OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intr-un moment extrem de important pentru viitorul Uniunii Europene, oficialii UE au decis ca Romania – impreuna cu „sora ei de suferinta“, Bulgaria – nu vor fi nominalizate in Declaratia finala de la Atena, semnata pe 17 aprilie cu tarile proaspat primite in UE. Lasat in suspensie si agatat doar de declaratiile verbale, viitorul Romaniei atirna acum de ea insasi si de modul cum va reusi sa-si rezolve problemele cele mai presante, in ochii oficialilor europeni, cum ar fi coruptia sau independenta Justitiei. Cuplul optimistilor Ion Iliescu-Adrian Nastase (prezenti, in calitate de observatori, la summit-ul de saptamina trecuta) a dat asigurari in privinta angajamentelor ferme ale Europei de a ne lua in calcul la largirea din 2007. Prim-ministrul a dat si citeva declaratii privind eforturile altor state in cursa pentru aderare – cum ar fi, de pilda, fostele tari iugoslave sau Turcia, banuite a pune si ele la cale „mici jocuri“ pentru imblinzirea factorilor de decizie UE. Dincolo de ce ar trebui sa faca sau fac deja alte state candidate, eforturile Romaniei – a reiesit limpede nu numai din declaratiile de la Atena, dar si din altele, facute la Bucuresti – trebuie sa se canalizeze in primul rind spre rezolvarea problemei coruptiei. Evaluarile ambasadorului american Michael Guest, destul de ingaduitoare, de altfel, cu guvernantii de la Bucuresti, le-au dat acestora curaj sa bagatelizeze avertismente mai severe, venite din alte directii. Asa a fost, de exemplu, declaratia facuta miercuri 16 aprilie de presedintele Camerei de Comert americane, Obie Moore, care a afirmat ca Romania ar putea fi scoasa din calendarul UE in 2007 daca nu va face eforturi considerabile si ca are cunostinta de cazuri de firme care au plecat din Romania din cauza coruptiei.

Aflati la Atena, atit presedintele Ion Iliescu, cit si prim-ministrul Adrian Nastase au tratat cu condescendenta opiniile lui Moore, considerate a fi fost exprimate intr-o „discutie de seminar“. Ion Iliescu a avut totusi – ca de cele mai multe ori, cel putin in ultima perioada – o atitudine mai receptiva, declarind, in plus, ca autoritatile de la Bucuresti trebuie sa acorde atentia cuvenita observatiilor critice care au un fundament real: „Este in interesul nostru sa tinem cont de observatii si sa inlaturam reziduurile“, a spus presedintele. Premierul a tratat, in schimb, problema in modul deja atit de caracteristic – nota inconfundabila a tuturor reactiilor venite din zona Executivului –, coborind discutia la nivelul unei conversatii mondene care ataca, in lipsa de alte subiecte, si pe acela al coruptiei. Din perspectiva guvernamentala, un raspuns revelator este si acela, iritat, al ministrului Justitiei, Rodica Stanoiu, care a declarat tot saptamina trecuta ca Guvernul stie nu numai ca are de facut anumite lucruri, ci si ce se intimpla in cazul in care nu le face.

Intrebarea care apare imediat este daca intr-adevar Guvernul stie ce face sau care sint consecintele actelor sale. Sau daca partidul de guvernamint poate calcula si asuma efectele politicilor sale in domeniul coruptiei sau al independentei Justitiei. Primul este, in viziunea lui Nastase, un capitol deja incheiat o data cu infiintarea PNA. Pentru organismele europene, aceasta institutie trebuie sa apara ca una eficienta, cu succese rasunatoare. O institutie puternica si independenta, procurori activi si inventivi, cazuri instrumentate cu rapiditate si multa imaginatie – alese, in special, din „pepiniera“ predilecta a PSD, adica din guvernarea 1996-2000: PNA trebuie sa sugereze hotarirea partidului la putere de a eradica fenomenul coruptiei. Cu atit mai mult cu cit acest fenomen a fost definitiv eliminat din structurile interne ale social-democratilor, inca de la sfirsitul anului trecut. Afirmatiile rau voitoare ale unuia sau ale altuia sint, de aceea, simple speculatii; ele trebuie tratate ca atare, indiferent din ce directie ar veni. O alta imagine, destul de confuza, imprima ideea fatalitatii coruptiei si chiar caracterul ei usor tolerabil si, uman vorbind, comprehensibil, in anumite limite. Limite stabilite, de altfel, chiar si oficial, prin celebrul pachet de legi anticoruptie. Unde incepe coruptia si ce intelege el prin acest concept – Guvernul evita, de fapt, sa spuna deschis.

Lucrurile stau la fel de neclar la capitolul independenta Justitiei. Tot saptamina trecuta, un deputat PSD ar fi afirmat (potrivit unui reprezentant al Opozitiei), cu ocazia discutiilor pe marginea validarii Consiliului Superior al Magistraturii, ca institutia in cauza este controlata politic si ca la baza votului din Comisiile Juridice sta mai putin principiul competentei candidatilor si mai mult atasamentul lor fata de anumite „valori“ politice. Iata motive serioase de ingrijorare pentru viitorul nepolitizat al Justitiei, chiar si in cazul unei dezavuari publice, la nivelul conducerii PSD, a punctului de vedere exprimat de deputatul in cauza.
In plus, chiar daca presedintele si prim-ministrul nu par nelinistiti de afirmatiile cu privire la coruptie si se lasa leganati de soaptele oficioase ale Europei, culese la umbra Partenonului, exista voci care par sa ia in serios avertismentele lui Obie Moore. Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, nu pare a considera dosarul coruptiei inchis si apreciaza ca „nu poti avea o democratie care functioneaza corect printre hoti“. E adevarat, insa depinde si de perspectiva: a hotului sau a omului cinstit...