OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O nouă fandacsie prezidenţială a fost livrată spre adulmecare, rumegare şi bună digestie poporului român, trezit la realitatea crizelor de tot felul, după mahmureala dintre 15 decembrie şi 15 ianuarie, perioadă ferice, cînd voioşia şi dragostea de chef s-au împletit plenar cu sărbătorile religioase şi politice. Preşedintele Traian Băsescu cere acum, imperios, „Revizuirea Constituţiei“. Amestecînd abil-viril interesul naţional şi virtuţile modernizării şi ale progresului cu nemulţumirea oftat-iritată produsă de vechea-noua-actuala-viitoarea clasă politică. Nu avem o clasă politică pe măsura pretenţiilor prezidenţiale, nu avem oameni politici demni de viziunile Marelui Conducător, care trebuie, este obligat imperios, să le facă pe toate. Să rezolve ce nu e bine administrat şi să decidă singur ce nu este bine executat. Acest stil de a conduce personal o ţară, precum o navă aflată în marş între Hong Kong şi Melbourne, naşte o democraţie nu foarte originală – cum deja avem, de altfel, după haiducia din 1989, care nu doar a scos la iveală matrapazlîcurile şi crimele regimului comunist, dar a şi livrat materialul uman care să continue vechile obiceiuri. Căci nu comunismul a inventat corupţia şi ciordeala, nu comunismul a descoperit mica găinărie şi marea jecmăneală, ci le-a dat o altă dimensiune. Şi o nouă „etică şi echitate“, spre abureala maselor îndobitocite de o ideologie livrată cu anasîna şi de lipsurile cotidiene, deliberat impuse cu toptanul.

 

Coborît la nivelul supravieţuirii biologice, cetăţeanul român s-a adaptat unui teribil proces al supravieţuirii. Noile crize şi necazuri cu care sîntem ameninţaţi nu ar fi ceva nou pentru românii săriţi de 40 de ani. Actuala coaliţie guvernamentală a preluat puterea fără să aibă temele făcute. Toată gargariseala din timpul perioadei electorale cu lupta împotriva corupţiei, mărirea salariilor şi ajustarea punctului de pensie, plus alte cadouri sindicale, nu putea ţine loc unui program coerent şi elastic de guvernare, pe care „guvernele-fantomă“, în sensul anglo-saxon al termenului, şi nu în acela băşcălios autohton, nu l-au pregătit. Să mai spunem că noua administraţie Obama, la doar 24 de ore de la preluarea puterii la Casa Albă, ştia clar ce are de făcut şi dovedea că nu are timp de bîjbîieli şi de controverse politice? Chiar nu puteau experţii români să aproximeze şi să evalueze corect ceea ce se petrecea în Statele Unite şi în restul lumii libere? Chiar nu puteau numeroasele capete luminate din România să propună proiecte de combatere a crizei mondiale, care a avut efecte grave şi la noi, înainte de declanşarea campaniei electorale? Chiar nu avem oameni politici care să depăşească retorica discursurilor meşteşugite şi oare nu putem conta pe decizii responsabile, oricît de nepopulare s-ar dovedi a fi acestea? Ceauşescu s-a lăsat păcălit de marea popularitate a lui Mao Tze Dun şi Kim Ir Sen. Sperăm ca uriaşa popularitate şi charisma lui Obama să nu fie un rău model preşedintelui nostru. Pentru că în spatele lui Barack Obama se găsesc aparatul Partidului Democrat şi experţii săriţi de 60 de ani din vechea gardă a lui Clinton, pe cînd în spatele lui Băsescu nu se află decît Elena Udrea, Emil Boc şi incredibila ambiţie a celui care l-a dat în gît pe Petre Roman. Afrontul înghiţit de fostul marinar de cursă lungă, prin suspendarea sa ca preşedinte de către Parlamentul României, nu poate fi uitat. Aşa cum un matroz chelfănit pe terasa „Farul“ sau la „Dobrogea“ de pe vremuri va căuta să se răzbune pe cei care i-au şifonat nu doar dunga de la pantaloni, ci şi presupusa onoare. Aşa ceva nu se iartă, nu se uită. De aici, credem noi, şi obsesia puterilor lărgite solicitate pentru şi printr-o viitoare revizuită Constituţie. Care oricum nu va schimba nimic în mentalităţile noastre de zi cu zi.