OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A aparut un nou numar din Art &Roll. Revista de Arta si Cultura Muzicala (nr. 3, decembrie 2000). Si, cum sfirsitul de mileniu e – in mod natural – prilej de bilanturi, vorbe si ipoteze, redactorul si apreciatul critic de rock Nelu Stratone s-a gindit ca n-ar fi rau sa faca bilantul celor mai bune albume romanesti de rock si folk autohtone, de la inceputurile acestor genuri si pina azi. Au iesit, la o numaratoare exigenta si (desigur) subiectiva, 21 de trupe si artisti, intre care nume precum Phoenix, Sfinx, Roata, Alexandru Andries, Florian din Transilvania, Iris, Timpuri noi, Valeriu Sterian, Survolaj, Mondial, fiecare cu unul sau mai multe albume (in total, 60-70). Dintre propunerile mai noi, mentionam LP-uri de Sarmalele reci, Vita de vie, Nigthlosers, Ada Milea, Marius Mihalache, Vank, Zdob si Zdub, Taxi, Domnisoara Pogany, Directia 5 s.a. Si inca au ramas pe dinafara trupe extrem de interesante, precum Omul cu sobolani, de pilda. (Chestiunea amuzanta e ca unele din aceste formatii erau taxate de un alt redactor al publicatiei, in numarul trecut, ca „facind de rusine rock-ul romanesc“. Deh, de gustibus...). Totalul discurilor de gen aparute in Romania e destul de mare – 536 albume realizate pe CD, casete sau vinil – dar, observa Nelu Stratone, „aproape 75% dintre acestea au fost realizate in ultimii sapte-opt ani, multe dintre ele sub presiunea unor producatori interesati sa scoata cit mai multi bani“. Prin urmare, „in ultimii 25 de ani au aparut circa cinci-sase albume pe an, ceea ce este foarte putin“. De acord – dupa cum sintem de acord si cu analiza retrospectiva cu privire la politica (oficiala, cum altfel?) a Electrecordului din vremurile mai vechi: „Este greu sa intelegi strategia unei institutii atunci cind o privesti de afara, dar pot afirma, fara sa gresesc, ca in cazul Electrecord-ului nu a existat nici o strategie, totul facindu-se dupa ureche si cu o adinca ploconeala fata de toti mai marii vremii. Rare au fost produsele discografice care au aparut la momentul potrivit, adica atunci cind si-a dorit autorul, si mai rare momentele de risc, cele in care cineva si-a asumat raspunderea sa scoata pe barba lui un album sau un disc single fara sa aiba toate aprobarile necesare [...] Opacitatea acestei institutii si frica de tot ce nu intra in sabloanele cunoscute, au facut ca rock-ul si folk-ul romanesc sa fie lipsite de o serie de albume absolut necesare pentru momentul respectiv si pentru intelegerea etapelor parcurse pina in prezent.“ In rest, multe lucruri de citit si in acest numar al Art’n Roll-ului: o excelenta analiza a serialului Millenium semnata de Alin Ludu Dumbrava, rubricile lui Dan Perjovschi si Radu Cosasu, „paralelele rock“ Iggy Pop-David Bowie, frumosul eseu al Tanjei Misevic despre Muzica clopotelor vechi bisericesti si, nu in ultimul rind, o incitanta autoprezentare a talentatei si nonconformistei actrite si cantautoare folk Ada Milea.