Dupa ce a supus la cele mai nastrusnice si ingenioase metamorfoze ludice limbajele poetice, poetico-fonice, poetico-imagistice, inepuizabilul, fermecatorul, the one and only Serban Foarta, fin cunoscator al „dublului regim (diurn/nocturn) al presei“ a „produs“, de curind, un super-ghidus (si plin de-ntelesuri) experiment publicistic, de fapt, tot... poetic, o lovely work of art pe suport revuistic: o revista funambulesca, patru pagini format tabloid, inititulata, cum credeti?, Cocolosul, subintitulata Foaie pentru minte (m)inima si (e)literatura, Numar unic. Tiraj: confidential. (Dis)pretul: benevol si care Apare o singura data: acum! „Editorialul“ ne informeaza ca: „Un avantaj (moral, desigur) al unei astfel de gazete, care se cheama cum arata (si, reciproc, arata cum se cheama), e ca nu poate fi facuta, la suparare, cocolos„.
Ni se ofera chiar si un Mod de utilizare al Cocolosului: „Se cumpara gazeta cocolosita gata; dupa care, se intinde bine-bine pe fata unor pantaloni urmind a fi calcati cu fierul; astfel incit, concomitent, se realizeaza doua acte: lectura foii si calcatul“. Nu lipseste o In loc de cronica politica in care, dupa modelul unei propuneri dintr-un articol interbelic al tinarului Geo Bogza (n.n.: inlocuirea cuvintului „ministru“ cu „facalet“), Serban Foarta ne propune acelasi „exercitiu instructiv, cu diferenta ca, de asta data, nu «facalet» sa-l suplanteze pe «ministru», dar, in alte scopuri, «cocolos»...“ Tot pe prima pagina: fotografia lui Serban Foarta, cu o biblioteca in spate iar in fata cu o masa de prezidiu incarcata de... cocoloase de hirtie: „Autorul in curs de (irevocabila) cocolosire“. In interiorul „revistei“, un delicios „interviu“ – De vorba cu un cocolos, anturat de niste Consideratii generale cu privire la (meta)fizica cocolosita („Fizic, bataile cu ghemotoace de hirtie sint, mai curind, benigne; drept pentru care,-n meciul sau cu Necuratul, doctorul Luther nu le-a folosit“.) si un fragment Despre sol si inform de Paul Valéry in centrul caruia apar pliurile unei batiste facute cocolos...
Contemplind nobila titulatura Cocolosul literar si artistic ne delectam, in pagina 3, cu patru poeme de Serban Foarta, urmate de o „cronica“ despre romanul Dragostea celor trei cocoloase de elvetianca Sandra Knoedel. Din textele Convorbire de seara si Debandada lui Moebius desprindem o (simpatica) metafora a lumii si a creatiei, cosmogonie de hirtie... cocolosita, Geneza si Apocalips: „Eu cred, ca in folclorul bogomilic, ca Pamintul nostru a fost plat, ca o coala de hirtie, ca o harta. Numai ca, suparindu-se pe oameni, Dumnezeu il va fi strins in pumn, facindu-l ceea ce e azi: un cocolos„. Pe ultima pagina – „panseurile saptaminii“ si un rebus („cocolosiste“, se-ntelege...), iar sub „caseta redactionala“ – o precizare: „Potrivit articolului 206 din Codul Penal, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului“, „ajustat“, la „machetare si despachetare“, de Mircea Mihaies. Ne oprim aici, sa nu creada autorul ca-l „cocolosim“...

