OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Editura Humanitas a lansat la sfirsitul anului trecut un fastuos-elegant volum-album sub titlul vag clasicizant Roma caput mundi. Este o realizare grafica de exceptie (nu ne ferim sa o spunem) si o reusita intelectuala pe masura (ne ferim sa utilizam cuvinte prea apasat exprimate). La realizarea obiectului de arta au contribuit graficiana Ioana Dragomirescu-Mardare, o excelenta reprezentanta a genului „grafician de carte“, care, de ani in sir, „imbraca“ aparitiile Humanitas in haine pe cit de atractive, pe atit de sugestive. Apoi Monitorul Oficial – tipografia –, care s-a intrecut pe sine, la Bucuresti, ceea ce, pina mai ieri, se reusea doar la Sibiu sau aiurea-n lume. Redactor: Vlad Russo. Sponsori: Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Société Générale si Fundatia „Agnus Dei“, despre care nu stim nimic. Despre ce este vorba? Simplu: Roma caput mundi – Un ghid subiectiv al Cetatii Eterne sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele si desene (Editura Humanitas, deci, 2001) – formularea apartine autorilor care se numesc Horia Bernea si Teodor Baconsky. Lucrarea a aparut la un an de la neasteptata si mult regretata disparitie a artistului roman numit Bernea si poate fi – chiar este! – o forma de pretuire pentru un om care a vibrat nu doar la valorile romanesti – pe care le-a iubit atit! –, ci si la cele universale – pe care le-a pretuit si admirat nu mai putin. Scenariul compozitional al volumului este alcatuit pe mai multe niveluri. Primul ar fi dialogul initiat si tehnic/fizic realizat de Teodor Baconsky purtat cu Horia Bernea la Roma. Nu intr-un cabinet de lucru sau vreo biblioteca, ci peripatetizind printre vestigiile si monumentele – trecut si prezent – ale Romei. Avem o lucrare „greceasca“ unde „umblat-plimbatul“ devine nu doar pretext, ci si sursa de meditatie. Sint mai multe secvente de astfel de inregistrari, nici vorba inocente si cu mult dichis gindite de reporterul-ambasador.

Vom reveni asupra spuselor. Apoi, un alt discurs, o alta voce auctoriala, este comentariul „de parcurs“ al inregistrarilor. Cel care ordoneaza intreg „materialul“ si-i da contur. Cu multa dibacie diplomatica, (inca) tinarul, dar mult experimentatul eseist conduce dansul textual si ideatic. Dupa noi, este partea teo-ideologica a intregii lucrari: Roma poate fi – poate chiar sub semnul necesitatii – sansa-unui-nou-inceput-de-lume. Cum? Prin (re)intoarcerea la sursele primare ale crestinismului si o abordare moderna a crestinatatii contemporane prin viziunea postmoderna (de ce nu…) a unei ecumenicitati direct productive. O mie de ani de sinoduri, concilii, schisme si erezii au farimitat pina la epuizare trupul unora dintre cele trei mari religii care au (co)ordonat miscarile tectonice ale istoriei universale. A venit momentul pentru o noua abordare. Sf. Scaun de la Roma deja de peste 20 de ani si-a schimbat atitudinea, mesajul si modul de abordare a chestiunilor delicate ce, inca, mai nasc idiosincrazii si conflicte. Intre bisericile crestine, dar si in contact cu islamul si iudaismul. Mesajele si activitatea ultimului Papa sint sugestive: Roma, azi, acum, poate da un nou impuls/imbold lumii de azi. De la aceasta premiza Baconsky rascoleste, alaturi de Horia Bernea, istoria Romei. Dialogul lor ne poarta in zorii crestinismului din primele secole, dind imbold, plecind din diverse colturi ale Romei ce functioneaza ca „madlene“ mult prea putin inocente pentru cei doi extrem de lucizi si sceptici interlocutori. Cautarea de sensuri (si nu neaparat explicatii) ale ortodoxiei in lumea romana de dinainte de marea schisma este un prim prag al sondajelor in trecut. Abordare „interdisciplinara“, pentru faptul ca cei doi sint very well introduced atit in cele teologicesti, cit si in cele istorico-artisticesti. Tot ce marturiseste si analizeaza Horia Bernea la provocarile mai tinarului si mai stiutorului sau partener – care si-a compus propria sa partitura, nu de „reporter“, ci de egal sustinator al unui discurs mixt (asa cum Sonatele pentru vioara si pian ale lui Beethoven au o egala forta de expresie prin scriitura lor echilibrat distribuita de la inceput, si nu gindite ca sonate pentru vioara cu acompaniament de pian… Si ne aducem aminte, la Bucuresti, cu acelasi sentiment melancolico-introspectiv, de David Oistrah si Lev Oborin cu integrala facuta de ei acum citeva decenii). Nu putem intra in detaliile discutiei dintre cei doi, dar putem spune ca totul – intreg si detalii – este fascinant. Mostenirea bizantina, arealul cultural al Mediteranei si contributia greceasca, secolele ce au urmat si umflat (sau dezumflat) ceea ce e Roma si spiritul ei – nu doar religios! – sint remarcabile. Citim Roma si-l descoperim si pe Horia Bernea. Un alt Bernea decit cel vizibil prin expozitii si vizitabil prin albume. Le sugeram celor interesati de aceasta Roma ca in pandant la abordarea ei sa citeasca si urmatoarele volume: Gabriel Liiceanu – Declaratii de iubire (Editura Humanitas, 2001), unde se gaseste o calda evocare-portret a lui Bernea, de altfel tot volumul alcatuit din „portrete“ dedicate lui Sebastian, Cioran, Noica, Plesu si last but not least Monica Lovinescu este o pledoarie pentru virtutile a ceea ce, in mare masura, azi, aproape ca au disparut: prietenii si prietenia; apoi Ispita binelui (Editura Anastasia, 2000) si Puterea schismei – Un portret al crestinismului european (Editura Anastasia, 2001) apartinind unui eseist de mare forta si rafinament numit Teodor Baconsky (din pacate, putin cunoscut si mai putin mediatizat in mediile noastre culturale unde functioneaza atitea clisee si stereotipii) si, nu in ultimul rind, Ernest Bernea, Spatiu, Timp si Cauzalitate la poporul roman (Editura Humanitas, 1997), o exceptionala radiografie a ceea ce inseamna Romania si romanii. Scurt: am citit cu atentie abia azi, acum, de sarbatori, aceasta fascinanta carte a lui Ernest Bernea pe care, putem spune, am trait-o si noi aici, in Romania, chiar daca eternitatea s-a nascut la sat si noi am supravietuit doar la oras. Daca mai adaugam ca suport „bibliografic“ un numar din 7 decembrie dedicat lui Horia Bernea in La& si doua numere din Dilema cu „raportul“ lui Plesu despre Horia Bernea, Roma caput mundi poate fi inteles in toate resorturile lui. Un alt nivel de alcatuire a volumului sint „lateralele“ si „subsolurile“ – le-am numit asa datorita pozitionarii in pagina, frumos, foarte frumos ordonate si tiparite – alcatuite de acelasi borgesian teolog-eseist-diplomat. (Regretam ca postura amical-colegiala nu ne permite ingrosarea si patetizarea bucuriilor plastico-livresti.) Sint enuntate acolo in fel de fel de note – fragmente, detalii, explicatii si analize ce denota o excelenta cunoastere a subiectelor, care, toate aglutinate, dau o alta Roma decit cea turistico-istorica. Din vechimea imperiala si pina la cea de azi, catolica si mediteranean-europeana. Adaosurile lui Teodor Baconsky sustin cu „date si cifre“ bine asezonate intregul „dosar“ dedicat Romei. De ieri si de miine. Ultima forma de (re)prezentare a cartii ar fi desenele, acuarelele si fotografiile realizate de Horia Bernea. Nu doar la Roma, unde a locuit, plimbat, meditat si lucrat, dar si la Venetia sau Athos. Roma este si un fastuos album Horia Bernea si aici au toata indreptatirea sa se desfasoare admiratorii si pretuitorii unui pictor crestin ortodox si mare amator de… jazz! Ne-a bucurat enorm aceasta descoperire, caci poate aduce noi piste de abordare a transfigurarilor plastice realizate de Horia Bernea. Jazz-ul, ca si crestinismul rasaritean sint la indemina oricui, chiar daca sint mai putin abordate decit muzica de opera sau catolicismul, ca sa dam doar doua exemple mult mai „populare“. Ar fi trebuit sa insistam, poate, mai mult asupra contributiei lui Horia Bernea la alcatuirea/compunerea acestui volum. Au facut-o prietenii lui, cu dragoste si daruire. Doua excelente evocari le apartin lui Costion Nicolescu si pictorului Ion Grigorescu – poate iritam prin repetare, dar toate aceste „suplimentare“ lecturi „facultative“ pot face o si mai buna citire a Romei lui Horia Bernea si Teodor Baconsky. Sentimentul si senzatia noastra au fost coplesitoare tocmai pentru ca, dincolo de „ce se vede“ si se simte in dialogul roman al celor doi, exista o mare miza a acestei marturii. A fost nu doar vointa celor doi, ci si lucrarea, vrerea lui Dumnezeu. Oricit ar putea parea de ciudat, intimplarile vietii pot parazita, uneori pina la anulare, vointele sau nevointele noastre.

Daca, asa cum ar fi fost firesc si normal, Teodor Baconsky era numit Secretar de Stat la Culte, Horia Bernea nu ar mai fi purtat acest dialog cu un Ambasador roman la Sfintul Scaun. Si aceasta Roma caput mundi nu ar mai fi existat. Ca si aceste saracacioase consideratii personale despre o realitate editoriala de necontestat. Daca. Dar asta ar fi o cu totul alta poveste. Pina una alta, sa ne bucuram in aceste saptamini de sarbatoare si bucurie de Roma celor doi, care, evident, este si a noastra: Romania caput mundi! Dar si inceputul ei. Acum citiva ani ne era dat sa vedem la Muzeul Benaky din Atena o expozitie de icoane din secolele XI-XIII aduse de la Manastirea Sf. Ecaterina din Sinai. Putem spune azi, dupa ce am parcurs Roma lui Bernea si Baconsky, ca este indreptatit cu asupra de masura mesajul lor de a descoperi valorile primordiale atit ale crestinismului, cit si ale artei. Acele icoane ce-l devansau pe Giotto cu doua sute de ani contineau in ele intregul mesaj al Renasterii ce urma sa vina. Si pentru care Horia Bernea este in masura sa aiba rezerve.