OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul National „Vasile Alecsandri“, Iasi
Viata mea sexuala de Cornel George Popa (premiera absoluta)
Regia: Cornel George Popa
Scenografia: Rodica Arghir
Cu: Irina Radutu Codreanu, Catalin Tudor Manea, Liviu Manoliu, Constantin Avadani, Bogdan Matei, Brindusa Aciobanitei, Nicolae Ionescu

Despre viata noastra cea de toate tranzitiile vorbeste cea mai noua premiera inscrisa pe afisul Teatrului National „Vasile Alecsandri“ din Iasi: Viata mea sexuala. Jurnalist „la baza“, autorul, Cornel George Popa, stie ca un titlu bun face mult si atunci l-a formulat ca atare. Cu dus-intors, acesta atrage ochiul, stirneste interesul. Acrosajul incepe cu intrebarea lansata de curiosi: ce spectacole se mai joaca?

Se joaca Viata mea sexuala! Nu viata mea sexuala, ci Viata mea sexuala al lui Cornel George Popa, un debutant in dramaturgie, care si-a scris textul in numai citeva zile. Dar avind muzele prin preajma! Juriul UNITER l-a declarat „Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2004“. Nu stiu ce s-o mai fi scris in 2004, dar piesa lui Popa e a naibii de buna.

Din 1996, la Nationalul iesean se trudeste la un proiect, Dramaturgi romani de azi, care a aprins luminile rampei pentru 19 texte autohtone, semnate de autori din diverse generatii, de diverse altitudini valorice. Printre ele, sase debuturi absolute, inclusiv acesta.
Cornel George Popa e el insusi un personaj. Iesean la origini, a absolvit Constructii, dar a fost, mai bine de un deceniu, ziarist. A inteles ca in Capitala „se da ora exacta“ si a luat calea Bucurestiului, unde a scris proza, buna si asta, si a absolvit UNATC „I.L. Caragiale“, sectia Regie Film, si nu oricum, ci sef de promotie. Intrebindu-se el odata ce nu a mai facut si ar putea face, s-a decis sa incerce o piesa de teatru. Viata mea sexuala. Daca stai si cercetezi mai bine, cocktail-ul din CV-ul lui Cornel George Popa e cit se poate de legat. In fond, ce e teatrul, daca nu arta constructiei, a edificiului dramatic si a imaginii scenice, si iata cum se inlantuie lucrurile din biografia scriitorului.

Viata mea sexuala e o piesa de tip reportaj, care releva teatralitatea existenta latent in orice fapt autentic. Meritul dramaturgului e ca a descoperit subiectul si l-a tratat cum se cuvine. Ca un bun jurnalist, s-a orientat catre o zona mai putin frecventata de condeiele scriitorilor, chiar tabu pina mai ieri: un sex-shop. Prin vitrinele lui din sticla mata, Romania se vede cu totul altfel. Incercati, daca nu credeti! Peisajul nu e prea frumos, dar panoramarea autorului e reusita; ni-l arata asa cum este – ticsit de greseli, compromisuri, violente, nostalgii, lasitati. O aflam din fisa fiecaruia dintre personajele din scena. Sint mai degraba caractere, tipologii extrase din rindurile celor pe linga care trecem pe strada. Dorina, vinzatoarea de la sex-shop, e o mama celibatara, care nu vede nimic rau in a-ti cistiga astfel, dar cinstit, piinea. Nu la fel crede tatal ei, Costache, „maistrul“ cu basca, nostalgicul, un parinte bine intentionat, tributar mentalitatilor anacronice. Rusinat din cauza locului de munca al fiicei, e mai preocupat de „gura tirgului“ decit de framintarile ei. Aurelian, patronul, e tatal copilului, dar n-a avut niciodata sentimentul responsabilitatii sau l-a inteles intr-un mod original, inventind pentru Dorina o tura de noapte, ca sa ii poata plati orele dublu.

Marcel e un bodyguard cu suflet infantil, care viseaza la afacerea lui de succes: sa vinda ghiocei, vara. Tanase e un client fidel, care iubeste baieteii, dar simte ceva si pentru Dorina, pe care e gata s-o ia de sotie si sa-si asume sarcina cresterii copilului. Mai sint Mimi si Gelu, genul „traieste-ti clipa“, vizitatori din toiul noptii ai magazinului unde se vind iluzii erotice, la pachet cu adevaruri dureroase. Cornel George Popa nu da sentinte, nu judeca pe nimeni, doar infatiseaza o realitate. Povestea e spusa scenic captivant, nu exista fisuri care sa lase loc facilului ori anticiparilor, sint rasturnari de situatii, te prinde. E teatru de cea mai buna calitate, e o felie suculenta de realitate. Teatrul ca oglinda a lumii e axioma dramaturgica a lui Cornel George Popa. E un spectacol despre sfinti la mina a doua, despre existente individuale peste care istoria noastra recenta a trecut cu tavalugul. In aceasta lume bazar, pestrita, in deruta, guvernata de legea junglei, naturile sensibile nu sint tolerate, sint condamnate la suferinta sau la pieire.

Convins ca, de vreme ce el a scris piesa, o cunoaste cel mai bine si e cel mai nimerit s-o transpuna scenic, Cornel George Popa a debutat cu aceasta ocazie si ca regizor. Studiile superioare intr-ale cinematografiei si experienta sa de televiziune s-au resimtit in stradania de a adapta pentru spatiul de joc tehnici proprii celei de-a saptea arte; nu de fiecare data potrivite, insa. In exces au fost si trimiterile la epoca lui Ceausescu, care, iata, la doar 15 ani de la Revolutie „sau ce-o fi fost“, vorba unui personaj, nu prea mai spun mare lucru tinerilor de azi. Au mai fost si ceva sincope de ritm, citeva bilbe, dar ele vor disparea odata cu rularea spectacolului. La lucrul cu actorii se mai putea insistat si slefui cite putin, pe ici pe colo, dar interpretii s-au descurcat onorabil. Una peste alta, spectacolul e „in regula“.
Infuzata cu doza de veridicitate atit de necesara teatrului ca loc de intilnire, de comunicare directa, Viata mea sexuala e prizata de public. La sfirsitul reprezentatiei, in raport cu noile puncte de referinta oferite de piesa, ai senzatia ca traim cu totii, captivi, intr-un imens sex-shop, din care nu mai avem scapare.