OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prima editie a RFF, Roma Fiction Fest (festival dedicat filmelor, serialelor si miniserialelor de televiziune), s-a desfasurat la Roma in perioada 2-7 iulie 2007. „Numerele“ acestui festival au fost impresionante: 1.700 de ore de programe de televiziune care au sosit din intreaga lume, dintre care un grup de experti a selectionat (in numai 4 luni) 140 de titluri (29 in premiera mondiala absoluta).

Filmele au fost proiectate in 13 sali cinematografice de la Roma, la Multisala Adriano, la Auditorium-ul Conciliazione si la Casa del Cinema. Au mai fost organizate 5 master classes (tinute de actorii Terry O’Quinn si Michele Placido, de regizoarea Margarethe Von Trotta, de scriitorul Andrea Camilleri si de producatorul Ettore Bernabei) si 5 conferinte. Au fost acreditati 200 de jurnalisti italieni si 100 din strainatate. Au fost acordate 28 de Premii Maximo si 5 Premii Maximo Forever Awards pentru intreaga cariera unor nume cunoscute din cinematografia mondiala, printre care actrita americana Jacqueline Bisset, regizoarea germana Margarethe von Trotta si actorul italian Michele Placido. 4 milioane si jumatate de euro a fost impresionantul buget pus la dispozitie de Regiunea Lazio, de Camera de Comert de la Roma, de Cinecittà Holding si de numerosi sponsori, printre care Lancia, Canal Jimmy, Campari, Fox, Kodak si RAI Trade.
Toate proiectiile au fost precedate de scurte prezentari tinute in fata publicului aflat in sali (biletele erau gratuite) de catre producatori, regizori si actori.

Directorul artistic al acestui festival este Felice Laudadio, critic de film, fost director al Festivalului de la Venetia, al Taormina Film Festival, al Festivalului Europa Cinema de la Viareggio si al Festivalului de Film de la Saint-Vincent. De citiva ani circula in Italia ideea de a organiza un festival dedicat in intregime filmelor pentru televiziune, italiene si internationale. Laudadio, in 2001, a incercat sa realizeze acest proiect la Venetia, la Lido, sediul faimoasei Mostre del Cinema, cel mai vechi festival de film din lume. A reusit abia in martie 2002, in colaborare cu Asociatia Producatorilor de Televiziune din Italia, dar mijloacele financiare puse la dispozitie erau minime, deci acel festival a „murit“ dupa prima editie. Anul acesta, ideea a fost reluata la Roma, oras al cinematografiei, dar si oras al filmelor pentru televiziune (in italiana „fiction“), o industrie in cadrul careia, in regiunea Lazio, lucreaza peste 100.000 de persoane. Programul RFF a fost extrem de bogat si a avut scopul de a prezenta ultimele tendinte, teme si limbaje, potentialul si diferitele culturi ale televiziunilor din intreaga lume. Sase zile intense de proiectii, pentru a explora actuala „epoca de aur“ a serialelor si a filmelor de televiziune si pentru a demonstra excelenta lor calitate artistica si marele lor succes de public, la nivel planetar. La aceste proiecte participa din ce in ce mai des numerosi regizori si actori care provin din lumea (buna) a cinematografiei mondiale; persoane care au stiut si au putut sa-si exprime propriul talent si pe micul ecran, care are meritul de a „ajunge“ in mod direct si rapid (spre deosebire de cinema) in casele a milioane (zeci de milioane, sute de milioane) de telespectatori, in cele cinci continente.

Premiere mondiale (in afara concursului)
Italia a prezentat filmul Rino Gaetano de Marco Turco, despre viata unui cintaret popular in anii ’70, mort la numai 31 de ani, in 1981, din cauza unui accident de masina. Rino Gaetano a compus citeva din cele mai frumoase si mai populare cintece de muzica usoara din acea perioada, considerate si acum in Peninsula forever green. Filmul, in doua episoade, este produs de Rai Fiction si de Claudia Mori, sotia lui Adriano Celentano.

O alta interesanta productie italiana este Caravaggio de Angelo Longoni, care prezinta viata si operele genialului pictor italian Michelangelo Merisi, cunoscut cu numele de Caravaggio, nascut la Bergamo in 1573, mort in Sicilia in 1610, acuzat la Roma de un teribil delict in 1608. Scenariul este scris de James Carrington, iar fotografia, remarcabila, este a lui Vittorio Storaro (trei premii Oscar, pentru Apocalypse Now, Reds si L’Ultimo Imperatore).
Publicul a fost cucerit de filmul american The Tudors de Charles McDougall si Steve Shill, interpretat de Jonathan Rhys Meyers si Sam Neill, istoria palpitanta a faimoasei dinastii engleze, si de filmul francez L’Affaire Ben Barka de Jean-Pierre Sinapi, despre sechestrarea si asasinarea la Paris, in 1965, a liderului democrat marocan Mehdi Ben Barka, fapt care a impresionat opinia publica din Europa si care a implicat serviciile secrete din intreaga lume, o opera profunda si incitanta, destinata a provoca din nou numeroase discutii, nu numai in Franta si in Maroc.
Evenimentul special al RFF a fost prezentarea miniserialului Razboi si Pace, capodopera lui Lev Tolstoi, in regia lui Robert Dornhelm (nascut in 1947 la Timisoara), o superproductie la care au participat 8 tari, printre care Italia, Franta, Rusia si Germania. Filmul, care dureaza 400 de minute, a fost proiectat o noapte intreaga in sala de la Auditorium-ul Conciliazione, in premiera mondiala. Un maraton la care au participat 1.700 de spectatori. Razboi si Pace este interpretat, printre altii, de Malcolm McDowell, Brenda Blethyn, Clémence Poesy si de actorii italieni Alessio Boni, Andrea Giordana si Valentina Cervi.

TV Movies (in concurs)
Carolina Moon de Stephen Tolkin, un mystery american banal si previzibil, interpretat de Claire Forlani, are un singur merit: acela de a o readuce pe micul ecran pe splendida Jacqueline Bisset, la fel de frumoasa si de incitanta ca in La Nuit Américaine (1973) de François Truffaut, unde eu am vazut-o pentru prima data. Bisset a fost oaspete de onoare la Roma, unde a primit un premiu pentru intreaga cariera si unde i-a incintat pe toti cu farmecul &inteligenta ei.

Bun in schimb filmul maghiar Stammbuch de Peter Meszaros, bazat pe opera scriitorului Gyula Krudy, o opera on the road care povesteste despre calatoria in Transilvania, la Cluj si Sighisoara, in toamna anului 1849, a poetei Julia Szendrey, pe urmele sotului ei disparut, marele poet maghiar Sandor Petöfi.
Emotionant filmul frantuzesc Monsieur Max de Gabriel Aghion, viata poetului Max Jacob, homosexual evreu, prieten cu Picasso, Jean Cocteau si Jean Marais, arestat de Gestapo la Paris in 1944. Ultima mare interpretare a actorului francez Jean-Claude Brialy (Max Jacob), care a murit recent, la sfirsitul lunii mai.
Excelent filmul britanic Cracker de Antonia Bird, detective story la Manchester, cu un scenariu care taie ca o lama si care ar merita sa fie tiparit si distribuit gratis; protagonist este un criminolog supraponderal, interpretare de nota 10 a actorului Robbie Coltrane (cunoscut mai ales pentru rolul Hagrid din Harry Potter). Antonia Bird (Face, The Priest) confirma faptul ca este una dintre cele mai interesante regizoare britanice. Renunta aici la actorul ei fetis, Robert Carlyle, pentru a lucra cu un alt interesant actor, Anthony Flanagan, despre care vom mai auzi, si numai de bine...
Am mai vazut, si nu ne-a placut deloc, filmul chinezesc My Internship Life de Zhang Xiao, despre o tinara studenta care incepe sa lucreze la un post de televiziune dintr-un mare oras, unde descopera contradictiile dintre cultura traditionala si noile valori capitaliste din China.

Juriul popular, format din 30 de spectatori alesi in urma unui concurs, a premiat cu Maximo Diamond Award pentru cel mai bun film un excelent TV Movie britanic, Perfect Parents de Joe Ahearne, cu Christopher Eccleston, care a cistigat si premiul (meritat) pentru cel mai bun actor. Este povestea (adevarata) a unei adolescente discriminate la Londra intr-o scoala catolica. Parintii perfecti decid sa-si inscrie odrasla la o scoala catolica, pentru a o pazi de violenta din lume. Nu va puteti imagina ce se intimpla...
-n Lost in Rome (Filozoful John Locke)
Oaspete de onoare al festivalului a fost actorul american Terry O’Quinn, John Locke din Lost. A tinut un interesant master class despre profesiunea de actor. A spus ca producatorul J.J. Abrams si scenaristii Damon Lindelof si Carlton Cuse vor incepe sa filmeze la sfirsitul lunii august cea de-a patra serie din Lost, serial care se va termina in 2010. Vom mai vedea numai 48 de episoade in total, divizate in trei parti mai scurte decit cele de pina acum. A vorbit cu pasiune despre personajul pe care il interpreteaza, John Locke, despre destinul care nu poate fi controlat, despre misterele Insulei, despre ocaziile pe care ni le ofera viata pentru a ne putea reabilita, despre credinta. A spus ca filmarile in Insulele Hawaii sint dificile din punct de vedere fizic si ca Lindelof si Cuse, doi sadici geniali, termina de obicei scenariul cu citeva ore inainte de inceperea filmarilor, dindu-le insa actorilor o mare libertate de interpretare.

O’Quinn este sigur ca succesul serialului Lost se bazeaza in primul rind pe fascinatia pe care o provoaca in noi Misterul, dar si pe calitatea artistica a filmului, in care scenariul, regia, sunetul si imaginile sint excelente. Actorul este, de asemenea, convins ca in 2010 fanii vor primi raspunsuri la toate intrebarile si ca Lost va ramine in istoria televiziunii americane. Cu vocea frinta de emotie, O’Quinn a spus ca Lost i-a schimbat viata, intr-un moment dificil din punct de vedere profesional si personal: „in fiecare zi mi se pare ca sint pierdut, dar de cind a inceput aventura incredibila din Lost viata mea curge in paralel cu viata lui John Locke. Sper ca atunci cind eu si Locke vom parasi Insula sa raminem la fel de puternici si la fel de uniti“. Cuvinte care au miscat pina la lacrimi publicul prezent in sala...
Dupa intilnirea cu O’Quinn, eu, care nu as pierde un episod din Lost pentru nimic in lume, am alergat si la conferinta de presa, unde ar fi trebuit sa vina si fascinantul actor scotian Henry Ian Cusick (alias Desmond, if you see what I mean...) Dar idolul meu nu s-a prezentat la rendez-vous. Ne-au spus ca nu se simtea bine si ca a ramas la hotel. Cum!? (senzatie palpatorie cu caracter vibrator). Sala de presa a rasunat: „Ohhhh, nuuuu! Spuneti-ne macar la ce hotel este!“

Side Effects (pagube festivaliere colaterale)
Puterea industriei farmaceutice. Filmul cel mai asteptat la RFF, deja interzis in Germania, premiera mondiala a Side Effects, titlu original Contergan – Eine einzige tablette (O singura pastila) de Adolf Winkelmann, despre daunele provocate de talidomida, nu a putut fi proiectat. Talidomida este o molecula la baza multor medicamente (somnifere si calmante), care, la sfirsitul anilor ’50, a cauzat nasterea a peste 10 mii de copii cu malformatii. Era suficienta o singura pastila pentru a produce efecte devastatoare asupra fatului, care se nastea fara brate sau fara picioare. Aceste medicamente au fost interzise in 1961. Filmul a fost realizat in 2005, dar societatea farmaceutica Grünenthal a intentat un proces producatorilor, la Hamburg. Pe baza scenariului, tribunalul a interzis difuzarea filmului. Curtea de Casatie din Germania va emite sentinta finala pe 20 iulie, dar pina atunci filmul nu poate fi proiectat. Acesta povesteste viata unui cuplu care are o fetita handicapata din cauza unei singure pastile de calmant cu talidomida. Parintii incep un proces lung si dificil pentru a reclama justitie (exista oare o recompensa pentru astfel de tragedii?).

The Show Must Go On
Prima editie a RFF s-a terminat cu rezultate satisfacatoare: peste 30 de mii de spectatori si o cvasicertitudine: serialele si filmele de televiziune se pregatesc sa inlocuiasca produsele cinematografice in grila de programare a televiziunilor din intreaga lume si in preferintele telespectatorilor. Si se pare ca epoca sitcomurilor a apus, chiar si in tara in care s-au nascut. Din cele 30 de seriale programate vara aceasta in SUA, 17 sint drame, 7 sint reality show-uri si numai 6 sint sitcomuri. Renasterea serialelor de televiziune a fost confirmata in ultimii ani de planurile marilor retele TV si de reactiile publicului. Din ce in ce mai mult, producatorii TV se orienteaza spre seriale in care drama e condimentata cu putin umor, seriale de o ora care imita la nivel de buget, numar de personaje, figuranti si dinamism, productiile de pe marele ecran. Ne referim in primul rind la Lost, CSI si altele, productii sustinute de bugete mari, cu efecte speciale foarte bine realizate, cu scenarii beton, care imbina drama cu divertismentul. in urma discutiilor de la RFF mai reiese ca trend-ul anului viitor va fi supranaturalul: povesti fantastice, personaje cu puteri supranaturale sau productii experimentale. Succesul noilor seriale este enorm. Dupa unele studii efectuate in SUA, aproape 80 de milioane de oameni din toata lumea au urmarit in 2006 CSI, Crime si Investigatii, votat cel mai popular serial, sau Neveste disperate (70 de milioane de telespectatori). Un impact puternic il are si Lost, misterios serial de actiune, care are de partea sa nu numai publicul, dar si critica.

in ciuda unor imperfectiuni care pot fi ingaduite la o prima editie, de exemplu mici greseli in program, intirzieri la proiectii (de la 10 la 40 de minute), actori care nu se prezinta la intilnirea cu publicul, RFF ne-a demonstrat ca, daca sint de calitate, filmele, serialele si miniserialele pentru televiziune, vazute pe marele ecran, devin arta cinematografica.
Daca toate problemele vor fi rezolvate, sint sigura ca in 2008 Roma Fiction Fest va reusi sa se impuna la loc de cinste printre marile manifestari internationale, la un ridicat nivel cultural si artistic.

Roma, iulie 2007