OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Societatea românească, şi în special cea bucureşteană, suferă de o boală destul de dureroasă: are nevoie de conflict pentru a-şi exprima cu adevărat ideile într-un spaţiu public. Fie că sînt idei politice sau altele, ce ţin de natura umană, bucureşteanul mediu (de sex masculin) profită de orice ocazie ivită pentru a intra într-un conflict care poate deveni violent. Afirmaţia nu se bazează pe studii de specialitate, ci pe ani de zile de observaţie – în metrou, în autobuze, la cozile administraţiilor financiare sau în alte alăturări de oameni frustraţi. Să-i spunem Bucureştiului, generic, „oraşul pumnului“. Anul acesta avem, ca urmare a modelului social violent, şi un model politic violent. Dacă pînă acum, manifestările agresive din zona politică au fost minore, acestea s-au înmulţit considerabil în campania din primăvară şi, evident, şi în cea în care ne aflăm. Unii au descoperit în promovarea candidatului X o modalitate de descătuşare şi de răzbunare pentru toate „relele“ care i s-au făcut. Deşi majoritatea activiştilor de partid nu sînt violenţi, aceia care sînt pătează îndeajuns de mult politica, astfel încît restul să nici nu mai conteze atît de mult.

 

Două dintre cele mai ilustrative cazuri pentru „oraşul pumnului“ s-au petrecut în stradă: săptămîna trecută, un individ care, într-un mod violent, îşi cerea drepturile de pieton a fost alergat şi lovit în repetate rînduri cu un ciocan. Al doilea incident s-a petrecut lîngă staţia de metrou Timpuri Noi, cînd un tînăr, frustrat de maşinile albe de fiţe ce nu respectă regulile de circulaţie, a îndrăznit să reclame, ce-i drept, într-un limbaj agresiv, neacordarea priorităţii la culoarea verde. El a fost lovit în cap cu pumnul şi a zăcut pe trecerea de pietoni, două-trei minute, ocolit cu nepăsare de maşini. Cele două cazuri arată cel mai bine principalele caracteristici negative ale societăţii în care trăim: indiferenţa faţă de lege şi reguli, reacţii necontrolate fizice şi verbale, lipsa omeniei şi mai ales indiferenţa faţă de încălcarea flagrantă a legilor care ar trebui să guverneze această ţară. Reacţii care vin atît din partea cetăţenilor, cît şi din partea Poliţiei Române, în baza unui Cod Penal cel puţin ciudat. Pietonul din primul caz a lovit cu pumnul maşina care nu a oprit la trecerea de pietoni şi şi-a luat un ciocan în cap. Cel de-al doilea a înjurat şoferul care trecea pe verde printre pietoni şi a fost lovit. Doar cu pumnul. În mod evident, nimeni nu a intervenit, în bunul stil pacifist românesc (indiferenţă).

 

În „oraşul pumnului“, poţi să loveşti pe oricine, oricînd, oriunde şi cu orice – din orice. Şi nimeni nu va interveni. Cu atît mai puţin Poliţia Română, din a cărei poziţie oficială citez, stupefiat şi indignat: „Dacă un poliţist a văzut această scenă şeste vorba de primul caz prezentat – n.m.ţ, nu a putut face nimic atîta timp cît nu există plîngerea. Este esenţial ca persoana vătămată să sesizeze poliţiştilor în scris“. Deci, după ce eşti lovit de diverşi indivizi şi după ce primeşti un certificat medico-legal, te întorci, cumva, în timp şi îi oferi poliţistului hîrtia salvatoare, pentru a putea obţine ajutor sau o condamnare pentru agresor. Indubitabil, un sistem aberant.

 

Bucureştiul a arătat încă o dată că este crème de la crème în ceea ce priveşte calitatea şi cantitatea de pumn. Cetăţenesc sau politic. Sîmbătă seara, activiştii liberali şi PNG-işti şi-au spart rotulele şi pomeţii în lupta lor pentru teritoriu. Pare ciudat, dar te-ai aştepta la agresivitate din partea unor partide care ar avea şi şanse în guvernarea viitoare. Dar să avem răbdare. Violenţele electorale din campania trecută, soldate cu morţi, răniţi şi pagube materiale, păreau a fi un semnal suficient de puternic pentru ca autorităţile, dar mai ales partidele politice să-şi instruiască oamenii pentru evitarea unor astfel de evenimente. Oare ce trebuie să se întîmple de fapt, pentru ca poliţia să intervină şi pentru ca partidele să elimine bătăuşii din cercul lor de activişti? Poate avem nevoie de violenţe de stradă şi chiar de un mic război civil pentru a ne şoca îndeajuns... Violenţa generalizată în societatea românească pare de necontrolat în acest moment.