Se dau două bucăți instituție publică de cultură, de artele
spectacolului, mai exact, una de teatru dramatic, alta de teatru de animație,
avînd fiecare două „extensii“, care fac, fiecare, același lucru, dar în limbi
diferite (română, respectiv maghiară). E greu de administrat așa ceva,
financiar vorbind, așa că se găsește o soluție: se iau bucățile în limba
română, li se adaugă încă o bucată (o trupă de dansuri populare românești,
ființînd anterior în cadrul Filarmonicii), se amestecă și se face o Instituție
de Spectacol nu cu două, ci cu trei secții, care fac lucruri foarte diferite,
dar în aceeași limbă. Se procedează identic în cazul componentelor funcționînd
în limba maghiară (cu formația de dansuri populare ungurești de aceeași
proveniență filarmonică) și se obțin, în final, tot două instituții publice de
cultură, numai că de data asta cu cîte trei secții și împărțindu-și alternativ,
după profil, două săli. Se pare că e mai ușor ca două instituții să-și împartă
o singură sală și un singur atelier de producție decît ca două secții ale
aceleiași instituții să facă același lucru.
Din punctul de vedere al autorităților locale (Consiliul
Județean Bihor), aceasta e soluția de împăcare administrativă a Teatrului de
Stat Oradea, a Teatrului pentru Copii și Tineret Arcadia și a celor două
ansambluri folclorice, Crișana și Nagyvárad (numele maghiar al Oradei). După 55
de ani de la fondare, Teatrul de Stat Oradea bilingv a fost desființat, iar
peisajul teatral orădean a fost reorganizat pe baze etnico-lingvistice.
„Separarea de secția maghiară șa trupei «Iosif Vulcan» de la
Teatrul de Statț nu poate fi decît benefică ambelor părți, întrucît în mod
involuntar au existat în permanență divergențe de ordin financiar între cele
două secții. De pildă, la un moment dat, plata drepturilor de autor pentru
secția maghiară s-a făcut din fondurile secției române, deoarece fondurile
trupei «Szigligeti Ede» se terminaseră“, explică actorul Daniel Vulcu,
conducătorul respectivei trupe românești și viitorul director al Instituției de
Spectacole „Iosif Vulcan“ (titlu declarat a fi provizoriu), dar și consilier
liberal (să ne amintim că, la Bihor, UDMR este în alianță cu Uniunea
Social-Liberală, PSD-PNL). La fel de provizoriu, instituția similară de limbă
maghiară se va numi „Szigligeti Színház“ (Teatrul Szigligeti).
Din punctul de vedere al lui Vulcu, așa cum îi declara,
săptămîna trecută, Gabrielei Lupu, pentru România liberă, între secțiile română
și maghiară ale teatrului dramatic exista o ură sinceră (cu totul altceva decît
teoria eficientizării): „Dacă dvs nu vă împăcați cu soțul, ce veți face? Veți
decide să locuiți în continuare împreună, pînă veți ajunge să vă urîți, sau
veți ajunge la concluzia că e mult mai bună o separare care să vă permită să
rămîneți în termeni buni pe mai departe?“.
Iată cum se va eficientiza activitatea artistică: „La nivel
de instituție se va încheia un protocol între cele două secții cu privire la
folosirea spațiilor comune (clădirea Teatrului de Stat, clădirea Teatrului
Arcadia, sălile de repetiție ale ansamblului folcloric Crișana și
Cinematograful Transilvania). Clădirile Teatrului, ca și pînă acum, aparțin
Consiliului Județean, care le-a dat în folosință Teatrului. Ele țin în
continuare de Consiliu și sînt date în folosință celor două instituții nou
create, care vor funcționa în baza protocolului mai sus menționat, în care se
stabilesc în mod clar timpii de repetiții la scenă, dar și împărțirea
celorlalte spații colaterale“. Deocamdată, clădirea istorică a teatrului este
în reparații.
În Oradea, decizia Consiliului Județean a scos în stradă
cîteva sute de oameni, care au protestat în contra segregării lingvistice a
teatrelor. Gurile rele au atribuit inițiativa celor doi directori, ai Teatrului
de Stat și Teatrului Arcadia, care și-ar pierde posturile – însă adevărul e că
această reorganizare nu micșorează, ci mărește numărul de directori. Mai mult,
economia de 29 de posturi (din 391, cîte aveau, împreună Teatrul de Stat,
Arcadia și Filarmonica) e compensată de faptul că, deși trupele maghiare aveau
mai puțini angajați decît cele românești, Instituțiile de Spectacole rezultante
vor avea un număr aproape egal de posturi (morala: se va tăia „de la români“).
Hotărîrea Consiliului Județean a fost votată de alianța locală UDMR-USL,
consilierii PD-L s-au abținut (doi au votat împotrivă, conform ziaruluiBihoreanul).
Semnalul dat de evenimentele de la Oradea e grav – pentru
că, în Transilvania, există mai multe teatre cu secții română și maghiară (de
pildă, la Satu Mare), iar singura rațiune pentru reorganizarea bihoreană pare a
fi segregarea etnică (și, s-ar putea spune, dorința aleșilor locali UDMR de a
se mîndri cu înființarea unui teatru maghiar).
Pe de altă parte însă, comasările de tot felul fac parte din
strategia actuală de guvernare: după propunerea de a comasa teatrele municipale
din București și instituțiile de spectacol din Brașov, exact în această
perioadă are loc reunirea instituțiilor similare din Arad. La expirarea
mandatului de director al lui Laurian Oniga, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ va
fi comasat cu Teatrul de Păpuși și Casa de Cultură din Arad. O propunere
similară a venit din partea reprezentanților PD-L din Tîrgu Mureș, însă
factorii de decizie la nivel local (preponderent UDMR) au refuzat o asemenea
variantă.
La fel ca la Oradea, o comasare/ reorganizare a
instituțiilor de spectacol are peste tot aceeași finalitate – controlul asupra
respectivelor instituții, un control atît financiar, cît și „ideologic“. În
plus, în contextul instituțiilor bilingve, inițiativele de acest fel pun serios
sub semnul întrebării definiția multiculturalismului în România și o tradiție,
cu greu construită, a conviețuirii multietnice în Ardeal.