OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Situaţia, ajungînd în instanţă, a avut şi consecinţe în plan editorial. Aşa cum ne spune Michèle Hechter, COPYRO „hărţuieşte editorii“, care practic nu ştiu cum să acţioneze, sînt blocaţi şi „preferă să nu facă nimic“. În condiţiile în care există un mare interes pentru Jurnalul lui Sebastian, asta şi ca urmare a publicării cărţii Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian de Marta Petreu, dar şi a altor volume care tratează evoluţia lui Mihail Sebastian în interbelic, considerăm că o clarificare a situaţiei drepturilor de autor se impune de urgenţă. Cititorii români nu pot să fie văduviţi de o reeditare a Jurnalului. Michèle Hechter ne-a precizat: „Vom face tot posibilul ca acest autor să fie publicat oriunde în lume, pentru că ştim că este important“.

În numerele următoare, vom reveni la acest proces, care se judecă la Bucureşti, şi la statutul COPYRO.  Deocamdată, iată punctul de vedere al moştenitoarelor lui Sebastian, transmis de la Paris. (Observator cultural)

Să luăm un text, scris chiar de unchiul vostru – din întîmplare român. Eşti francez, locuieşti în Paris, dar iei decizia, la insistenţele admiratorilor, să-l publici în ţara de origine.

V-aţi putea imagina că pe 2 februarie sîntem citaţi la tribunal?

Noi nu! În 1996, scoatem dintr-o valiză/ un cufăr Jurnalul unchiului nostru, Mihail Sebastian, născut  Iosif Hechter, romancier şi dramaturg celebru, născut şi decedat în România (1909-1945), manuscris păstrat cu sfinţenie de taţii noştri – fraţii lui, care preferaseră să se instaleze în Franţa, unul fugind de antisemitism şi celălalt de comunism. Încredinţăm manuscrisul unei edituri bucureştene foarte reputate, Editura Humanitas. S-a reeditat de 6 ori. După un timp, avem bucuria să încredinţăm drepturile de traducere pentru Franţa Editurii Stock (A. Paruit), la cererea acestora. Şi astfel reînvie interesul pentru opera şi viaţa unchiului. 

Nici n-a reînviat bine şi are deja atîta succes că ne şi trezim cu o scrisoare (avînd în antet „COPYRO“) în care se oferă, în stilul reverenţios al companiilor private, să se ocupe ei de contractele şi de drepturile din România, dat fiind că noi nu cunoaştem ţara şi că locuim foarte departe.

La rîndul nostru, le trimitem actul notarial prin care s-a realizat, de către fraţi, succesiunea lui M. Sebastian, în Paris, 1959.

Actul e nul! – pretextează COPYRO. Dat fiind că M. Sebastian nu are nici un moştenitor în România, COPYRO este singurul deţinător al drepturilor unchiului nostru. N-au făcut nici cea mai mică propunere ca documentele franţuzeşti să fie validate la Bucureşti (demers complicat, dar posibil, dar am aflat prea tîrziu de această posibilitate).

Dar cine naiba este, ce este acest COPYRO?

Este vorba despre un organism acreditat de către Stat sau al Statului (nu înţelegem prea bine) şi despre care am aflat că este contestat în surdină de către lumea literelor (autori şi editori), fiind acuzat de opacitate şi de rapacitate în ceea ce priveşte drepturile de autor, chiar şi-n cazul autorilor care sînt consideraţi ca făcînd parte din domeniul public.

Domeniul public?

Ei da, ăsta-i argumentul miracol, scos din pălărie de COPYRO! Se pare că unchiul nostru aparţine domeniului public. Şi totuşi, prin Convenţia de la Geneva s-a stabilit că trebuie să treacă 70 de ani!

Dar cei de la COPYRO s-au oprit cu numărătoarea la 15!

Dumnezeule! România nu e şi ea în Europa?

Da? Nu? Subtilităţi ale legilor? Rea-credinţă? Să zicem că Sebastian devine dintr-o dată domeniu public, aşa cum îşi justifică COPYRO somaţiile şi pretenţiile financiare faţă de editori?

Fiind prea costisitor, editorul a renunţat la orice altă reeditare şi şi-a delegat juristul ca să ne anunţe următoarele: „a te pretinde succesor nu înseamnă că eşti succesor“.

Şi brusc, editorul a întrerupt orice corespondenţă cu noi, hoaţele şi uzurpatoarele Jurnalului pe care noi i l-am încredinţat spre publicare!

Iată cum se întîmpla: 

1. Un organism îşi însuşeşte o operă şi îi blochează difuzarea pentru că editorii sînt confuzi: e domeniu public sau nu? Trebuie semnat un contract sau nu? Cine primeşte drepturile?

2. Persoanele îndreptăţite se trezesc date in judecată, în faţa unui tribunal străin, de către COPYRO, care nu se teme să meargă pînă la capăt cu o logică ilogică pentru a-şi asigura şi a-şi extinde puterea.

De-a ce se joacă COPYRO? Continuă, oare, politica de tip comunist, care a făcut atîtea ravagii în Europa de Est, rămînînd un fel de purtător de cuvînt mascat? Se va decide, oare, România să intre în Europa? Se va decide măcar să-şi respecte propriile legi?

Un posibil răspuns pe 2 februarie 2010.

Micky Sebastian, actriţă

Michèle Hechter, traducător, autor

(între altele, a lucrării M&M, în care e evocat

Mihail Sebastian, éd. Gallimard,

coll. „L’un et L’autre“, Paris, 2000)