OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Jurnalul lui Darwin

Aniversarea Bicentenarului Darwin constituie un prilej pentru numeroase evenimente, peste 300, de pildă, organizate doar în Marea Britanie, anunţă articolul din International Herald Tribune, 8 februarie – „On Darwin’s 200th, a theory still in controversy“. Una dintre cele mai interesante şi mai spectaculoase iniţiative este expunerea, la Muzeul de Istorie Naţională din Londra, a jurnalelor lui Darwin, care oferă o deschidere nu numai spre cercetările şi munca sa ştiinţifică, ci şi spre viaţa personală: pe lîngă concluziile legate de evoluţia speciilor în Insulele Galapagos, se pot citi comentarii despre viaţa de familie (chiar o listă cu avantajele şi dezavantajele căsătoriei). Aşa cum afirma Padel, cunoscut poet şi unul dintre stră-stră-strănepoţii lui Darwin, jurnalul dezvăluie cel mai bine personalitatea celui care nu a încetat nici la bătrîneţe să-şi pună întrebări despre modul în care evoluează şi se adaptează speciile. Jurnalul său scoate în evidenţă pasiunea omului de ştiinţă care şi-a dedicat întreaga viaţă cercetărilor, implicîndu-şi chiar familia în experimentele sale: de pildă, a încercat să vadă cum reacţionează viermii de pămînt la muzică, rugîndu-şi soţia să cînte la pian.

- Darwin – în avans faţă de epoca sa

A fost nevoie de aproape un secol pentru ca biologia să accepte şi, în sfîrşit, să înţeleagă teoria lui Darwin. Articolul lui Nicolas Wade, tot din International Herald Tribune (din 9 februarie), „Darwin’s evolving genius“, explică fenomenul distanţării lui Darwin de teoriile contemporanilor săi. Nu numai că şi-a dedicat 20 de ani pentru a scrie Originea speciilor, dar a perseverat în căutările sale, în ciuda certitudinii dezamăgitoare că selecţia naturală nu are nici un scop. Deşi nu toate teoriile lui Darwin se dovedesc valide astăzi, cum este cea despre distribuţia teritorială a speciilor, teoria referitoare la selecţia naturală şi sexuală îşi păstrează actualitatea.

Discuţiile numeroase purtate în ultima perioadă despre Darwin au ajuns să conţină şi caracterizări apologetice de tipul „profet transcendent al triumfului omului“, care, aşa cum remarca Paul Johnson în articolul din Spectator, „Would Darwin have put atheist slogans on buses?“, nu îi fac decît un deserviciu. În plus, scrierile lui Darwin nu doar oferă răspunsuri, ci ridică şi o serie de întrebări, ca, de pildă, „de ce selecţia naturală duce la o infinită complexitate?“. Vorbind despre modestia lui Darwin, incompatibilă cu laudele de tip encomiastic care i se aduc uneori, autorul articolului mizează mai mult pe aspectele personale, emoţionale, care au avut un rol esenţial în formarea şi în desăvîrşirea teoriilor lui Darwin. Astfel, evenimentul major al vieţii lui Darwin este moartea fiicei sale de 10 ani, Annie, de care s-a simţit mereu vinovat, considerînd că de la el a moştenit constituţia fizică. Moartea ei este cea care i-a distrus credinţa în Dumnezeu, conchide autorul articolului.

- Atitudinea Bisericii

E clar însă că teoriile revoluţionare ale lui Darwin au fost iniţial primite mai degrabă cu reticenţă de către Biserică. În articolul scris de Claire Lesgretain în revista La Croix, 9 februarie, „Depuis deux siècles, l’Eglise réfléchit sur l’évolution des espèces“, se vorbeşte şi despre cîteva atitudini favorabile: astfel, în 1869, iezuitul Ignace Carbonnelle aprecia valoarea argumentelor lui Darwin, despre care nu credea că au o direcţie antireligioasă. Atitudinea drastică a Bisericii se va atenua şi sub influenţa altui iezuit de la începutul secolului al XX-lea, Pierre Teilhard de Chardin, paleontolog, geolog şi filozof, autorul cunoscutei cărţi Le Phénomène Humain (1955). Abia în 1950, Biserica va permite discuţia despre „originea corpului uman pornind de la o materie deja existentă“. Peste aproape o jumătate de secol, în 1996, se va putea vorbi şi în cadrul Bisericii despre teoria evoluţiei altfel decît ca despre o simplă ipoteză. (S.D.)

- Cearta ştiinţei cu religia

Ediţia on-line a cotidianului Times marchează aniversarea celor 200 de ani de la naşterea lui Darwin prin publicarea unui articol ce redeschide vechea dezbatere lansată de teoria evoluţiei biologice privind fractura dintre ştiinţă şi religie. Cormac Murphy-O’Connor, autorul articolui, propune o regîndire a vechii opoziţii. Spre sfîrşitul vieţii sale, Darwin însuşi scria despre artificialitatea contradicţiei dintre teoria evoluţiei şi teism. Evoluţia biologică este înţeleasă ca o unealtă esenţială pentru înţelegerea lumii, demers care nu intră în contradicţie cu Geneza descrisă în textele biblice. Aşa cum pot exista excese în interpretarea noţiunii creştine de Creaţie, pot exista şi distorsionări ale teoriei lui Darwin. „Ar trebui să ne îngrijoreze – precizează autorul – cazul deja emblematic, în care teoria evoluţiei biologice este transformată în aşa-numita «lege a junglei», evoluţionismul fiind naraţiunea teoretică ce legitimează politicile de discriminare a celor slabi şi vulnerabili.“ Pe de altă parte, într-o reprezentare evoluţionistă, atributele morale sînt produse ale diferitelor stadii evolutive, iar simţul moral este interpretat ca o simplă strategie de supravieţuire. Redeschiderea discuţiei asupra paradigmei evoluţioniste generează definirea unui raport de complementaritate între religie şi ştiinţă. (C.Gh.)