Luis de Pablo este unul dintre cei mai cunoscuti compozitori spanioli contemporani. S-a nascut in 1930 la Bilbao si a inceput sa compuna la virsta de 12 ani. Astazi este cunoscut in lumea intreaga ca profesor de compozitie si ca autor a numeroase lucrari de muzica contemporana deja faimoase. La sfirsitul anilor ’90 descopera literatura lui Mircea Eliade, in traducerea spaniola a lui Joaquín Garrigós, si compune o opera dupa nuvela Domnisoara Christina. Este cea de-a patra opera a compozitorului Luis de Pablo si a avut premiera la Teatro Real din Madrid in 2001.
Cum ati ajuns sa compuneti opera Domnisoara Christina?
Niste prieteni foarte dragi mie, care locuiesc in San Sebastián, o localitate din nordul Spaniei, aproape de frontiera franceza, au o librarie excelenta, in care am descoperit tradu-cerea in limba spaniola a romanului Domnisoara Christina, traducere care ii apartine lui Joaquín Garrigós, directorul actual al Institutului Cervantes din Bucuresti. Am citit-o, pentru ca il cunosteam pe Eliade ca istoric al religiilor si eram un mare admirator al sau, insa aceasta a fost prima carte de literatura pe care am citit-o. Am avut o adevarata revelatie. Garrigós a avut amabilitatea de a-mi trimite o copie a originalului in limba romana.
Eu citesc in romana cu un oarecare efort. Am cerut permisiunea mostenitorilor sai, ceea ce a fost destul de complicat, insa am obtinut-o. Apoi am redactat libretul si am compus muzica. Cei de la Teatrul Regal al Operei din Madrid au fost interesati imediat, iar premiera s-a desfasurat acolo.
Cum se poate face trecerea de la un gen la altul, de la literatura la muzica?
Nu este vorba despre o trecere de la literatura la muzica. in cazul acesta, trecerea se face de la roman la libret, pentru ca muzica si literatura au colaborat de cind exista cele doua genuri. Cu siguranta stiti ca mare parte din poezia populara, incepind din paleolitic, era facuta pentru a fi recitata intr-o forma apropiata muzicii. Aceasta din urma putea servi partii importante a poeziei. Prima opera dateaza din secolul al XVII-lea. Este vorba de Orfeu de Monteverdi. Ceea ce am facut eu a fost o noua lectura a textului lui Eliade sub forma unui libret; o forma mai scurta, dialogata, pentru ca a fost nevoie de o comprimare a textului la maximum.
Am sa va spun si motivul pentru care e nevoie de asta: cuvintul cintat dureaza de 10, 15 sau chiar de 20 de ori mai mult decit cuvintul rostit. Astfel, daca spui un text cintindu-l, acesta poate dura oricit. Muzica detine ritmul producerii cuvintului. Asa se explica faptul ca majoritatea cintecelor au un text foarte scurt. Acelasi text este repetat de mai multe ori. Asta se poate vedea extrem de bine in lirica populara romaneasca. Stiti cu siguranta mai bine decit mine ca acest lucru este foarte des intilnit in acest caz.
Ati urmat indeaproape povestea sau ati facut unele schimbari ale textului?
Nu am facut nici o schimbare. Am respectat textul original, cu o singura exceptie: pentru ca opera sa nu dureze mai mult de doua ore si un sfert-doua ore si jumatate, am suprimat finalul. Ceea ce ma interesa pe mine, adica povestea de dragoste dintre un barbat si doua femei, una dintre ele in viata, iar cealalta nu, se opreste in momentul in care acest barbat se transforma intr-un fel de agitator social. Eu continuu sa ma intreb de ce Eliade a ales acest final. Pare un fel de razbunare a protagonistului fata de o situatie pe care nu a stiut sa o rezolve, pentru ca la final ramine singur.
Cum a fost primita opera de catre publicul spaniol?
A fost bine primita. Bineinteles, au existat diferente intre publicul aflat in fotolii, care era mai mult sau mai putin de acord cu ea, si publicul aflat pe locuri mai ieftine, care era extrem de entuziasmat. in general a fost foarte bine receptata. Unii nu au fost de acord cu ea pentru ca doreau sa vada in continuare Traviata, insa opera a fost, fara indoiala, un mare succes.
Credeti ca aceasta opera ar putea interesa si publicul roman?
Eu nu cunosc publicul roman, insa cred ca ceea ce ar putea interesa este faptul ca un compozitor spaniol s-a oprit asupra unui text romanesc.
Poate vom ajunge sa vedem opera si aici, nu se stie niciodata.
Doamne-ajuta! As fi foarte incintat ca un regizor din Romania sa se gindeasca sa monteze acolo Domnisoara Christina compusa de un spaniol.
Va multumesc mult.
Eu va multumesc ca m-ati cautat. Am multi prieteni romani muzicieni. ii salut pe ei, dar si pe cei care nu sint muzicieni. Romania a fost mereu o tara care m-a interesat, m-a fascinat si m-a intrigat.

