OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

I. 1. Munich/München. 2. The Black Dahlia/Sarutul dulce al Daliei. 3. Miami Vice. 4. Children of Men/Copiii tatalui. 5. The Departed/Cirtita. 6. Domino. 7. Syriana. 8. The Proposition/Propunerea. 9. Casino Royale 10. Borat/invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite.

II. Aici e problema legata de timeing, ceea ce duce si la cresterea pirateriei. Daca aduci un film dupa citeva luni, citeodata un an sau peste (v. Buongiorno, notte), risti sa ai zero Box Office. Ice Age 2, care a venit in acelasi timp cu premiera mondiala, a mers excelent. La fel Saw 3, pe target-ul lui. Iar Codul Da Vinci a fost filmul-„eveniment“ al anului, vazut de oameni care nu merg in mod normal la cinema. Dar exista distribuitori noi (v. Transilvania Film) care continua linia de art-house si cred ca au fost mai multe filme interesante in Bucuresti, numarul de premiere e in crestere. in schimb, in tara nu poti vedea nimic, anumite filme vin doar intr-o copie (v. The Proposition). Iar romanul sta bine cu download-ul, asa ca el vede filmele pe monitor, acasa, fara a se mai deplasa nicaieri.

III. Intentionat am lasat pe din afara Top Ten-ului cele doua filme romanesti care mi s-au parut de exceptie anul asta, Hirtia va fi albastra si A fost sau n-a fost. Cum am scris la Topul romanesc, din ultimul numar pe anul trecut al revistei, cred ca nu se poate vorbi serios de o productie romaneasca de film: in afara de celalalte trei filme care se mai pot nominaliza (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, Legaturi bolnavicioase, Ryna), restul sint non-filme. Iar spectatorul national s-a cam saturat sa ia „teapa“ si sa nu aiba un nume solid pe care sa se bazeze (regizor, „star“). Iar dupa noul concursul CNC, noi „mega-filme“ vor intra in productie, „filme“ care vor fi vazute de cei care cheltuie banii nostri sa le bricoleze, iar in rest... sa fim realisti.
IV. Prabusirea retelei de cinematografe n-are legatura cu Romania Film, ci cu centralizarea tarii intre Bucuresti si nimic, cu mentalitatea romaneasca standard, cu download-ul, cu lipsa de sali confortabile si moronul mioritic, cu telefoanele mobile deschise si experienta de vizionare traumatizanta. E bine ca se sparge monopolul Romania Film, dar multiplexurile nu vor fi o solutie, publicul trebuie recistigat. Deocamdata e un pariu pierdut.

V. M-as bucura sa apara „o revista saptaminala de informatie si critica cinematografica“, dar piata e inundata de tot soiul de pseudo-reviste, publicatii, tie-in promotion cu DVD-uri. Se stie ca locul preferat al criticii de film este de mult Internetul, asa ca saptaminalului i-as adauga un site zilnic, un forum etc. Sau ne facem cu totii blog-uri si ne exprimam acolo.