OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Desfasurat din doi in doi ani, Festivalul Enescu are loc anul acesta in perioada 1-23 septembrie. Timp de trei editii (2005, 2007 si 2009), director artistic al Festivalului Enescu este Ioan Holender, roman nascut in Banat, ajuns directorul general al Operei din Viena. Un om hotarit sa faca treaba, sa aduca la Bucuresti mari orchestre, mari intrumentisti, mari cintareti. Deja, la momentul cind transcriem acest interviu – marti, 4 septembrie, aflam de epuizarea biletelor la majoritatea concertelor si spectacolelor. Am realizat interviul cu Ioan Holender simbata dimineata, in chiar ziua deschiderii festivalului, la o ora de mic dejun, inregistrind cind la braseria Hotelului Intercontinental din Bucuresti, cind in hol, unde il asteptau, destul de impacientati, alti ziaristi.

Ioan Holender parea satisfacut de modul in care a fost pregatita aceasta editie a Festivalului Enescu. in premiera, o parte din manifestari vor avea loc si in alte orase din tara, la Sibiu, la Cluj, la Iasi, la Timisoara. Intentia lui Ioan Holender este ca de privilegiul muzicii bune sa beneficieze si alti melomani, nu doar bucurestenii. Interviul acordat in exclusivitate revistei Observator cultural discuta si despre nemultumirile sau insatisfactiile acestei editii a Festivalului Enescu.

Ce rol ati avut in selectia manifestarilor din cadrul Festivalului Enescu?
Am hotarit concertele, solistii, programul, tot.
Dumneavoastra ati decis cine vine si cum vine?
Da... in urma ofertelor avute.
Ce inseamna „in urma ofertelor avute“?
Multi iti ofera concerte; sint in turneu si pot concerta si la Bucuresti. Nu poti sa aduci o orchestra doar pentru un singur concert la Bucuresti. Ar costa o avere. Vin la Bucuresti orchestre care sint in turneu, care concerteaza in alte tari si in alte orase si pentru care Bucurestiul este un punct dintr-un turneu mai mare. Am discutat programul si am cautat sa incercam o colaborare intre artistii si instrumentistii romani si orchestre europene. Spre exemplu, Horea Andreescu sau Dan Grigore vor concerta cu orchestre de prim rang, cu orchestre straine. Festivalul Enescu il consider si o intilnire intre artistii romani si artisti din alte tari.

in Festival, primele cinci zile sint dedicate muzicii romanesti. Se cinta multa muzica romaneasca, sint concerte unde se aude numai muzica romaneasca. De ce aceasta optiune?
Se cinta cu precadere muzica romaneasca. Doi parametri sint prezenti in fiecare editie a Festivalului Enescu. Primul – de a cinta muzica lui Enescu. Al doilea – de a cinta cit mai multa muzica romaneasca, la toate concertele si in toate zilele. Primele zile sint, cu precadere, dedicate muzicii romanesti, dar daca parcurgeti intreg programul veti observa mereu compozitori romani.

Eu am vrut cit mai multa muzica romaneasca
Discutind cu oameni care se pricep la muzica si care au vazut multe festivaluri, in toata lumea, unora li se pare ca e prea multa muzica romaneasca. Exista si un repros direct la adresa dumneavostra: ati incercat sa satisfaceti toate orgoliile romanesti acceptind multa muzica romaneasca.
Dragul meu, nu-i nimic nou in ce imi spui acum. Nu-i nevoie de Festivalul Enescu ca sa invat ca orice as face sint criticat. La ultimele editii, reprosul permament a fost ca e prea putina muzica romaneasca. Acum, cu mare placere aud, sint foarte satisfacut sa aud, ca e prea multa muzica romaneasca. Prefer sa se spuna asta – ca e prea multa muzica romaneasca. De ales, n-am ales-o eu. Eu nu am cunostintele asa de profunde despre creatia romaneasca de astazi. Asa ca muzica romaneasca a fost aleasa de acest Comitet artistic al Festivalului. Pentru ce se cinta din muzica romaneasca, au ales Avakian, Taranu, Stefan Niculescu... Ei au stabilit acest program, sint oameni care cunosc ce se compune in Romania. Nu ca dau vina pe ei, dar trebuie sa se stie ca prezentele romanesti in programul Festivalului au fost decise de Comitetul artistic (n. r. – din Comitetul artistic fac parte: Dumitru Avakian – critic muzical, Dan Buciu – rector al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, Nicolae Herlea – bariton, Nicolae Licaret – pianist, Viorel Muntean – rectorul Universitatii de Arte „George Enescu“ din Iasi, Stefan Niculescu – compozitor, Cornel Taranu – compozitor). Poti discuta calitatea unor compozitori romani prezenti in Festival... Dar in privinta cantitatii, eu am propus sa fie consacrate mai multe zile muzicii contemporane romanesti. E optiunea si responsabilitatea mea. Festivalul Enescu nu-si implineste menirea daca nu se cinta muzica romaneasca.

Nu risca Festivalul Enescu sa devina prea grandios?
Adica?
Bedros Horasangian in Suplimentul de cultura vorbea de mamutizarea Festivalului, prea multe concerte, n-au timp sa se aseze...
La alte editii programul a fost si mai incarcat. Acum, eu l-am simplificat, l-am redus.
E nevoie de concerte in aer liber, cu zumzetul strazii in fundal?
Da, e nevoie. Piata Festivalului este singurul lucru unic in cadrul acestui Festival. Asa ceva nu mai exista in alte orase, unde se fac festivaluri. Se cinta in aer liber intr-o piata extraordinara, unde exista o intilnire arhitectonica din diferite secole. Pe de o parte, Palatul Regal, intr-o alta margine – fostul Comitet Central de unde a plecat Ceausescu. Dincolo – Ateneul.

Chiar credeti ca lumea va patrunde si va intelege muzica atunci cind se cinta in aer liber? Piata Festivalului e strabatuta de Calea Victoriei, un bulevard intens circulat...
Eu cred ca va fi mult public. in Piata Festivalului cinta foarte mult tineret, foarte multi elevi din scolile de muzica. Se cinta o muzica vie, nu o muzica de conserve. E un lucru foarte bun ca in mijlocul unui oras sa se auda muzica vie, cintata de oameni tineri. Sigur, dragul meu, nu vei avea o muzica de calitatea pe care o obtii la Ateneu, dar este un semn ca tot orasul ia parte la acest Festival. Hai sa exageram putin si sa spunem: tot orasul face muzica.

La „concertele de la miezul noptii“ de la Ateneu e imbulzeala
Sint zile, revenind la reprosul scris de Bedros Horasangian, cu trei-patru concerte, plus un spectacol la Opera. Nu-i prea obositor, cum gusti muzica daca alergi dintr-o parte in alta?
Avem un public diferentiat, fie inclinat spre opera, fie spre concerte.
Trebuia sa includeti, in aceeasi zi, si un concert la Sala Palatului si unul la Ateneu?
Dragul meu, initial am fost neincrezator ca va veni public la concertele de la Ateneu, programate la ora 22.30. Dar in 2005 am vazut miracolul. Ticseala, imbulzeala, public in picioare... Extraordinar! Trebuie sa actionam si sa reactionam la cererea publicului. Asa ca am pastrat, si pentru 2007, aceste concerte de la Ateneu, numite „concertele de la miezul noptii“. La Londra probabil ca acestea n-ar fi avut nici un public. Aici, la Bucuresti, sint multi oameni, multi tineri, care vin doar la „concertele de la miezul noptii“. Sint oameni care lucreaza toata ziua si nu poti sa-i privezi de un concert live! Asa ca, sa fiti convinsi, toate concertele de la Ateneu sint un mare succes, biletele s-au epuizat de mult. Credeti-ma: nu e nici o problema daca avem doua concerte, la 19.30 si la 22.30. Publicul tinar vine doar la unul, la cel de la 22.30, si e incintat, e innebunit ca poate participa la Festival. Ajung acasa, isi culca, poate, copilul mic si apoi vin la concert...

Este un enorm interes al publicului.
Da, fara indoiala. Este trist si nu foarte laudabil pentru o tara ca Romania ca doar din doi in doi ani avem un singur festival de arta. Este prea putin. Ar trebui facut si in anii in care nu este Festivalul Enescu.
S-a incercat cu un Festival al artelor. Dar a fost o singura editie, in 2004.
A fost o singura editie care a mers foarte bine. Nu trebuie numai muzica. Vedeti, eu as deschide Festivalul Enescu. Sint foarte bucuros ca vine la Bucuresti compania de dans a lui Maurice Béjart. Avem si expozitii de arta plastica la Sala Palatului si la Ateneu.

Anca Florea si Dumitru Avakian o sa-i scarpine
La concertul inaugural se aud numai arii din opere. De ce? E o deschidere mai populara, poate fi mai gustata?
Bine ca ma intrebi... Este o diferentiere profunda fata de toate celelelate 17 editii ale Festivalului Enescu. Eu am dorit prin acest Festival sa cinstim si sa onoram, intr-un concert inaugural, instrumentul muzical cel mai sensibil, cel mai pretios si cel mai de valoare: vocea umana. Mi-am dorit sa punem o pondere si o greutate speciale pe acest lucru, ceea ce nu s-a mai facut niciodata. Din acest motiv, am ales voci: am dorit sa prezint in Romania o serie intreaga de cintareti romani, mai mult sau mai putin cunoscuti in Romania, care si-au facut cariera in strainatate, dar care au plecat toti de aici, care au studiat aici. Curios, 80% din solisti au studiat la Academia din Cluj. Mereu trebuie sa spun Cluj, Cluj, Cluj... n-am ce face. Solistii din seara inaugurala si-au facut cariera (hai sa nu spun cariera, sa spun existenta) cintind in strainatate. Foarte multi dintre ei n-au cintat niciodata la Opera din Bucuresti. A-i aduce in deschiderea Festivalului Enescu cred ca este un act de normalitate si de bun augur. in plus, in afara de cei care vin din strainatate, mai sint citiva care evolueaza in tara, cintareti de virf: Roxana Briban – prim-soprana la Opera Nationala din Bucuresti, mai sint tenorii Robert Nagy si Marius Vlad. Si Stefan Ignat, prim-bariton la Opera din Bucuresti.

Dar ce inseamna, din punctul de vedere al Festivalului Enescu, prezenta atitor artisti din strainatate la concertul de deschidere?
Festivalul Enescu le ofera prilejul sa revina in aceasta tara. Eu sper ca va veni un timp cind institutele de arta din Romania sa poata onora nivelul acestor artisti. Poate ca nu generatia actuala de melomani sa traiasca reintoarcerea solistilor pe scenele din Romania, dar urmatoarea generatie ar trebui sa-i auda cintind in Romania.
Va referiti la onorarii?
Da. Vreau sa va spun ca toti cei pe care i-am chemat acum la Festival au raspuns imediat, fara sa stea pe ginduri. Toti au venit cu entuziasm. Mosuc s-a luptat enorm la Hamburg sa scape de repetitii si sa vina doua zile la Bucuresti. Toti sint angajati in diverse repetitii, dar au aceptat sa vina si au acceptat un onorariu simbolic, egal pentru toti.

Ne puteti spune onorariul?
Nu. Nu se cade sa se spuna asta. Solistii au cotele lor normale si orchestrele au cotele lor. Toata lumea se vaita ce mult cistiga de fapt cintaretii de opera. Trebuie sa stii un lucru: cintaretii de astazi cistiga cu mult mai putin decit cistigau cei din trecut. Dragul meu, Enrico Caruso a cintat la Opera din Viena sapte spectacole, in 1913. Si pentru un singur spectacol, daca socotim la valoarea de astazi, Caruso a primit 65.000 de euro net, pentru un singur spectacol. Si atunci erau proteste, ca e o suma prea mare. imparatul Franz Iosef a fost rugat sa intervina, sa-i ofere o decoratie lui Caruso, ca sa accepte un onorariu mai mic. Solistul a luat decoratia, a multumit frumos, dar onorariul tot acela a fost, 65.000 de euro, in banii de astazi.

Pentru un singur spectacol?
Da, un singur spectacol, si el a cintat in sapte. Ce mai vreau sa spun: onorariile instrumentistilor sint mult mai ridicate decit onorariile solistilor de opera. Iar la Bucuresti ii veti vedea pe unii dintre cei mai mari instrumentisti ai lumii: violonistii Maxim Vengerov si Pinchas Zukerman, pianistii Martha Argerich, Murray Perahia si Evgheny Kisin. Si ii veti vedea si pe cei mai mari solisti de opera, avem citeva spectacole cu oaspeti importanti din strainatate. Ca plac, ca nu plac, Anca Florea si Dumitru Avakian o sa-i scarpine in stinga si-n dreapta pe motiv ca „opera nu mai e ce-a fost“, asta este. Eu m-am straduit sa aduc la Bucuresti pe cei mai cotati solisti de opera din lume, care vor cinta in Carmen, in Traviata, in Tosca.
Si atunci de ce sa-i scarpine?
Ei, asa e la noi... de ce nu cinta Pavarotti, care-i pe moarte, saracul, de ce nu cinta Domingo... Cei pe care ii veti vedea la Bucuresti, in spectacolele de opera din cadrul Festivalului, sint primii cintareti care se perinda pe marile scene ale lumii. Era de datoria mea sa dau romanilor posibilitatea sa-i auda. Eu ofer publicului romanesc si o informatie muzicala care poate fi verificata aici la Bucuresti, in spectacole. Eu vreau ca romanii melomani sa-i auda cintind pe primii solisti de opera din lume, in momentul de fata. Dar la noi e o boala, vin, il asculta, si apoi zic in cronica: „da, e bun, dar eu l-am mai auzit si pe... Goanga“. Cam asa merge treaba.

11 septembrie – o seara riscanta
Faceti o seara comemorind victimele din 11 septembrie. Cum va fi?
Din punctul meu de vedere, e seara cea mai riscanta. Eu am propus sa facem un remember. Eu am invitat cinci personalitati cu care voi discuta cum a schimbat 11 septembrie felul lor de a gindi, felul lor de a compune, de a scrie, de a se purta, cum s-a schimbat viata lor si a altora dupa 11 septembrie.
Cine sint cele cinci personalitati?
A, deja componenta s-a schimbat de nenumarate ori. Au fost interese politice.
Ce interese politice?
Ca de ce e cutare si nu e cutare... ca daca e ala sa fie si celalalt... S-a incercat sa ma dezica de propunere... ca nu e de festival... ca noi facem festival de muzica. Le-am raspuns: da, facem un festival de muzica, cele cinci personalitati vor vorbi intercalat, eu vorbesc cu un violonist, cu o violonista, cu un violoncelist, cu o mare acrita – Valeria Seciu, am invitat si o fata care cinta doua lieduri.

Ne tineti in suspensie. Cine va vorbi despre 11 septembrie?
Vine Horia-Roman Patapievici. Vine compozitorul Dan Dediu. Vin Ion Caramitru si Emil Hurezeanu. in ultimul moment, Nicolae Manolescu mi-a spus ca nu mai poate ajunge, si va participa Ana Blandiana. Sint cinci?
Cinci.
Pe urma, am fost intrebat: dar nu se poate mai multi? Nu, cinci e destul, am raspuns.
Au fost opozitii la propunerea dumneavoastra de a face un remember pentru 11 septembrie?
Nu stiu daca opozitii... Entuziasmul meu s-a tinut in friu la ceilalti. Eu m-am gindit si la altii sa-i invit: Plesu – nu poate sa vina ca e plecat in strainatate. Liiceanu... dar mi-am dat seama ca meciul asta de maraton intre palate, in cinci seturi, il include. Cum spui un nume, imediat ti se spune ce culoare are. Eu culorile astea nu prea le stiu. Asa ca am ramas la cei cinci pe care vi i-am spus: Blandiana, Patapievici, Dediu, Caramitru si Hurezeanu. Acest remember are loc la Ateneu, pe 11 septembrie, de la ora 17.00, nu mai este nici un bilet, desi va fi televizat in direct, pe TVR Cultural...
... cu dumneavoastra moderator...

Da, ca sa tin echilibrul intre discutii si muzica. Cind simt ca plictiseala vine, invit un violoncelist sau o rog pe Valeria Seciu sa ne recite. Va fi si destula muzica in acel remember: Bach, Enescu...
Ideea va apartine; „regia“ e tot a dumneavoastra?
Da. Acest spectacol despre 11 septembrie eu am insistat sa fie in Festivalul Enescu. Sint foarte mindru ca pot face asa ceva la Bucuresti, la Ateneul Roman.

In 2009 vom avea o opera despre Paul Celan
De care alte momente sinteti mindru ca vor fi in Festival? Mie mi se pare extraordinar ca vom asculta London Symphony Orchestra, dirijata de Sir Colin Davis, pe 20 si 21 septembrie. Vom avea, pe 13 si 14 septembrie, in doua spectacole, Orchestra din Dresda si Corul National al Spaniei. Pe 7 septembrie, putem asculta Orchestra din Paris, dirijata de Christoph Eschenbach, cu Pinchas Zukerman ca solist.
Sint mindru de tot Festivalul, de toti artistii pe care i-am putut aduce la Bucuresti. Sint mindru ca am aceasta posibilitate sa fac acest Festival, chiar daca vara asta mi-a spus deseori, si i-am spus si sotiei mele, ca in viata mea n-am lucrat asa de mult timp fara sa fiu platit. Eu am fost in 2003 presedinte de onoare al Festivalului. Atunci i-am spus presedintelui Iliescu ca nu pot sa acopar cu numele meu niste lucruri, fiind trecut presedinte de onoare. I-am spus ca nu sint fericit daca am ajuns presedinte de onoare al Festivalului Enescu. Nu pot sa-mi dau numele fara sa ma implic, asta i-am spus in 2003 lui Iliescu. Presedintia de onoare nu te ajuta la nimic, dar toate oalele se sparg in capul tau. Asa ca in 2005 si 2007 sint director artistic si voi mai fi si in 2009.

Si chiar nu luati nici un ban anul acesta?
Nu, nici un ban.
Chiar nici un ban?
Nu. Mi se plateste hotelul, mi se plateste masa, mi-a fost platit biletul de avion de la Viena si inapoi, dar atit.
Chiar nu va pare rau ca nu e Oedipe in Festivalul Enescu?
imi pare rau, dar nu gasesc nimic anormal in asta. Nici in 2009 nu va fi. Dar vom avea ceva foarte important. in 2009 va fi, in fine, prezentarea unei opere contemporane, despre un poet foarte important pentru Romania, Paul Celan. Vom avea o opera despre viata acestui poet, mai putin cunoscut aici, dar foarte valoros. Peter Ruzicka, cel care a fost si directorul Festivalului Muzical de la Salzburg, a scris o opera despre Celan care s-a prezentat la Dresda. Succesul a fost atit de mare, ca opera s-a reluat la Köln si va urma o alta montare la Opera din Bremen. Iar in 2009, in traducere romaneasca – s-au gasit bani de afara pentru traducerea din limba germana, s-a gasit si un traducator – opera Celan va fi montata la Bucuresti, la Opera Nationala, si va fi prezentata in cadrul Festivalului Enescu.
Daca nu avem Oedipe la Festivalul Enescu se va monta un Oedipe la Paris?
Da. Vom avea un Oedipe la Opera din Paris in 2010.

„Presedintele Austriei sau prim-ministrul isi platesc biletul la opera“
Sala Palatului se inchide dupa Festivalul Enescu. Pentru acest festival, cum ati caracteriza acustica Salii Palatului?
Pina la imbunatatirile din aceasta vara, Sala Palatului nu era de concert. Nu avea un sunet de concert. Era catastrofala. Dupa 1989, tot ce s-a facut la Sala Palatului a fost si mai prost, pentru ca a devenit nevribanta, surda complet. Eu le-am spus anul trecut ca, daca nu se apuca sa refaca sala, eu nu ma mai implic, ma retrag si protestez public. Au fost orchestre care refuzau sa vina la Bucuresti aflind in ce conditii ingrozitoare ar urma sa cinte. Acum s-au facut imbunatatiri radicale si acustica Salii Palatului este acceptabila pentru concerte. S-au investit bani multi de catre Ministerul Culturii si rezultatele se vad. Probabil ca in 2009 va fi si mai bine.

Domnule Ioan Holender, despre acest Festival, comparativ cu alte manifestari similare, unde sintem ca prezenta, ca impact?
International, Festivalul Enescu nu exista. Daca intrebi zece jurnalisti muzicali din Europa sa-ti spuna zece festivaluri importante din Europa, eu nu cred ca vreunul iti va spune si de Festivalul Enescu. Dar asta nu-i grav deloc. Acest Festival, asa am gindit intotdeauna, se face pentru oamenii din tara, este sustinut de oamenii din tara. Se spune: „guvernul a dat... “. Guvernul a redat banii oamenilor care traiesc in tara asta, care platesc impozite, pentru un act cultural. Va spun lucrurile astea ca sa fie clar cine da banii. Sint banii oamenilor care, prin intermediul guvernului, ajung la Festivalul Enescu. Guvernul face o placere oamenilor dindu-le un aliment spiritual – care este arta si muzica.

Dar Festivalul Enescu are acreditati ziaristi straini, care transmit corespondente de la Bucuresti. De ce nu putem vorbi de un festival international?
Nu e de ajuns. Trebuie public strain, public care sa vina in Romania pentru Festivalul Enescu. Dar nu poti sa stai doua saptamini in Romania doar la Bucuresti. Trebuie gindit un turism cultural. Ati auzit ca s-a gindit cineva sa faca o oferta turistica occidentalilor cu ocazia Festivalului Enescu?
Ce e asa de greu?
Nu e greu, dar nu face nimeni. Romania, ca atractie turistica, ar trebui vinduta impreuna cu Festivalul Enescu. Trebuie facut un program de vizitare a Romaniei, in timpul Festivalului Enescu. Citeva zile la manastirile din Bucovina, citeva zile in Delta Dunarii, citeva zile la Festivalul Enescu...
Dar nu e deloc greu!

Nu. Dar trebuie propagata aceasta idee in Occident, trebuie scrisa, vinduta, cunoscuta.
Nu vreti sa facem impreuna un proiect de traseu cultural pentru Festivalul Enescu din 2009 pe care sa-l vindem occidentalilor?
Da, asa ar trebui, ar trebui initiativa, sa urneasca cineva lucrurile. Si pe urma ai sa vezi cum vor veni tot mai multi turisti. Cineva trebuie sa inceapa. Pentru ca, daca se afla si se vorbeste despre turismul cultural din timpul Festivalului Enescu, lumea devine curioasa, promovarea se va face din om in om, daca primii participanti vor fi multumiti, vor veni si altii, mai multi. Dar stai sa vezi, o sa vina un particular, unul din... cum ii numeste Basescu?... oligarhi! Va veni un oligarh care va face turism cultural cu ocazia Festivalului Enescu. Poate vine domnul Becali care spune: gata, facem turism cultural – un meci din Liga Campionilor la stadionul Steaua, o manastire, o plimbare in Delta, doua concerte la Festivalul Enescu si o noapte la cazino.... Ce zici de acest turism cultural?

Nu zic nimic, ma gindesc cum ar fi...
Sa nu creada lumea ca noi doi sintem geniali daca vorbim despre cum sa aducem spectatori din Europa la Festivalul Enescu... Noi vorbim despre cum am putea ajunge la o stare fireasca: tine de normalitate sa ne promovam Festivalul Enescu catre publicul european amator de muzica.
Ce parere aveti despre distribuirea si vinzarea biletelor la concertele din Festival?
Va garantez ca Ateneul va fi arhiplin, la Opera vor fi biletele epuizate, dar e o chestiune care ma apasa. Am o nemultumire legata de rezervarile masive care s-au facut de unele ministere pentru concertele de la Sala Palatului. Sute de invitatii s-au dat prin ministere la diferiti functionari. Asa ceva este de neconceput, iar impresia va fi neplacuta, in transmisiunile televizate se vor vedea aceste locuri libere. La Viena, la Opera, nu exista asa ceva. Opera pe care o conduc este sustinuta tot de bani publici, depindem tot de Ministerul Culturii. Dar daca ministrul Culturii sau cel al Finantelor sau prim-ministrul, sau presedintele tarii vin la Opera – si vin! – au rezervata o loja. Si platesc loja integral. Presedintele Austriei sau prim-ministrul isi platesc biletul la Opera. Eu nu-i invit, daca ei vor sa vina la opera, le rezerv o loja foarte buna, dar nu-i invit. Opera aduna 22% din venituri din incasari proprii, din vinzarea biletelor. Ce va spun nu e, pina la urma, o chestiune de bani. E o chestiune de moralitate: iti platesti biletul la Opera, daca vrei sa participi la un spectacol. Ministrul Culturii sau ministrul Finantelor s-ar dezonora daca nu si-ar plati biletul si s-ar lasa invitati. Ar fi ultimii demnitari daca ar intra asa, pe degeaba. Demnitarii, toti cei din Austria, platesc intrarea la Opera din respect pentru muzica si pentru munca artistilor. Ar fi altceva daca, la Festivalul Enescu, s-ar da invitatii pentru fostii cintareti ai Operei... Uite, a venit la mine vaduva lui Ludovic Spiess sa ma roage sa-i dau o invitatie la un concert... N-avea nici o invitatie, nimeni nu se gindise la ea...

Credeti ca oamenii, studentii care invata acum muzica in Romania, au sanse sa se afirme international?
Da. inca. Scolile de muzica din Bucuresti, Iasi si Cluj sint superioare celor din Occident. Cu siguranta, clasele de canto ale doamnei Georgeta Stoleriu sint superioare claselor de canto din Viena. in acesti ani vad cum cintareti din Romania, pregatiti in Romania, inunda scenele din Occident. Nu discutam aici despre ce voce are fiecare; eu spun ca toti au o mare pregatire muzicala. Sint scoli de canto foarte bune in Romania, sint serioase, sint severe, sint exigente. Lansati din Romania, cintaretii de opera se mentin foarte bine in prima linie pe scenele occidentale. Si eu, la Viena, am foarte multi romani, scoala romaneasca are un bun renume.
Stiu ca jucati mereu tenis, sinteti mare amator de tenis. Veti juca si pe timpul Festivalului?
Nu. N-am partener. As fi jucat... Si sotia mea m-a intrebat: cu cine joci tenis la Bucuresti? Cu nimeni...
Sa va cautam un partener? Poate se ofera cineva dupa ce citeste interviul.
Ar fi bine.