freud sau lui Marx“. Se pleaca de la un tablou cu rame biografice, multe dintre aceste detalii fiind deja mediatizate agresiv, pentru a se ajunge la chestiuni sensibile cum ar fi legatura filozofului cu nazismul sau receptarea lui actuala in mediile (universitare, dar nu numai) germane, comparativ cu cea din Franta sau Statele Unite.
in acelasi numar e de citit si cronica ultimului roman al prozatorului Jean-Baptiste Harang publicat la Grasset, La chambre de Stella, care a luat deja prix du Livre Inter 2006 si se afla in momentul e fata in topul 25 al celor mai bine vindute carti realizat de FNAC in colaborare cu Le Point. Si pe ultima pagina, last but not least, rubrica de opinie a popularului eseist Bernard-Henri Lévy (colorat, destept, debatable din punct de vedere ideologic) intitulata „Le bloc-notes“.

- Prostitutia
sub reflectorul istoriei
Mensualul Historia Thématique dedica numarul pe iulie-august unei teme care e inca incitanta, desi cultura si-a tras voalul de pe fata si traim, cum spune Guy Débord, intr-o „societate a spectacolului“. Subiectul cu pricina e prostitutia. Cea mai veche meserie din lume beneficiaza in revista franceza de o abordare diacronica (dar si tematica) destul de serioasa, facuta in cea mai mare parte de universitari cu bibliografiile la purtator. Numarul e excelent conceput: pleaca de la un savuros lexicon argotic al prostituatelor, continua cu un documentar despre comportamentul sexual al maimutelor pentru a ajunge la „povestea/istoria