OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rezultatele alegerilor europarlamentare, dincolo de cifrele seci, denota anume miscari tectonice pe scena politica autohtona. Faptul ca partidul de inima si suflet al presedintelui Romaniei a iesit pe primul loc nu surprinde pe nimeni. Era deja creditat cu bune procente, mai ales ca in ultimii ani adunase nu doar diversi fugari din PSD, PNL si PRM, ci chiar suflul populist-popular-national al fostului FSN/PDSR. Sa nu uitam votul decisiv al prm-istilor din campania anti-Nastase de la ultimele prezidentiale si sa ne autosesizam la vesnicul apel la „romani“ “, si nu la „cetatenii Romaniei“, existind mereu in subterana un duios batut pe umar, „Frate!“, la sensibilitatea etnica a romanilor verzi. Verzi ca bradul lui Markó Béla sau pamintiul la fata pe zi ce trece Varujan Vosganian, prins in chinga unei functii care-l devoreaza. In fine, ce a surprins – poate nu pe toti comentatorii – a fost esecul PRM-ului lui Vadim Tudor, cit si cel al altor doi lideri de partide, extrem de vocali, care nu au reusit sa scoata scoruri concludente si sa le permita sa trimita parlamentari la Bruxelles si Strasbourg. Mult mediatizatii Dan Voiculescu si Gigi Becali s-au fisiit in neantul lipsei de voturi, expresie a inaderentei „romanilor“ doar la gologani.

Omul ia banii, dar nu-l obliga sa te si iubeasca-voteze. Una e una, alta e alta: de aici si expresia „Fa binele si arunca-l in mare!“. Nu e simplu, se pare, daca vrei si voturi. Partidul etnicilor maghiari, UDMR-ul, s-a salvat in extremis si a reusit sa reziste atacului din interiorul comunitatii al lui László Tökés. Va avea doar un singur europarlamentar, adevarat, de anvergura, dl G. Frunda. PNL-ul se bucura de mama focului prin dl Crin ca a obtinut dublul la ce se astepta. Nu e rau, dar nici nu relanseaza un partid aflat la ananghie. In schimb, pentru prima oara dupa 1989, PRM-ul va face „ciocul mic“ din lipsa de voturi. Nu ca am duce dorul doamnei Olguta Vasilescu si dlui Bolcas, dar se pare ca mare parte din votantii „justitiarului“ de opereta au migrat la PD-ul, aflat pe trend crescator, al presedintelui. Greu de admis ca este partidul micului Napoleon de la Cluj, alt mare tenor al operetei mediatice romanesti, ci al dlui Traian Basescu, care nu poate fi convins sa accepte faptul ca este presedintele Romaniei si nu al dnei Elena Udrea.

Faptul ca o parte a intelighentiei noastre il sprijina fatis pe dl T.B. nu ni se pare ceva straniu, totdeauna s-au gasit mai multi intelectuali de partea puterii decit a opozitiei. Nu trebuie sa ne supere, nici sa ne mire, trend-ul narodnicist si aplecarea spre problemele „gloatei“ au lipsit din cultura noastra politica. Un succes neasteptat este si numarul de voturi obtinut de disidenta penelista numita PLD. Noul partid-remorca a PD-ului, al dlui Stolojan – a carui figura a umplut orasul precum reclamele pentru berea Tuborg sau racoritoarele Coca Cola – a reusit un adevarat tur de forta. Sa recunoastem evidentele. Sint fapte, voturi si nu vorbe. O alianta dintre PD, PLD si PSD, care, ne place sau nu, ar putea ajunge la un acord istoric, caci dincolo de pseudodreapta etichetare a pedistilor, exista suficient spatiu de manevra comun pentru acelasi „bazin electoral“ de stinga. Ca stinga, ca dreapta, orgoliul unor lideri si ambitiile egolatre ale unor politicieni au dat peste cap toate socotelile si aranjamentele, cumva naturale, din spatiul politic romanesc. Cum dreapta nu mai exista, a fost inlocuita cu un „ersatz“ emanat din stinga, iar sforile si cirmaciul au ramas la timona aceleiasi oferte populist-nationaliste.

Restul este subiect doar pentru talk-show-uri si gargariseli pe la think-tank-uri. Voturile se aduna in Romania reala abia la alegerile de diferite feluri, ce conteaza cu adevarat. Lupta de convingere in „teritoriu“ pentru voturi este mult mai aspra si imbraca aspecte mult mai complexe decit gilcevile de prin platourile televiziunilor. Lumea romaneasca reala fiind mai sensibila la pisalogeala-oferta-amenintarile-santajul liderilor locali decit la speculatiile oratorice de tip Lavinia Sandru/Cosmin Gusa, buni guristi, cu aplombul lor de a mobiliza tineretul, dar nu foarte buni psihologi in a determina „batrinetul“ sa-i si voteze. Ceea ce s-a si intimplat. Cum, necum, ne reunim insa cu totii sub bradul verde al sarbatorilor Craciunului si al aromelor nascute de sacrificiul dobitoacelor si orataniilor intru a bucuriei si veseliei romano-europene cinstire. Incepind cu 1 decembrie si pina la 15 ianuarie 2008 Romania intra, ca in fiecare an, intr-o meritata si binecuvintata cheflie vacanta. Sa ne traiasca!