România, încotro?

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Sigur că tragedia de la Katyn a fost reactualizată de accidentul teribil de la Smolensk, unde au pierit nu doar preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, ci şi numeroşi înalţi demnitari, civili şi militari, din structurile actuale de conducere ale Poloniei. Sigur că se ridică numeroase întrebări, ce vin din toate părţile, despre această călătorie simbolică, pe de o parte, devenită una dramatică, pe de altă parte. Sigur că, după această nouă lovitură, Polonia îşi va reveni, iar viaţa, nu doar a polonezilor, ci şi a Europei, a întregii omeniri îşi va urma cursul firesc. Dubla tragedie de la Katyn ţine însă capul de afiş al agendei politice al acestor zile de după exploziile de la metroul din Moscova. Mai cîţiva morţi în Irak şi Afganistan, mai cîţiva răniţi nu ştiu unde, e lumea plină de nenorociri.

Şi?

Şi în rest, România, încotro?

România cu ale ei. Arestarea unor noi inculpaţi în dosarul Cătălin Voicu a fost prezentată de către media românească cu surle şi tobe, precum inaugurarea de către preşedintele Gamal Abdel Nasser a marelui baraj de la Assuan. Justiţia începe să-şi facă datoria şi lupta împotriva corupţiei devine vizibilă şi cu „succesuri concludente“. Disputele retorice ale unor marcanţi şi guralivi reprezentanţi ai partidelor parlamentare, extraparlamentare sau ai societăţii civile par pline de mari înfăptuiri şi sînt prezentate ca fiind mari realizări ale ştiinţei şi tehnicii româneşti.

Ce programe „Apollo“ sau „ Soiuz“, ce rachete de croazieră „Tomahawk“ sau submarine cu propulsie nucleară, purtătoare de rachete cu focoase multiple din clasa „Kursk“?! Noi sîntem fericiţi că punctul de pensie creşte cu x sau x plus 2 la sută şi că nu ştim bine ce sporuri de dormit pe calorifer vor fi anulate. Şi cîte şi mai cîte, cu o frumoasă vorbă modovenească pentru non-stop, adică deschis veşnic! O ţară deschisă veşnic nu are cum să se plictisească sau să se necăjească. Şi tot aşa, o ţară întreagă e fericită că un derbedeu care a lovit şi omorît un cetăţean pe trecerea de pietoni este arestat! Cu chiu cu vai, este adevărat, dar s-a făcut dreptate! Mare realizare, peste alte mari realizări.

Instituţiile statului de stat drepţi funcţionează la parametrii democraţiilor avansate şi conform normelor impuse de reglementările Uniunii Europene. Ce frumos şuguie un decan de la Ştiinţe Politice, în weekend, cînd vine la Bucureşti de la Bruxelles, despre dreptate şi adevăr, despre categoriile eticii kantiene şi spaţiile verzi destinate copiilor. Pentru care se va lupta Teo Trandafir, candidată pentru nici nu mai are importanţă ce post. Lăsînd gluma şi amarele ironii la o parte, care sînt marile proiecte pentru care se zbat românii astăzi şi în viitorii, să zicem, doi ani?

Noi o ţinem langa cu reforma şi cu modernizarea statului. OK, vom avea Parlament unicameral sau bicameral, vor fi 300 sau 400 de parlamentari, dar care va fi marele gheşeft pentru Neamul şi Ţara Românească, în întregul ei? Sîntem angrenaţi, din trei în trei zile, în fel de fel de dispute, fără să avem o imagine clară a situaţiei României şi nişte proiecte clare. Doar cu economii la bugetul local – meschine şi absurde, uneori – şi cu taxe suplimentare la bugetul central – tot absurde, deseori – nu o vom putea scoate la capăt. Discutăm despre infrastructură pînă la saţietate. De noi locuri de muncă – unde, cînd, cum? – nici o vorbă. La mica ciupeală. Situaţia energetică (aflăm discret că South Stream s-a dus pe sub Marea Neagră la bulgari şi că noi am rămas, în continuare, cu pelicanii din Delta Dunării şi cu dansatoarele din Cogealac) nu e nici ea mai roză. Un succes ar fi noul tip de autoturism produs la Mioveni – primul exemplar, cumpărat de primul cetăţean al ţării, cu bani scoşi de consoartă, însă plonjăm iar în literatură... –, dar în rest?

Tractoare, avioane, elicoptere autocamioane – ioc. Doar cu pepenii de la Dăbuleni ai lui Mircea Geoană nu putem creşte exporturile româneşti la cifre, cît de cît, semnificative. Sănătatea, învăţămîntul, asistenţa socială, astea sînt sectoare care papă bani, nu produc. Şi atunci? Turismul? Aici stăm cel mai bine. La televizor, desigur, dar mai trebuie cumva şi altceva? Nu se ştie bine. Prim-ministrul, care, mai nou, se războieşte cu televiziunile de ştiri că dezinformează poporul, tot vorbeşte şi vorbeşte, cu elan şi ţîfnă, fără să ne convingă de nimic.

Ce facem, ce ar mai fi de făcut? E criză, ba e, ba a fost, ba o să fie, ba sînt prea mulţi pensionari şi handicapaţi, ba una, ba alta. Nici cu militarii situaţia nu e clară, iar cu avioanele F-16, că o fi, că o păţi, vedem ce iese pînă la urmă. Trebuie să iasă ceva, că românul e optimist, nu se aruncă în Olt cu grenade la brîu ca să pescuiască crapul cel mare. Ştie bine că de undeva trebuie să sară iepurele! Ştie el ce ştie, şi ştie şi Europa că nu se poate lăsa o ţară de izbelişte. Dacă a scăpat Grecia, scăpăm şi noi. Pe deasupra, a venit şi primăvara! S-au făcut şi ştevia, şi loboda, urzicile conţin multe vitamine şi săruri, a trecut şi Paştele, urmează 1 Mai muncitoresc, cu bere şi mici, cine să mai cîrîie şi să bombăne, dacă e bine şi frumos în toată ţara? Şi toată lumea e fericită că nu are computerul virusat.

Ia mai ziceţi una, măi flăcăi!

Recomanda articolul prin: