Rezidenţa artistică – un model de dezvoltare culturală - Numarul 470 - 471 - Aprilie - 2009 - Arhiva

Rezidenţa artistică – un model de dezvoltare culturală

Masă rotundă

Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Întîlnirea ArtistNe(s)t de la Bacău a programat masa rotundă cu tema „Rezidenţa artistică – un model de dezvoltare culturală“. Au luat parte coordonatori ai programului, reprezentanţi ai centrelor culturale şi ai organizaţiilor neguvernamentale ce găzduiesc rezidenţe, artişti care au beneficiat de acestea, consilieri, reprezentanţi ai finanţatorului, evaluatori. Coregraful Cosmin Manolescu, în calitate de moderator, a deschis colocviul pornind de la obiectivele propuse de Gabriela Tudor, precum şi de la principalele activităţi realizate. A punctat cîteva caracteristici ale momentului actual, legate de faptul că finanţarea se încheie, şi a formulat trei teme principale de discuţie: viitorul programelor de rezidenţă şi al reţelei ArtistNe(s)t, modul optim în care ar trebui să funcţioneze acestea şi cine ar trebui să finanţeze în continuare programele de rezidenţă artistică.

Iată cîteva dintre principalele intervenţii.

Elisa Fuchs, reprezentant Swiss Cultural Programme Zurich, Elveţia: „Ne-am propus un proiect de trei ani, dar, în acest timp, am încercat să contribuim şi la crearea unei structuri care să poată continua. Din perspectiva noastră, programul şi-a atins multe obiective: capacităţile au fost create, s-au derulat rezidenţe de succes, s-au stabilit noi contacte, au fost deprinse noi practici culturale, imaginea centrelor a cîştigat în vizibilitate“.

Geo Popa, director al Centrului Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu“: „Este importantă evaluarea lucidă a paşilor făcuţi în aceşti trei ani. În opinia mea, s-a creat baza unei structuri informale, care a adunat energii creatoare şi a elaborat formule de a funcţiona împreună. E momentul ca reţeaua să devină formală, să-şi poată continua activitatea şi să se poată deschide spre alte colaborări“.

Irina Cios, director al Centrului Internaţional pentru Artă Contemporană Bucureşti-CIAC: „Formalizarea reţelei aduce avantaje precum posibilitatea de a aplica pentru finanţări naţionale şi europene, de a elabora o strategie comună pentru strîngerea de fonduri. Reţeaua ar putea să susţină şi aspecte strategice. Poate reuşim să eliminăm neclarităţile legislative din Statutul Artistului, să explicăm de ce e nevoie de un onorariu, dar şi cine deţine autoritatea asupra creaţiei. O lucrare realizată printr-o finanţare nu aparţine finanţatorului, ci creatorului. Colaborarea cu reţele internaţionale de centre de rezidenţă, precum Res Artis pentru arte vizuale sau European Network Centers, cu care am înţeles că este în discuţii Centrul «Apostu», deschide alte oportunităţi“.

Rariţa Szakats, evaluator, Fundaţia AltArt, Cluj: „ArtistNe(s)t este prima iniţiativă coerentă de abordare a rezidenţelor în România, care a făcut să se înţeleagă că acestea sînt importante în lucrul şi în creaţia artiştilor. Aş sugera un tip de presiune pozitivă asupra factorilor de decizie, astfel încît rezidenţa să fie inclusă, explicit, ca activitate eligibilă în finanţări“.

Cristina Cauteş, director al Centrului Cultural European Sinaia: „Ar trebui intervenit pentru schimbarea statutului centrelor, aşa încît să avem posibilitatea de a plăti onorarii artiştilor. Ar mai trebui să reamintim faptul că tot ce facem decurge din obligaţiile noastre de instituţii publice“.

Petre Străchinaru, membru în Comitetul de Conducere ArtisNe(s)t: „S-a spus că ArtistNne(s)t este prima structură de rezidenţă coerentă. Asta se datorează faptului că a fost fundamentată pe existenţa centrelor culturale din subordinea MCC, pe condiţiile existente aici. Acum se pune acut problema viitorului, cum va influenţa descentralizarea centrele? Va afecta şi acest program? Mă tem că da. Să facem tot ce putem ca măcar aceste centre care au mai rămas din totalul de 12, cîte erau în 1990, să rămînă la MCC. Finanţări se pot găsi, dacă ai structurile necesare şi adecvate, fie din sponsorizări pentru burse, dar şi convingînd ministerul să organizeze concursuri pentru burse şi să le considere o prioritate“.

Laura Manolache, director al Muzeului „George Enescu“, Bucureşti, secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescani“: „Tescani e un caz particular, pentru că a fost dintotdeauna un loc de rezidenţă. Prin ArtistNe(s)t, aici au revenit şi scriitori, alături de muzicieni. Centrul obţine venituri proprii din taberele cu plată organizate anual, ce vor fi reinvestite în rezidenţe, dar numai pentru a asigura cazarea şi masa artiştilor, fără onorarii. Putem continua cu această soluţie de criză. Singuri, nu avem alta. Nu mai vorbesc de intenţia noastră de a deschide şi un centru pentru traducători!“.

Iosif Kiraly, artist vizual, coach ArtistNe(s)t Sinaia: „În aceşti ani, a început să se creeze o tradiţie ce nu trebuie distrusă acum. E nevoie de centre de rezidenţă, dacă dorim să fim cu adevărat o ţară europeană. Soluţia de avarie mi se pare periculoasă. Poate să creeze un precedent“.

Virgil Ştefan Niţulescu, inspector guvernamental, membru în Comitetul de Conducere ArtistNe(s)t: „Am convingerea că oamenii sînt importanţi în cultură, la fel şi dorinţa şi voinţa centrelor de a găzdui rezidenţe. ArtistNe(s)t a contribuit esenţial la salvarea lor de la desfiinţare şi la păstrarea obiectului de activitate. E mai puţin important cine le patronează. Totuşi, un prim efect al descentralizării este că nu am putut coopta şi Centrul de la Mogoşoaia.

Ca strategie de apărare, cred că tot atacul este cea mai bună formulă. Mă refer la extinderea reţelei prin cooptarea altor instituţii, publice sau private, cu subordonare centrală sau locală, dar şi la o informare bine direcţionată spre MCC cu privire la programul de rezidenţe, care este aproape necunoscut. Ar trebui încercată existenţa sa pe hîrtie, cum se spune, în programele MCC. Chiar dacă nu va fi bugetat în 2009, dar ar exista o perspectivă pentru 2010“.

- Strategia pe termen scurt şi mediu pentru păstrarea ArtistNe(s)t

Rariţa Szakats: „Pe termen scurt, vom şti răspunsul imediat ce aflăm ce planuri are fiecare centru. Pe termen lung, e necesară o comunicare la nivel naţional asupra efectelor ArtistNe(s)t, printr-un comunicat de presă la încheierea programului, prin dezbateri pe bloguri, spre exemplu, dar şi prin publicarea unui ghid cu rezultatele proiectului, cu impactul avut şi cu investiţiile făcute. E un output ce poate funcţiona ca argument în activitatea de susţinere“.

Dana Partoc, evaluator, Fundaţia AltArt Cluj: „Ar fi trei paşi de făcut: de stabilit misiunea reţelei, care este valoarea adăugată a constituirii ei legale şi cum se ajunge acolo ca structură, funcţionalitate, board intern şi extern.“

Gabriel Brojboiu, artist plastic, director al Fundaţiei Menthor, Constanţa: „Ar trebui hotărît dacă reţeaua are statut de fundaţie sau de asociaţie, iar în perspectivă, să vizăm să devină instituţie de utilitate publică“.

Filip Florian, scriitor în rezidenţă la Tescani: „Nu prea văd dilema: avem un model, să-l urmăm! Alta e problema: cine îşi asumă rolul de coordonator după dispariţia Gabrielei Tudor? Cu vizibilitatea e mai greu. Fiind un subiect cultural, nu prea interesează. Cred că eforturile în acest sens ar trebui bine direcţionate“.

Vasile Ernu, scriitor în rezidenţă la Tescani: „Procedural, e simplu. Trebuie refăcută umbrela acestei infrastructuri ce cuprinde cele patru centre. ArtistNe(s)t poate continua ca o asociaţie, cu obiective clare, precis formulate, preluate din vechiul program şi îmbogăţite.

În ce priveşte vizibilitatea urmărită, ar trebui să se meargă pe filierele domeniilor culturale, printr-un site, un newsletter şi alte forme de informare direcţionată“.

Geo Popa: „Cînd discutăm despre cele patru centre din subordinea MCC, să ţinem cont de infrastructura lor, de capitalul uman de care dispun, de experienţa în derularea unor programe culturale bine definite. Nu sîntem pe un teren gol în dezvoltarea rezidenţelor. Acestea trebuie să intre obligatoriu în programul managerial minimal al centrelor. Mai mult, avem posibilitatea de a acorda burse. În statutul centrelor de cultură, articolul 16 prevede că acestea «sprijină tinerii artişti valoroşi în afirmarea lor». Să fim conştienţi însă şi de riscuri. Primul ar fi lipsa de finanţare pentru investiţiile care să dezvolte o parte din infrastructură, cum s-a întîmplat la Centrul «Apostu», care nu a primit finanţare pentru a construi o sală multifuncţională. Al doilea risc îl reprezintă descentralizarea. Putem să elaborăm un raport şi să-l prezentăm la MCC şi în comisiile pentru cultură ale Parlamentului“.

Petre Străchinaru: „Prin urmare, să întocmim un protocol de funcţionare a reţelei, să stabilim o contribuţie minimă; să concepem un statut, luîndu-l ca model pe cel al programului ArtistNe(s)t; să provocăm discuţii la MCC pentru a înţelege corect modul în care trebuie să te raportezi la creator“.

Iosif Kiraly: „Să nu uităm că e nevoie de oameni cu mare probitate profesională, care să promoveze şi reţeaua, şi arta contemporană“.

Rariţa Szakats: „În concluzie, cuvintele-cheie ar fi: notorietate, soliditate, parteneriat viu, coerent al celor patru centre, plus deschidere spre alte reţele naţionale, cum este cea a muzeelor, precum şi internaţionale“.

Elisa Fuchs: „Reţeaua va fi diferită de programul ArtistNe(s)t, pentru că nu va avea acelaşi coordonator de excepţie, cum a fost Gabriela Tudor, şi nici aceeaşi structură... Este necesară, însă, pentru a atinge un nivel naţional şi internaţional care să-i confere vizibilitate şi credibilitate. Vă doresc succes!“.

A consemnat Eugenia Anca ROTESCU