OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A aparut numarul 2 al Revistei de Arta si Cultura Muzicala Art’n Roll. Remarcam – ca surprize placute – numele noi de redactori si colaboratori. Avem, astfel, placerea sa intilnim in caseta redactionala numele artistului vizual Dan Perjovschi (care, in cadrul unei rubrici „la vedere“, vorbeste despre expozitia Urbanites adusa in Romania de Fondul Regional pentru Arta Contemporana din Montpellier), iar printre colaboratorii (speram, permanenti) ai revistei – nume ca Alexandru Andries (care, in acest numar, scrie despre inceputurile carierei unui mare model al sau, Bob Dylan), Mugurel Vrabete (basistul formatiei Holograf, prezent cu o cronica despre recent incheiatul festival de jazz ARCUB 2000) si, nu in ultimul rind, Radu Cosasu (detinator al unei rubrici delicioase intitulate... „RocKosasu“, niste „sonatine“ subiective, nu neaparat despre rock, ci despre orice, de la literatura la film...). Dintre articolele care ne-au atras in modul cel mai placut atentia mentionam in primul rind Tendinte noi in muzica de avangarda, (o „panorama“ consistenta a muzicii experimentale post-Cage), apoi prima parte a unui serial despre geneza blues-ului (adaptare de Radu Lupascu), articolul-sinteza despre blues-ul romanesc, de Nelu Stratone si amplul comentariu despre legendarul poet si muzician american Woody Guthrie. Revista exceleaza in prezentari de artisti si tendinte muzicale.

Intre cele mai reusite – cea despre Tom Waits, despre „noul progress“ si formatia Flower Kings, despre prog-rock-ul german si despre „formula magica“ a jazz folk-ului reprezentat de trupa Pentangle. Este laudabil efortul echipei de la Art’n Roll de a atrage atentia asupra unuia dintre cele mai vii si mai interesante fenomene poetice actuale: poezia cantautorilor jazz-folk. In paranteza fie spus, unul dintre poetii romani importanti ai ultimelor decenii, nerecunoscut insa oficial ca atare, este Alexandru Andries... Iata acum un fragment despre Tom Waits: „Cunoscator in profunzime al vietii strazii, cu un intreg dictionar al argourilor poetice nascute din flirtul panoramic intretinut cu cavalcada marilor ratati ai Americii, Waits straluceste in lumea cetoasa a barurilor si cafenelelor, a autogarilor cu program permanent, a saloanelor de tatuaj obscure. Ginditi-va la locul unde v-ar placea cel mai putin sa va aflati si aveti toate sansele ca el nu numai sa-l cunoasca, dar si sa-si fi propus sa-l imortalizeze intr-un viitor monolog.“ Sint, de asemenea, comentate favorabil recentul concert Iris-Athenaeum si concertul trupei romanesti de garage blues Dead Ceausescu. Remarcam prezentarile de soundtrack-uri fusion. In aceeasi linie favorabila celor mai neobisnuite sinteze de genuri este si mini-interviul cu Lil’Brian, liderul nonconformistei formatii Lil’ Brian &The Zydeco Travellers (participanta la Efes Blues Festival Romania). Trupa propune o combinatie inedita de ritmuri Zydeco, blues, rap si neo-punk.
Exista insa si unele minusuri ale revistei, e drept, nu foarte importante.

Bunaoara, numarul nepermis de mare al greselilor de culegere, cu nume transcrise aiurea si erori gramaticale grave, pe care nu ne vine sa le punem pe socoteala autorilor. Sau exclusivismul muzical al unor semnatari mai „elitisti“ care, tot invocind formula lui Marcuse din hippiotii ani ’60 despre „omul unidimensional“, abrutizat de vulgaritatea si standardizarea societatii de consum, se dovedesc a fi ei insisi unilaterali, pronuntindu-se arogant la adresa unor formatii si curente mai noi, cu care nu mai pot rezona. Intelegem prea bine ca o revista muzicala de profil (si de tinuta) isi exacerbeaza propria identitate, pentru a se delimita critic de alte tendinte (etichetate, cu dispret sau doar cu ignoranta „de prost gust“). Dar formatiile de rock alternativ Vank, Van Noizz (nu Van Noize!) si Vita de vie nu sint niste trupe care fac deservicii „breslei din care mai fac parte un Mircea Baniciu, Cristian Minculescu, Florin Ochescu, Mircea Vintila.“ Dimpotriva. A amesteca merele
cu perele, punind, adica, in aceeasi categorie formatii de rock alternativ si brit-pop cu nume ale folk-ului si rock-ului clasic e totusi o dovada de incultura muzicala. Intimplator, formatiile incriminate suna bine, au multa prospetime si, in plus, au o nota parodica amuzanta care i-a scapat, din pacate, „furiosului“ Denis Dinulescu, redactorul sef al Art’n Roll si
detinatorul rubricii de „Gogosi si manele“.